ICCJ. Decizia nr. 6052/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6052/20 11
Dosar nr. 994/57/2011
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea introductivă, reclamanta A.P.I.A., Centrul Judeţean Hunedoara a solicitat suspendarea executării deciziei din 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Hunedoara şi a încheierii din 2011 a Curţii de Conturi a României, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ înregistrată pe rolul instanţei, Dosarul nr. 995/57/2011.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 239 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost respinsă cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta A.P.I.A., Centrul Judeţean Hunedoara în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi a Jud. Hunedoara şi Curtea de Conturi a României, având ca obiect decizia din 2011 şi încheierea din 2011 emise de pârâte.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin decizia din 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Hunedoara au fost stabilite următoarele măsuri:
- conducerea A.P.I.A., Centrul Judeţean Hunedoara va verifica îndeplinirea condiţiei de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat şi a datoriilor la bugetele locale, pentru toate cererile eligibile privind P.N.D.C. în sectorul zootehnic pentru anul 2009-2010, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale ale Ministerului Finanţelor Publice şi ale administraţiei publice locale;
- conducerea A.P.I.A., Centrul Judeţean Hunedoara va analiza neconcordanţele existente între datele conţinute în documentele de Ia organele fiscale şi declaraţiile primite pe proprie răspundere ale proprietarilor şi după caz, va aplica prevederile legale în vigoare, respectiv va calcula debitele restante, majorări şi penalităţi de întârziere, va lua măsuri de recuperare a sumelor acordate necuvenit, dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare.
Pentru îndeplinirea acestor măsuri de către reclamantă, pârâta a stabilit termen la 31 octombrie 2011.
În cauză instanţa de fond a constatat că reclamanta A.P.I.A., Centrul Judeţean Hunedoara a formulat contestaţie împotriva actului de control încheiat de pârâtă, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 2011 a Curţii de Conturi, astfel că reclamanta a depus acţiune în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii cu din 2011.
Din examinarea contestaţiei şi motivelor acţiunii instanţa a reţinut că reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate a actelor administrative atacate, care însă nu pun în evidenţă o nelegalitate flagrantă a actelor atacate, iar argumentele juridice invocate presupun o analiză pe fond rezervată soluţionării acţiunii în anularea actelor, iar o asemenea cerinţă şi interpretare în procedura cererii de suspendare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa apreciază că nici această condiţie nu este îndeplinită, întrucât măsura dispusă de Curtea de Conturi ca reclamanta să reanalizeze toate cererile eligibile privind plăţile naţionale directe complementare (P.N.D.C.) autorizate în anul 2009 şi 2010, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale şi de la administraţiile publice locale, este dispusă tocmai pentru a determina şi recupera un posibil prejudiciu cauzat bugetului de stat.
Instanţa apreciază că nu sunt întrunite condiţiile suspendării nici dacă analiza ar avea loc prin prisma Recomandării nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă şi Recomandarea nr. 16/2001 a Comitetului de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei, potrivit căreia executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont şi de interesele persoanelor particulare, iar autoritatea jurisdicţională competentă, în speţă instanţa de judecată, este chemată să ia măsuri provizorii corespunzătoare atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, ceea ce nu este cazul în speţă.
3. Recursul declarat de A.P.I.A., Centrul Judeţean Hunedoara împotriva sentinţei nr. 239 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
Recurenta consideră că în speţă sunt îndeplinite prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat şi că instanţa de fond a considerat în mod greşit că nu s-a făcut dovada existenţei cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
3.1. Astfel, există mai multe motive de nelegalitate evidentă a actelor administrative a căror suspendare s-a cerut, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilităţii acestora.
O.U.G. nr. 125/2066 modificată şi completată, nu prevede în sarcina A.P.I.A. „verificarea veridicităţii declaraţiilor beneficiarilor fermieri date pe proprie răspundere, referitoare la datoriile restante faţă de bugetul de stat şi/sau bugetul local la data depunerii cererilor” sau „solicitarea autorităţilor locale date cu privire la existenţa datoriilor restante ale fermierilor la bugetul locale şi/sau la bugetul de stat, la data depunerii cererilor”.
O.G. nr. 14/2010 nu este incident în cauză şi nu se pot emite titluri de creanţă.
3.2. Condiţia prevenirii unei pagube iminente este întrunită, deoarece prin punerea în executare a deciziei din 2011 s-ar aduce grave disfuncţionalităţi instituţiei, prin supraîncărcarea activităţii şi suprasolicitarea funcţionarilor.
Recuperarea sumelor ar conduce la modificarea retroactivă a procedurilor de lucru, iar termenele de implementare sunt scurte şi imposibil de respectat.
4. Concluziile scrise formulate de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea instanţei de fond s-a dat cu respectarea prevederilor legale incidente, respectiv a art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Prin decizia Camerei de Conturi Hunedoara nu s-a stabilit existenţa unui prejudiciu, nu este un act de imputare pentru a se pune problema unui risc pentru o pagubă iminentă, ci a dispus conducerii entităţii controlate să-şi stabilească singură întinderea prejudiciului şi să dispună măsurile necesare pentru recuperarea acestuia.
Nu poate fi suspendată obligaţia entităţii de a determina valoarea unui prejudiciu adus bugetului public.
Nici condiţia cazului bine justificat nu a fost dovedită, nefiind incidente acele împrejurări de fapt şi de drept care să înfrângă prezumţia de legalitate a actului administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată
1. Recursul este nefondat.
1.1. Împrejurările de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, condiţie impusă de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, nu sunt dovedite.
Incidenţa O.G. nr. 14/2010 şi stabilirea în concret a obligaţiilor impuse prin O.U.G. nr. 125/2006 ţin de o analiză a fondului cauzei.
Recurenta a enunţat numai aceste neregularităţi, fără a expune în ce constau şi fără să indice gradul de afectare a actului administrativ a cărei suspendare/anulare s-a cerut.
1.2. În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta nu poate izvorî din însăşi executarea actului.
Paguba nu poate apare datorită termenelor de implementare ale deciziei din 2011 sau a supraîncărcării activităţii şi suprasolicitării funcţionarilor fără a se şi dovedi existenţa reală a acesteia.
Perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/ 2004 se invocă şi de dovedeşte de entitate, în baza unor analize serioase a efectelor executării actului administrativ.
Recuperarea unor sume restante la bugetul de stat şi/sau bugetele locale nu poate constitui motiv de dezechilibru al unei autorităţi publice, dat fiind obligaţiile legale ale unei astfel de entităţi în ceea ce priveşte stabilirea prejudiciului adus acestor bugete.
2. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A.P.I.A., Centrul Judeţean Hunedoara împotriva sentinţei nr. 239 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6049/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6061/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
