ICCJ. Decizia nr. 5925/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5925/2011
Dosar nr. 1045/33/2011
Şedinţa publică de la 8 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Procedura în primă instanţă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Sălaj a chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Sălaj, solicitând instanţei suspendarea executării încheierii nr. 27 din 15 iulie 2011 şi a Deciziei nr. 13 din 18 mai 2011, până la soluţionarea definitivă a cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative contestate.
În speţă, cazul bine justificat rezultă din împrejurarea că abaterile de la legalitate şi regularitate constatate de organul de control, nu au fost săvârşite la nivelul A.P.I.A. - Centrul judeţean Sălaj, astfel că nu se poate reţine responsabilitatea instituţiei, în condiţiile în care, prin dispoziţiile O.U.G. 125/2006 nu se prevăd în sarcina A.P.I.A. verificarea veridicităţii declaraţiilor date pe proprie răspundere.
Pe de altă parte, a arătat că O.G. nr. 14/2010 nu este incidenţă în cauză situaţie în care, punerea în executare a actelor administrative ar duce la reanalizarea tuturor cererilor eligibile prin supraîncărcarea activităţii şi suprasolicitarea funcţionarilor publici în condiţiile în care termenele de implementare sunt foarte scurte şi imposibil de respectat.
Pârâta Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii pentru că actele administrative urmăresc înlăturarea unor abateri de la legalitate fiind încălcate prevederile ordinului M.A.D.R. 295/2007.
De asemenea, nu există pagubă iminentă întrucât nu se invocă un prejudiciu direct, recuperarea sumelor urmând a se face de la persoanele care au beneficiat de sume din acest buget şi nu de la reclamantă, astfel că nu se invocă un prejudiciu material direct, iar perturbarea gravă a activităţii trebuie să fie previzibilă şi nu probabilă.
2. Hotărârea Curţii de Apel.
Prin sentinţa nr. 446 din 08 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Sălaj în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Sălaj.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Decizia 13 din 18 mai 2011 a Camerei de Conturi Sălaj s-a decis aplicarea de către conducerea A.P.I.A. Centrul judeţean Sălaj a măsurilor de verificare a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate a tuturor cererilor de solicitare P.N.C.D., prin efectuarea de demersuri la entităţile răspunzătoare de operare a mişcării efectivelor de animale în S.N.I.I.A., urmând ca în cazul în care se constată neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de ordinul M.A.D.R. 295/2007, să se procedeze la stabilirea întinderii prejudiciului, recuperarea acestuia şi virarea la bugetul de stat având termen de realizare 30 septembrie 2011, în baza confirmărilor scrise şi a confruntării cererilor solicitanţilor.
Prima instanţă a reţinut că această decizie a fost luată urmare deficienţelor consemnate în raportul de audit a performanţei nr. 146/2011 la A.P.I.A. - Centrul judeţean Sălaj.
Referitor la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea 554/2004, prima instanţă a constatat că deşi este îndeplinită condiţia privitoare la efectuarea contestaţiei administrative, nu sunt îndeplinite condiţiile privitoare la cazul bine justificat şi paguba iminenta.
Referitor la cerinţa cazului bine justificat, prima instanţă a reţinut că pârâta Curtea de Conturi, prin echipa de audit a Camerei Sălaj a efectuat o verificare administrativă a cererilor solicitanţilor de prime de exploataţii, care se acordă în condiţiile prevăzute de art. 2 din Ordinul M.A.D.R. 295/2007, observând în urma controlului că există diferenţă între datele obţinute, în sensul că nu pentru toate animalele cuprinse în cererile pentru acordarea primei erau îndeplinite condiţiile de eligibilitate la data de 31 iulie 2007.
Astfel, o parte dintre solicitanţi înregistrau datorii fie la bugetul de stat, fie la bugetul local la data depunerii cererilor, contrar declaraţiilor pe proprie răspundere date şi anexate la cerere, fapt care a determinat încasarea necuvenită a unor subvenţii.
Această situaţie nu a fost contrazisă de A.P.I.A. Centrul judeţean Sălaj, care a susţinut însă că nu are atribuţii privind efectuarea verificării veridicităţii declaraţiilor beneficiarilor date pe proprie răspundere sau pentru a solicita autorităţilor date cu privire la existenţa datoriilor restante.
