ICCJ. Decizia nr. 6009/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6009/2011
Dosar nr. 21754/3/2008
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul C.P.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 7 februarie 2008, I.S. a solicitat Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii efectuarea de verificării în ceea ce îl priveşte pe C.P., în prezent judecător la Judecătoria Caransebeş, sub aspectul posibilei calităţi de lucrător sau de colaborator al Securităţii.
Reclamantul a învederat, în esenţă, faptul că, din cuprinsul notei de constatare din 7 mai 2008, rezultă că pârâtul a fost folosit în calitate de persoană de sprijin pentru organizarea unui flagrant asupra unui cetăţean vest-german, sub pretextul că acesta practică inversiune sexuală, în realitate pentru a fi anchetat „şi asupra altor probleme ce interesează organele noastre".
La data de 22 martie 1969, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator de către secţia de securitate a municipiului O., „pentru a cunoaşte din timp rezultatele ce se obţin /.../ privind calitatea betoanelor turnate /.../", iar, între anii 1970-1972, a fost recrutat de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Caraş-Severin, cu numele conspirativ „P.".
Reclamantul a mai arătat că reţinerea calităţii de colaborator este legată de furnizarea unor informaţii de natura celor impuse de legiuitor, iar inexistenţa unui document de tipul angajamentului, nu are relevanţă în reţinerea acestei calităţi.
Referitor la declaraţiile furnizate de pârât organelor de securitate şi care au condus la organizarea flagrantului, reclamantul precizează că, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.
Totodată, reclamantul consideră că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât, prin flagrantul organizat şi anchetarea cetăţeanului vest-german, a fost îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Prin sentinţa civilă nr. 3489 din 10 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 decembrie 2008.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 967 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, reţinând, în esenţă, următoarele:
Din conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese că reclamantul a înţeles să probeze calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului cu declaraţiile întocmite de acesta în calitate de persoană de sprijin pentru organizarea unui flagrant asupra unui turist vest-german, fost cetăţean român, care anterior fusese semnalat cu comentarii duşmănoase la adresa orânduirii comuniste.
În raport cu dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa a constatat că poate fi reţinută doar activitatea pârâtului de furnizare de informaţii sub orice formă, precum declaraţii scrise şi relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, fără semnarea de către pârât a unui angajament în acest sens.
Curtea de Apel a apreciat că informaţiile furnizate de reclamant nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist şi îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Aprecierile şi caracterizările pozitive ale organelor de Securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informaţiilor furnizate şi menţionate anterior, nu pot face dovada calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008.
Instanţa a avut în vedere că, din declaraţiile date la 2 august 1965 şi 4 august 1965, poate fi reţinută furnizarea de către pârât a unor informaţii referitoare la împrejurările în care l-a cunoscut pe cetăţeanul vest-german şi întâlnirile avute cu turistul respectiv, în vederea organizării unui flagrant având ca obiect demonstrarea orientării sexuale a acestuia.
De asemenea, informaţiile furnizate de către pârât, cu ocazia unei întâlniri cu cetăţeanul vest-german, astfel cum acestea sunt redate în cuprinsul declaraţiei din data de 4 august 1965, nu răspund cerinţelor legii referitoare la „activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist" şi nici nu poate fi stabilit modul în care prin această informaţie pârâtul ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Afirmaţiile pârâtului în sensul că turistul vest-german a afirmat că „ungurii sunt falşi, că românii sunt la fel” au fost făcute în contextul unei discuţii referitoare la relaţia de prietenie dintre sursă şi persoana urmărită, pârâtul fiind instruit să-i accepte anturajul acesteia în vederea organizării flagrantului.
În raport cu cele afirmate în cuprinsul notei de constatare, în sensul că, la data de 22 martie 1969, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator de către Secţia de Securitate a Municipiului O., „pentru a cunoaşte din timp rezultatele ce se obţin /.../ privind calitatea betoanelor turnate /.../", iar în perioada 1970-1972 a fost recrutat de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Caraş-Severin, cu numele conspirativ „P.", instanţa a reţinut că în legătură cu aceste dosare informative nu s-au păstrat materiale care să facă referire la natura informaţiilor furnizate de pârât pe parcursul perioadelor de colaborare.
În consecinţă, Curtea de apel a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce priveşte calitatea informaţiilor furnizate Securităţii de către pârât.
Recursul
Împotriva sentinţei civile nr. 967 din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a arătat în esenţă următoarele:
- În mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei în ceea ce priveşte calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului C.P.
Arată recurentul că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi se întemeiază pe împrejurarea că dl. C.P. a informat autorităţile represive ale regimului comunist despre chestiuni legate strict de viaţa personală a unui cetăţean vest german (fost cetăţean român) care era în atenţia securităţii pentru „comentarii duşmănoase la adresa orânduirii” de la acea vreme.
