ICCJ. Decizia nr. 6079/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1.Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub numărul anterior menționat, reclamantul S.I. a chemat în judecată pârâții A.N.R.S.C., A.N.P.C., C.E.C.C.A.R., Ministerul Administrației și Internelor și Primăria Municipiului Drobeta - Turnu Severin, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați să dea curs solicitării de cercetare a faptelor învederate în sesizările care le-au fost adresate și să îi transmită rezultatul cercetărilor și măsurile adoptate; să îi plătească despăgubiri în sumă totală de 1.500 euro pentru daunele cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor legale, precum și daune morale în sumă de 15.000 euro.
în motivare, reclamantul a arătat că, în urma supraîncărcării facturilor de întreținere la apartamentul proprietatea sa din municipiul Turnu Severin, a refuzat achitarea acestora, fapt pentru care în cadrul litigiului civil declanșat de asociația de proprietari, s-a dispus realizarea unei expertize. Expertul desemnat a încălcat metodologia legală de calcul și, însușindu-și punctul de vedere al părții adverse, a arătat că suma impusă era corectă, fapt eronat, întemeindu-și aprecierea pe un calcul efectuat de societatea SC I. SRL cu care, însă, reclamantul nu avea nici un raport juridic.
Pentru a stopa activitatea ilegală a acestui prestator, s-a adresat autorităților pârâte, îndrituite cu atributul apărării drepturilor cetățenilor.
întrucât pârâții i-au încălcat dreptul său fundamental și în consecință, pentru lipsa lor de implicare, a pierdut procesul civil, fiind obligat la pretenții pe care nu le datora, cauzându-i-se totodată, și o traumă morală, a acționat în contencios administrativ împotriva nerezolvării cererilor, solicitând și despăgubiri pentru prejudiciul material și moral cauzat.
Și-a întemeiat acțiunea, pe prevederile O.G. nr. 27/2002 și ale Legii nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.P.C. a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, precum și excepția prematurității.
La data de 11 noiembrie 2010, reclamantul a formulat cerere de modificare a acțiunii, arătând că înțelege să renunțe la capătul prim din cererea inițială în raport cu pârâtul C.E.C.C.A.R., menținând însă capătul 2 de cerere, cu reducerea daunelor morale în privința acestui pârât, la 1 euro.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, și pe fond a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că petiția înregistrată la această instituție a fost trimisă A.N.R.S.C. București spre competentă soluționare.
La termenul de judecată din data de 16 iunie 2010, Curtea de Apel București a dispus, prin încheiere, admiterea excepției de tardivitate a acțiunii formulate în contradictoriu pârâta A.N.R.S.C. București, și respingerea excepțiilor prematurității și lipsei de calitate procesuală pasivă invocate de pârâta A.N.P.C., respectiv de Ministerul Administrației și Internelor, pentru considerentele evocate în încheiere.
2.Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 4338 din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.S.C. București, ca tardiv introdusă.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecarea primului capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul C.E.C.C.A.R..
A admis, în parte, acțiunea modificată, formulată în contradictoriu cu pârâții A.N.P.C., C.E.C.C.A.R., Ministerul Administrației și Internelor și Primăria Municipiului Drobeta - Turnu Severin.
A obligat pârâtele A.N.P.C. și Primăria Municipiului Drobeta - Turnu Severin să soluționeze cererile formulate de reclamant.
A obligat pe fiecare dintre pârâtele A.N.P.C. și Primăria Municipiului Drobeta - Turnu Severin, la plata către reclamant, a sumei reprezentând echivalentul în RON, a 100 euro, la cursul Băncii Naționale a României de la data efectuării plății, cu titlu de daune morale și a sumei de 75 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins în rest, acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
în cauză, reclamantul invocă teza finală a art. 2 alin. (2) din lege, referitoare la faptul pârâților de a nu răspunde cererilor formulate de către reclamant, fapt asimilat cu un act administrativ unilateral supus controlului instanței de contencios administrativ.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că pârâtele A.N.P.C. și Primăria Municipiului Drobeta Turnu - Severin nu au răspuns solicitărilor reclamantului, nesoluționând cererile acestuia, deși aveau obligația legală de a le rezolva și a transmite un răspuns petiționarului. Astfel, ele au încălcat prevederile legale enunțate, fără a furniza și dovedi instanței de judecată, nici un motiv pertinent și rezonabil care le-ar fi împiedicat să le soluționeze.
