ICCJ. Decizia nr. 6026/2011. Contencios. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6026/2011
Dosar nr. 8918/2/2010
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunţată în dosarul nr. 8918/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, invocată de reclamanţii E.N.G. şi E.D.M.;
- a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, invocată de reclamanţii E.N.G. şi E.D.M.;
- a admis cererea formulată de reclamanţi şi a dispus emiterea unei adrese către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pentru a comunica întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii adeverinţei din 25 septembrie 2008 contestată în cauză, inclusiv procesul-verbal din 25 septembrie 2008 al şedinţei Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, sub sancţiunea prevăzută de art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, urmând ca, în cazul în care, în cuprinsul documentaţiei se regăsesc înscrisuri clasificate drept „secret de serviciu”, să fie identificate şi să se procedeze la declasificarea înscrisurilor, cu indicarea textului de lege în cazul în care nu este permisă declasificarea acestora;
- a prorogat discutarea cererii reclamanţilor privind emiterea unei adrese către S.R.I., precum şi discutarea excepţiei tardivităţii, invocată de pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, până la depunerea la dosar de către pârât a întregii documentaţii care a stat la baza emiterii adeverinţei din 25 septembrie 2008;
- a amânat judecarea cauzei la data de 11 ianuarie 2012.
În ceea ce priveşte soluţiile pronunţate cu privire la cererile reclamanţilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor indicate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Analizând, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) şi alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 prin prisma dispoziţiilor art. 124, art. 126, art. 127 coroborat cu art. 131, art. 15 şi art. 16 din Constituţie, Curtea de apel a reţinut că soluţionarea cauzei depinde de modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la aceste dispoziţii care se referă la prelungirea termenului pentru înregistrarea şedinţelor de judecată.
În raport cu aceleaşi dispoziţii din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa a apreciat că este inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, întrucât reclamanţii nu au indicat în concret prevederile legale considerate a fi neconstituţionale, făcând numai referire la dispoziţii legale care privesc numirea în funcţie a judecătorilor fără examen, numai pa baza unui interviu formal şi arătând că aceste dispoziţii legale încalcă dispoziţiile art. 146 din Constituţie, fără a motiva neconformitatea cu legea fundamentală a dispoziţiilor criticatei ca fiind neconstituţionale. A mai reţinut Curtea de apel că dispoziţiile art. 51 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară nu reglementează condiţiile de numire în funcţie a judecătorilor, la care se referă reclamanţii. Pe de altă parte, a reţinut instanţa că, faţă de obiectul cauzei deduse judecăţii, respectiv contestaţia împotriva adeverinţei din 25 septembrie 2008 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, nu este îndeplinită condiţia legăturii de cauzalitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii din 2 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii, susţinând, în esenţă, că în mod nelegal Curtea de apel a respins atât cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cât şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, deşi dispoziţiile respective, ca reglementează numirea judecătorilor, pe bază de interviu, prin decrete prezidenţial, şi nu prin concurs, aveau legătură cu soluţionarea cauzei, motivat de faptul că magistraţii refuză să îi elibereze stenograma şedinţei de judecată. Totodată, recurenţii arată că au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor respective în raport cu dispoziţiile art. 124, art. 126, art. 127 coroborate cu art. 131, art. 24, art. 15 şi art. 16 din Constituţie.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte susţinerile din recurs referitoare la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, se constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, prin încheierea recurată, Curtea de apel a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor respective.
În ceea ce priveşte susţinerile din recurs referitoare la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte constată că sunt lipsite de suport real.
Pe de o parte, deşi reclamanţii invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în considerarea faptului că acestea reglementează numirea judecătorilor, pe bază de interviu, prin decret al Preşedintelui României, aspect reiterat şi în cererea de recurs, în mod corect instanţa de fond a constatat că dispoziţiile respective reglementează alte aspecte, şi anume atribuţiile adunărilor generale ale judecătorilor şi repartizarea aleatorie a cauzelor, în sistem informatizat, pe complete de judecată.
Pe de altă parte, în mod corect, Curtea de apel a apreciat că dispoziţiile vizate de reclamanţi nu au legătură cu soluţionarea cauzei, aceasta având ca obiect contestaţia reclamanţilor împotriva adeverinţei din 25 septembrie 2008 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În consecinţă, întemeiat şi legal, instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de E.N.G., prin mandatar E.D.M., împotriva încheierii din 2 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.N.G., prin mandatar E.D.M., împotriva încheierii din 2 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6023/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6041/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