- Arată recurentul că într-adevăr intimatul nu a adus la cunoştinţa autorităţilor faptul că cel denunţat şi-ar fi exprimat dezaprobarea faţă de politica dusă de guvernul comunist sau că ar fi desfăşurat activităţi care ar fi vizat răsturnarea regimului însă legiuitorul a făcut trimitere la orice atitudine sau activitate care era pedepsită sau cel puţin descurajată de regim.
Consideră recurentul că nu este esenţial ca victimele denunţurilor la care face referire textul legal să fi fost neapărat oponenţi ai regimului , importantă fiind atitudinea morală a denunţătorului, astfel acesta trebuia să denunţe o faptă sau o atitudine care putea să ducă la sancţionarea celui denunţat iar sancţiunea ce îi putea fi aplicată celui denunţat să nu mai fie posibilă într-o societate democratică.
- A mai arătat recurentul că legislaţia penală pedepsea în acel moment apartenenţa la o minoritate sexuală şi uneltirea împotriva ordinii sociale sau propaganda împotriva orânduirii socialiste, viza toate atitudinile îndreptate împotriva regimului comunist.
- În fine, se mai arată de recurent că, a doua condiţie referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale a fost îndeplinită, intimatul ar fi trebuit să conştientizeze vizibilele urmări ale informaţiilor furnizate.
În acest sens este eronată concluzia primei instanţe, în sensul că niciuna din cele două condiţii impuse de lege pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii nu ar fi îndeplinite.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 din C. proc. civ., art. 2 lit. b) şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 „colaborator al Securităţii, persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor;”
Rezultă că pentru a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege trebuie să fie îndeplinite două condiţii. Informaţiile furnizate Securităţii, indiferent în ce formă să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
- Primul motiv de recurs referitor la atitudinea morală a denunţătorului şi faptul că victimele denunţurilor nu trebuiau să fie oponenţi ai regimului comunist, este nefondat.
Recurentul dă o interpretare extensivă şi subiectivă prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În motivarea acţiunii sale la prima instanţă recurentul–reclamant a subliniat care sunt condiţiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să fie constatată colaborator al Securităţii şi care sunt cele prezentate de instanţa de recurs anterior.
Aşadar nu poate recurentul să susţină că de fapt nu este nevoie să fie denunţate atitudini potrivnice orânduirii comuniste fără a se contrazice şi fără a fi în afara ipotezei prevăzută de legiuitor.
Se reţine că instanţa de fond în mod corect a apreciat că informaţiile din declaraţiile şi rapoartele depuse la dosarul cauzei nu îndeplinesc cerinţa scopului comunicării acestora, respectiv denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar, situaţie de altfel recunoscută de recurent.
A interpreta textul de lege în sensul că s-a făcut trimitere la orice atitudine sau activitate descurajată de regimul comunist înseamnă a adăuga artificial şi în mod subiectiv la textul de lege, ceea ce este nepermis.
Nici atitudinea morală a denunţătorului nu poate fi analizată decât în contextul îndeplinirii sau nu a celor două condiţii prevăzute expres de legiuitor, în caz contrar acestea reprezentând simple opinii fără conotaţie juridică, prin prisma prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.
- Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind sancţionarea de către legea penală comunistă, a apartenenţei la o minoritate sexuală, se apreciază ca fiind în mod evident eronate corelaţiile făcute între apartenenţa la o minoritate sexuală şi uneltirea împotriva orânduirii sociale sau propaganda împotriva orânduirii socialiste.
Împrejurarea că persoana denunţată era în atenţia securităţii pentru „comentarii duşmănoase la adresa orânduirii socialiste”, fiind vorba de un cetăţean vest german (fost cetăţean român) rămâne fără suport probator relevant din perspectiva cerinţelor prevăzute de art. 2 lit. b) , întrucât nu au existat informaţii privind orânduirea socialistă sau ordinea de stat care să fi fost furnizate de pârâtul–intimat, situaţie de asemenea reţinută în mod corect de către instanţa fondului.
- Ultimul motiv de recurs este nefondat.
Într-adevăr în accepţiunea art. 2 lit. b) informaţiile furnizate trebuie să vizeze încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, însă în speţă, chiar dacă s-a organizat cu ajutorul pârâtului flagrant pentru determinarea orientării sexuale a cetăţeanului vest–german şi, s-a realizat acest obiectiv, conform rapoartelor securităţii, lipseşte componenţa denunţării atitudinilor activităţilor potrivnice regimului totalitar comunist.
Având în vedere cele arătate mai sus, constatând că în cauză nu există motive care să atragă modificarea sau casarea hotărârii recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 967 din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6008/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 6014/2011. Contencios → |
|---|