în ceea ce îl privește pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prima instanță a înaintat solicitarea către pârâta A.N.R.S.C. București, astfel încât acțiunea este neîntemeiată în raport cu acest pârât.
în ceea ce privește daunele materiale solicitate de către reclamant de la pârâți, Curtea a observat că ele reprezintă daune aferente procesului civil pe care l-a pierdut reclamantul, ca urmare a expertizei realizate de expertul sancționat. Or, aceste daune nu reprezintă un prejudiciu cert, atât timp cât reclamantul nu a procedat, în temeiul hotărârii de sancționare a expertului, la revizuirea hotărârii civile pronunțate. în ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a apreciat că inacțiunea pârâților menționați - A.N.P.C. și Primăria Municipiului Drobeta Turnu - Severin, de a nu soluționa atât timp cererile reclamantului, a fost de natură să îi producă acestuia, un prejudiciu moral, constând în suferința determinată de nerespectarea obligației corelative dreptului său fundamental de petiționare, consacrat inclusiv constituțional.
Sub acest aspect, Curtea de apel a apreciat că o sumă de câte 100 euro, în sarcina fiecăreia dintre cele două pârâte menționate, reprezintă un pretium dolores rezonabil.
S-a mai reținut că, în ceea ce privește pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, având în vedere împrejurarea că acesta a trimis în timp scurt, cererea către A.N.R.S.C. București, nu se impune obligarea sa nici la plata de daune morale.
în ceea ce privește pârâtul C.E.C.C.A.R., Curtea de apel a constatat că acesta și-a îndeplinit obligația legală de a soluționa cererea reclamantului, astfel încât daunele morale solicitate nu vor fi acordate, simpla constatare în acest sens, fiind suficientă sub aspectul analizat.
3.Recursurile exercitate în cauză
Reclamantul S.I. și pârâtele A.N.P.C. și Primăria Municipiului Turnu - Severin au exercitat calea de atac a recursului, după cum urmează:
3.1. Recurentul - reclamant a atacat atât încheierea din data de 16 iunie 2010, cât și sentința nr. 4338 din 4 noiembrie 2010, criticând soluțiile sub aspectul admiterii excepției de tardivitate invocate de pârâta A.N.R.S.C., renunțării parțiale la judecată față de C.E.C.C.A.R., exonerării Ministerului Administrației și Internelor de răspundere pentru fapta sa culpabilă și respingerii cererii de obligare a pârâșilor la plata de daune materiale. A contestat, de asemenea, cuantumul daunelor morale acordate.
în dezvoltarea criticilor formulate, recurentul - reclamant a arătat că:
- excepția de tardivitate a fost invocată după trei termene, prelungind durata soluționării recursului în dauna reclamantului, iar admiterea ei are la bază interpretarea eronată a termenelor prevăzute în Legea nr. 554/2004.
- instanța a considerat în mod eronat că reclamantul a renunțat la judecarea efectelor tardivității soluționării petiției față de pârâtul C.E.C.C.A.R., în condițiile în care întârzierea adus la soluționarea nefavorabilă a litigiului civil, fundamentată pe expertiza nelegală;
- pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a fost exonerat nelegal de răspundere, în condițiile în care nu s-a făcut dovada transmiterii adresei către prepusul său Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare, iar în cazul în care adresa ar fi fost comunicată într-adevăr, nu și-a îndeplinit obligația de a încunoștința petentul, așa cum prevede art. 8 O.G. nr. 27/2002 , și nu a urmărit modul de rezolvare;
- motivul pentru care a fost respinsă cererea de daune materiale nu a fost supus dezbaterii părților, care nu au contestat câtimea acestor; mai mult, Tribunalul Mehedinți a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 445/R/2009, paguba materială nefiind reparată, așadar, în procesul civil.
- cuantumul daunelor morale acordate este disproporționat față de suferința materială suportată ca urmare a faptului că autoritățile permit ca cetățenii să fie înșelați de prestatori autorizați, aflați în supravegherea expresă a autorităților publice, și nu își aduc contribuția la realizarea corectă a actului de justiție.
3.2. Recurenta - pârâtă Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a criticat sentința în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. , sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive și pentru că, în opinia sa, cererea cu care reclamantul a învestit instanța nu îndeplinește condițiile impuse prin art. 109,art. 112 și următoarele din C. proc. civ., iar instanța nu a avut un rol activ, conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ..
A mai arătat că reclamantului i s-a răspuns prin adresele nr. 449/2007 și 1022/2007 și că debitul la care a fost obligat acesta către Asociația de proprietari a fost stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar nu de Primărie.
