ICCJ. Decizia nr. 6011/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6011/2011
Dosar nr.1839/2/2009
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 3355 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii cu privire la pârâtul B.F..
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea în constatare, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului pentru care verificările au fost efectuate la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/1942 din 12 august 2008 şi din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pârâtul a fost recrutat în anul 1986, în calitate de informator sub numele conspirativ "L.", de către U.M. 0620, pe linie de securitate şi gardă, aceasta fiind o unitate specială cunoscută sub numele de USLA cu profil de muncă - antiterorismul.
Notele informative furnizate pe parcursul anului 1987, a căror existenţă nu a fost contestată de pârât, relatau despre persoane ce se aflau în atenţia securităţii, fie pentru că erau selecţionate pentru a face parte din personalul de securitate şi gardă, fie pentru intenţia de a emigra.
La data de 01 aprilie 1987, mapa anexă în care se aflau arhivate notele informative a fost transferată la Inspectoratul Judeţean Călăraşi, această din urmă instituţie folosindu-l pentru strângerea de informaţii până la data de 14 decembrie 1987.
Din cuprinsul materialelor aflate la dosar rezultă că pârâtul informa periodic despre cunoştinţe şi colegi, aflaţi în atenţia Securităţii cu privire la fapte de interes pentru Securitate, printre care intenţia acestora de a emigra şi nemulţumirile în legătură cu politica de partid şi de stat. Instanţa a avut în vedere nota din 12 mai 1986, întocmită olograf, semnată cu numele conspirativ "L.", referitoare la P.I.; notele din 24 martie 1987 şi 08 aprilie 1987, întocmite olograf, referitoare la numitul G.S.; nota din 16 iunie 1987, întocmită olograf, referitoare la numitul F.E.; nota din 15 august 1987, întocmită olograf referitoare, la numita A.E..
Conform răspunsului Serviciului Român de Informaţii cu nr. 3/113862 din 20 iunie 2007, rezultă că B.F., născut la 06 octombrie 1947 figurează cu dosar fond reţea nr. 3595 - Călăraşi şi nr. 135782 - Bucureşti, ceea ce confirmă identitatea de persoană între sursa "L." şi dosarul BUDU.
Curtea de apel a apreciat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, conform art. 11 alin. (3) din OUG nr. 24/2008, rezultă fără echivoc că pârâtul a furnizat informaţii Securităţii, prin care a denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzută de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Este lipsită de relevanţă apărarea pârâtului în sensul inexistenţei unui angajament, atâta timp cât, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, reţinerea calităţii de colaborator este legată de furnizarea de informaţii privind activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. De altfel, pârâtul nu a contestat existenţa notelor informative furnizate Securităţii, însă precizează că au fost date sub presiunea şantajului legat de întocmirea unui dosar penal, aspect ce nu a fost însă probat în cauză.
Nu se poate reţine nici lipsa intenţiei de a suprima drepturile şi libertăţile persoanelor vizate de notele informative, întrucât, potrivit textului de lege, nu numai că este exclusă intenţia în atingerea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dar nici nu este impusă o astfel de finalitate, fiind suficient ca informaţiile să fie susceptibile de a aduce o astfel de atingere.
În consecinţă, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Împotriva Sentinţei civile nr. 3355 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul B.F..
În motivarea recursului formulat, recurentul a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile legale prevăzut de dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii reţinând fără a fi dovedită îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale al omului, ignorând faptul că nu există nici un document care să facă dovada faptului că recurentul-pârât a fost recrutat de UM 0620, inexistenţa unui angajament cât şi faptul că notele informative au fost furnizate sub presiune psihică.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Principalele critici ale recurentului vizează greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, susţinerile recurentului fiind însă nefondate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 este colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii sub orice formă prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Din această perspectivă, textul de lege mai sus menţionat se interpretează foarte clar, în sensul că denunţurile respective vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Potrivit probatoriului administrat în cauză, a rezultat că recurentul-pârât a fost recrutat în anul 1986, sub numele conspirativ "L." de către UM 0620 furnizând note informative despre persoane care se aflau în atenţia Securităţii pentru intenţii de evaziune şi nemulţumiri ale acestora în ceea ce priveşte politica de stat şi de partid, rezultând că în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal anterior menţionat pentru a reţine calitatea de colaborator al fostei Securităţi, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Susţinerile recurentului privitoare la lipsa dovezii cu privire la recrutarea recurentului cât şi inexistenţa unor state de plată care să confirme recompensarea acestuia pentru activitatea de colaborare sunt nefondate, textul de lege nemenţionând astfel de condiţii pentru reţinerea calităţii de colaborator.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentului potrivit cărora informaţiile furnizate nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât astfel cum a reţinut corect şi instanţa de fond, informaţiile furnizate de acesta despre diferite persoane vizau îngrădirea dreptului la libertate de exprimare precum şi la libera circulaţie consacrat de dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi 2 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, cât şi dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 pct. 1 din acelaşi pact.
În consecinţă, se va constata neîntrunirea motivelor de critică aduse hotărârii instanţei de fond, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.F. împotriva Sentinţei civile nr. 3355 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6007/2011. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 6016/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