Prima instanţă a apreciat că susţinerea reclamantei este, la prima vedere, invalidată de prevederile ordinului M.A.D.R. 295/2007 precum şi de prevederile art. 121 din O.U.G. 125/2006, în condiţiile în care, chiar dacă Legea 1/2004 şi Ordonanţa 14/2010 sunt ulterioare datei de referinţă stabilită de Curtea de Conturi, atribuţiile reclamantei în acest domeniu existau şi anterior, conform celor două acte normative mai sus arătate.
În plus, recuperarea acestor sume se poate face la acest moment şi de către A.P.I.A. pentru că normele procedural fiscale actuale îi dau posibilitatea să efectueze controale şi să emită acte administrativ fiscale.
În ceea ce priveşte paguba iminentă invocată, prima instanţă a constatat că sumele ce vor stabili creanţe fiscale se vor recupera de la persoanele fizice sau juridice responsabile de înscrierea de date ori situaţii nereale pe documentele de decontare aferente ajutorului de stat şi nu poate fi localizată la nivelul patrimoniului instituţiei reclamante.
Cât priveşte perturbarea previzibilă a instituţiei, legat de suprasolicitarea funcţionarilor publici, de supraîncărcarea volumului de activitate şi de imposibilitatea de descărcare a termenelor stabilite de Curtea de Conturi, prima instanţă a apreciat că această condiţie nu a fost demonstrată, respectiv reclamanta nu a arătat în concret instanţei care este volumul de activitate şi personalul instituţiei, ce alte activităţi desfăşoară în mod curent şi de ce nu poate fi respectat termenul stabilit de Curtea de Conturi, în decizia atacată.
3. Recursul reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Sălaj invocând art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi art. 301 şi următoarele C. proc. civ.
Motivele de recurs invocate de recurentă se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că instanţa de fond în mod netemeinic a respins ca nefondată cererea privind suspendarea executării Deciziei nr. 13 din 18 mai 2011 a Camerei de Conturi Sălaj, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile privitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Apreciază că în cauză erau îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se admite ca situaţie de excepţie suspendarea actului administrativ atacat.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta invocă trei aspecte de vădită nelegalitate ale actului administrativ contestat.
În primul rând, abaterile de la legalitate şi regularitate „cauzatoare de prejudicii”, au rezultat din fapte şi împrejurări care nu au fost săvârşite la nivelul A.P.I.A. - Centrul Judeţean Sălaj şi pentru care nu se poate reţine responsabilitatea instituţiei recurente.
Referitor la prevederile legale aplicabile recuperării sumelor acordate ca P.N.D.C. fermierilor care au înregistrat datorii restante faţă de bugetul de stat şi/sau bugetul local la data depunerii cererilor, recurenta arată nu poate emite titluri de creanţă, fiind obligată fie să se constituie parte civilă în cadrul proceselor penale (pentru urmărirea infracţiunilor de fals în declaraţii comise de beneficiarii sprijinului), fie să formuleze acţiuni civile împotriva acestor beneficiari. Apreciază recurenta că pârâta şi-a depăşit competenţele legale deoarece dispunerea măsurilor pentru recuperarea debitului este o obligaţie ce incumbă exclusiv conducerii entităţii audite şi nicidecum autorităţii pârâte.
Cu privire la a doua condiţie, respectiv existenţa unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că măsurile dispuse prin Decizie presupun verificarea unor date şi informaţii deţinute de mai multe instituţii publice, iar solicitările trebuie tăcute în formă scrisă şi confirmate de primire, astfel, se poate estima o valoare a cheltuielilor raportat la numărul beneficiarilor care trebuie verificaţi.