3.3.Recurenta - pârâtă A.N.P.C. și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 3041 C. proc. civ., arătând , în esență, că:
- instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității, pentru că, în temeiul art. 7 alin. (1) H.G. nr. 882/2010, text care preia dispozițiile cuprinse în H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.P.C., în vigoare la data declanșării situației litigioase, calitatea procesuală revine Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor București - Ilfov, către care a fost, de altfel, redirecționată sesizarea.
- instanța de fond a admis cererea de daune fără a exI. vreo dovadă certă a temeiniciei și legalității pretențiilor reclamantului.
Primii doi recurenți au anexat înscrisuri , în dovedirea susținerilor lor.
4. Apărările formulate în recurs
în cauză au fost formulate întâmpinări potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., după cum urmează:
4.1. Intimata - pârâtă A.N.R.S.C. a solicitat respingerea recursului reclamantului și menținerea soluției de respingere tardivă a acțiunii în ceea ce o privește, arătând, în esență, că instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 11 Legea nr. 554/2004.
A precizat că singura cerere cu care a fost sesizată a fost petiția din 29 iulie 2009, la care a formulat răspuns prin adresa din 05 august 2008.
4.2.Intimatul - pârât Ministerul Administrației și Internelor a solicitat, de asemenea, respingerea recursului reclamantului ca nefondat, întrucât, în ceea ce privește, nu există un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri în sensul art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004, atribuțiile în domeniul vizat de petițiile recurentului - reclamant revenind A.N.R.S.C..
4.3. Intimatul - pârât C.E.C.C.A.R. a solicitat, la rândul său, respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat, cu motivarea că nici în ceea ce îl privește nu poate fi constatat un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, arătând că sesizarea formulată împotriva expertului contabil A.E. a fost trimisă, spre competentă soluționare , organelor disciplinare ale Corpului și s-a soldat cu sancționarea expertului contabil potrivit pct. 122 alin. e) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.E.C.C.A.R., prin hotărârea nr. 54 din 03 iulie 2009 a Comisiei Superioare de Disciplină.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea sa la plata de daune morale sau materiale, intimatul - pârât a arătat instanța de fond a constatat corect caracterul subsecvent al acestei cereri precum și caracterul său neîntemeiat, atâta timp cât nu există o faptă generatoare de prejudiciu.
A adăugat că, în situația în care prin activitatea expertului contabil recurentului - reclamant i s-a produs un prejudiciu, acesta se va putea îndrepta direct împotriva acestuia, având în vedere că membrii Corpului răspund, în exercitarea profesiei, disciplinar, administrativ, civil și penal.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în toate cele trei cereri de recurs și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că numai recursurile formulate de recurenții - pârâți sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
1.Argumente de fapt și de drept relevante
Recurentul - reclamant a învestit prima instanță cu o acțiune complexă, prin care a invocat refuzul nejustificat de rezolvare sau nerezolvare în termenul legal a unor cereri adresate autorităților publice pârâte și plata de despăgubiri pentru prejudiciul material și moral produs în acest mod.
Curtea de apel a identificat corect obiectul și conținutul raporturilor juridice create între reclamant și fiecare dintre pârâți în parte prin formularea petițiilor ce le-au fost adresate, soluția de respingere a acțiunii în raport cu pârâții C.E.C.C.A.R., Ministerul Administrației și Internelor și A.N.R.S.C. fiind legală și temeinică.
1.1. Astfel, în pofida susținerilor recurentului - reclamant, admiterea excepției tardivității cererii formulate în contradictoriu cu A.N.R.S.C. reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 11 Legea nr. 554/2004 în raport cu situația de fapt rezultată din probe.
Acest text legal reglementează două categorii de termene pentru sesizarea instanței de contencios administrativ:
- un termen de prescripție cu durată de 6 luni, a cărui împlinire are ca efect stingerea dreptului la acțiune, statuat în art. 11 alin. (1) Legea nr. 554/2004;
- un termen de decădere cu durată de un an, aplicabil numai pentru motive temeinice și curgând de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz, conform art. 11 alin. (2) Legea nr. 554/2004.
Termenul de prescripție de 6 luni curge de la momente diferite, reglementate expres în art. 11 alin. (1) , în funcție de obiectul propriu-zis al litigiului.
Pentru actele administrative asimilate, definite în art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri ori nerezolvarea unei cereri în termenul legal, termenul de prescripție începe să curgă, după caz, de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, atunci când există un răspuns calificat ca fiind refuz explicit, conform art. 2 alin. (1) lit. i) teza I Legea nr. 554/2004 sau de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, în cazul lipsei unui răspuns, conform art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeași lege.
