ICCJ. Decizia nr. 6061/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6061/2011
Dosar nr. 6888/1/2011
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei.
1. Cadrul procesual.
Prin cererea adresată Înaltei Curţi, la data de 29 august 2011 G.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2977 din 24 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte, invocând ca temei al contestaţiei dispoziţiile art. 318 teza I-a C. proc. civ.
2. Hotărârea instanţei de recurs.
Prin decizia nr. 2977 din 24 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă excepţia de tardivitate a declarării recursului şi a fost admis recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 267 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că a fost casată sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că prima instanţă deşi a fost sesizată cu o acţiune principală în contencios administrativ, în loc să se pronunţe în baza art. 18 din Legea contenciosului administrativ şi să dispună fie admiterea acţiunii reclamantului, cu consecinţa anulării în tot sau în parte a actului administrativ atacat, fie respingerea acţiunii acestuia, a procedat la examinarea legalităţii prevederilor art. 21 alin. (2) din Metodologia de concurs aprobată prin Ordinul nr. 5741/2008 al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, conform procedurii reglementată în art. 4 alin. (1), ca şi când reclamantul ar fi solicitat verificarea conformităţii actului administrativ mai sus amintit cu actul normativ în executarea căruia a fost adoptat, pe cale incidentală, pronunţând în acest sens o hotărâre nelegală.
Procedând în acest fel, prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei, motiv pentru care a fost pronunţată soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
3. Contestaţia în anulare formulată de G.C.
Prin cererea formulată contestatorul a criticat soluţia pronunţată în recurs arătând că hotărârea este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel, contestatorul a arătat că din eroare nu a fost avută în vedere împrejurarea că pe rolul Curţii de Apel Galaţi, există dosarul nr. 2549/91/2009, dosar aflat în stadiul procesual al recursului şi suspendat până la soluţionarea prezentului dosar.
Contestatorul a arătat că suspendarea cauzei a fost dispusă întrucât a invocat nelegalitatea art. 21 alin. (2) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 5741/2008 a M.E.C.T.S., reţinut ca temei legal în motivarea soluţiei de respingere a acţiunii sale prin sentinţa nr. 38 din 3 februarie 2010 a Tribunalului Vrancea.
II. Decizia instanţei de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea contestaţiei în anulare declarată, analizând motivele formulate în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge contestaţia în anulare formulată pentru considerentele ce urmează:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I-a C. proc. civ., invocate de contestator reglementează contestaţia în anulare specială, iar potrivit acestui text, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În cauza de faţă, Înalta Curte, constată că nu suntem în prezenţa unei greşeli materiale, în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. Noţiunea de „greşeală materială” folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal.
„Greşelile materiale”, conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente şi involuntare cu privire la aspecte esenţiale de ordin formal-procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate; ele nu sunt greşeli de judecată şi nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanţa a apreciat probele sau a înţeles să interpreteze o dispoziţie legală.
Verificarea unei astfel de greşeli materiale nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor calea recursului la recurs.
Ori, susţinând că instanţa de recurs nu a observat existenţa dosarului nr. 2549/91/2009 în care s-a invocat nelegalitatea Ordinului nr. 5741/2008, contestatorul invocă aspecte care ţin de fondul cauzei, de modul în care instanţa de recurs, prin aprecierea probelor şi prin stabilirea situaţiei de fapt, în raport cu interpretarea dată dispoziţiilor legale aplicabile, a înţeles să exercite controlul hotărârii recurate.
Or, aceste aspecte, aşa cum s-a arătat, exced noţiunii de „greşeală materială” în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de G.C. împotriva deciziei nr. 6061 din 24 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6052/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6063/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