4. Procedura în faţa instanţei de recurs.
În susţinerea recursului, recurenta a depus în probaţiune înscrisuri, conform art. 305 C. proc. civ. constând în organigrama A.P.I.A. - Centrul judeţean Sălaj situaţia referitoare la activităţile aflate în derulare în cadrul Serviciului A.C.N.D.P.A.S.C. M.P.; situaţia concediilor de odihnă ale angajaţilor Serviciului A.C.N.D.P.A.S.C. M.P.;tabel cu tarifele practicate de RA P.R. SA pentru transmiterea corespondenţei, adresa nr. 453 din 27 septembrie 2011 a Camerei de Conturi Sălaj prin care s-a acordat prelungirea, până la data de 30 martie 2012, a termenului de punere în aplicare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 13/2011 şi soluţia pronunţată în dosarul nr. 1044/33/2011 al Curţii de Apel Cluj, prin care a fost admisă acţiunea în anulare promovată de A.P.I.A. şi s-a dispus anularea Deciziei nr. 13/2011 şi a încheierii nr. 27/2011.
5. Apărările formulate de intimată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal şi menţinerea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a Deciziei nr. 13/2011 cu motivarea că deşi a fost îndeplinită condiţia referitoare la formularea contestaţiei administrative, nu sunt întrunite condiţiile privitoare Ia cazul bine justificat şi paguba iminentă.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
1.1. Art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura suspendării executării actului administrativ, la cererea persoanei vătămate, formulată fie în faza procedurii prealabile administrative (art. 14), fie după declanşarea procedurii judiciare prin acţiunea în anularea actului (art. 15).
În ambele ipoteze, legea impune în mod cumulativ două condiţii, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Îndeplinirea acestor două condiţii este analizată în funcţie de circumstanţele cauzei, fiind lăsată la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este circumscris de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În speţă, existenţa cazului bine justificat, susţinut de recurenta-reclamantă a fost confirmat de soluţia de anulare a actelor administrativ fiscale în litigiu respectiv Decizia nr.13/2011 a Camerei de Conturi a judeţului Sălaj şi Încheierea nr. 27/2011 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României.
Sentinţa nu are caracter irevocabil, dar vine în sprijinul susţinerilor recurentei-reclamante cu privire la aparenţa de nelegalitate a actelor contestate în raport de care s-a reţinut responsabilitatea instituţiei conform prevederilor Ordinului nr. 295/2007 şi O.U.G. nr. 125/2006.
Mai mult pentru recuperarea sumelor acordate ca P.N.D.C. fermierilor care au înregistrat datorii restante faţă de bugetul de stat sau local, s-au dispus o serie de măsuri vizând verificarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate a tuturor cererilor de solicitare a P.N.D.C. la data de 31 ianuarie 2007, prin efectuarea de demersuri la entităţile răspunzătoare de operare a mişcării în SN11A (în scris), verificărilor îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stal şi sau bugetul local pentru toate cererile privind P.N.D.C. sectorul zootehnic (bovine/ovine,) reanalizarea tuturor cererilor depuse de beneficiari în cursul anului 2007.
Din conţinutul adresei nr. 453 din 27 septembrie 2011 a Camerei de Conturi a Judeţului Sălaj rezultă că s-a acordat prelungirea, până la dala de 30 martie 2012. a termenului de punere în aplicare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 13/2011.
În cauză, sentinţa atacată prin care s-a respins cererea de suspendare este dată cu aplicarea greşită a legii, în cauză Curtea, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi admisă situaţia de excepţie a suspendării executării actelor contestate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Curtea, apreciază că sunt întemeiate aspectele invocate în recurs privind existenţa unor cazuri bine justificate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, care să fie de natură a crea o „îndoială serioasă” în privinţa legalităţii actului administrativ.
În ceea ce priveşte a doua condiţie a cererii de suspendare, privind existenţa unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 se constată că recurenta a depus la dosar acte din care rezultă efectele prejudiciale grave pe care le-ar avea punerea în executare a măsurilor dispuse prin Decizie, constând în perturbarea previzibilă gravă a funcţionării acestei instituţii publice.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite cererea de suspendare aşa cum a fost formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Sălaj împotriva sentinţei nr. 446 din 08 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că admite cererea reclamantei şi dispune suspendarea executării încheierii nr. 27 din 15 iulie 2011 a Curţii de Conturi şi a Deciziei nr. 13 din 18 mai 2011 a Camerei de Conturi Sălaj, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5918/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5929/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