Semnificative sunt și prevederile art. 7 alin. (5) teza penultimă Legea nr. 554/2004 conform cărora în cazurile prevăzute în art. 2 alin. (2) nu este obligatorie procedura prealabilă.
Cererea a cărei nerezolvare o invocă reclamantul a fost înregistrată la A.N.R.S.C. în 29 iulie 2008 și a fost transmisă, de către această autoritate, spre rezolvare, Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin, în considerarea atribuției prevăzute în art. 9 lit. g) Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică .
Reclamantul a fost înștiințat despre această măsură prin adresa din 05 august 2008.
Cu toate că la dosar nu există o dovadă formală a comunicării adresei respective către reclamant, Curtea de apel a reținut în mod corect, prin încheierea interlocutorie din data de 16 iunie 2010, că reclamantul a luat cunoștință de măsura dispusă anterior datei de 13 august 2008, pentru că o menționează expres în plângerea adresată Ministerului Internelor și Reformei Administrative (actualul Minister al Administrației și Internelor), înregistrată la 13 august 2008.
Raportat la această dată, soluția de respingere ca tardivă a acțiunii în contencios administrativ expediate prin poștă la data de 28 iulie 2009, la mai mult de 6 luni de la data refuzului, este corectă.
Recurentul - reclamant nu a invocat și nu a dovedit existența unor motive temeinice care să atragă aplicarea termenului de un an reglementat în art. 11 alin. (2) Legea nr. 554/2004, pentru că dezlegarea raportului juridic administrativ legat între recurentul - reclamant și A.N.R.S.C., vizând refuzul de rezolvare a unei cereri nu depinde de soluția irevocabilă ce urma a fi pronunțată în litigiul civil, având ca obiect obligarea părții la plata cheltuielilor de întreținere pretinse de Asociația de proprietari din imobilul în care locuiește.
Demersul ulterior efectuat de recurentul - reclamant către Ministerul Administrației și Internelor nu are ca efect prelungirea termenului de sesizare a instanței, pentru că, așa cum s-a arătat anterior, în cazul refuzului nejustificat sau nerezolvării unei cereri în temeiul legal, acțiunea nu este condiționată de exercitarea plângerii prealabile administrative.
Formularea unor plângeri prealabile succesive, în afara cadrului legal, nu este de natură să modifice modul de calcul al termenului de prescripție, pentru că legiuitorul a instituit un anumit interval de timp, cu caracter rezonabil, în care subiectele de drept să depună diligențe pentru recunoașterea drepturilor sau a intereselor legitime pe care le consideră vătămate.
în fine, împrejurarea că excepția nu a fost invocată de A.N.R.S.C. prin întâmpinare, ci ulterior, prin notele precizatoare depuse la dosar pentru termenul din 05 mai 2010, nu constituie un motiv de reformare a sentinței, pentru că, în cadrul normativ aplicabil litigiului, excepția de prescripție și cea de decădere de drept material au caracter absolut și pot fi invocate oricând pe parcursul litigiului.
1.2. în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C.E.C.C.A.R., instanța de fond, cu toate că a luat act de renunțarea la judecarea unui capăt de cerere, a constatat totuși, în mod corect, că în sarcina acestuia nu poate fi reținută o conduită vătămătoare care să atragă obligarea de reparare a unei pagube materiale sau morale.
într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că acest intimat - pârât a fost învestit printr-un memoriu înregistrat inițial la Ministerul Justiției din 22 iulie 2008 și transmis C.E.C.C.A.R. spre competentă soluționare. întrucât privea conduita profesională a unui expert, membru al Corpului, memoriul a fost transmis spre soluționare organelor disciplinare ale C.E.C.C.A.R., procedura disciplinară finalizându-se prin Hotărârea nr. 54 din 03 iulie 2009 a Comisiei Superioare de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al C.E.C.C.A.R..
Procedura disciplinară reglementată potrivit art. 118 și următoarele din Regulamentul de organizare și funcționare a C.E.C.C.A.R. (H.G. nr. 1/1995, cu modificările și completările ulterioare, republicată în M. Of. nr. 601/12.08.2008) și în Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al C.E.C.C.A.R. (H.G. nr. 7/2007, modificată, completată și ulterior republicată) prezintă un grad de complexitate, termene și etape procedurale care, în mod obiectiv, nu permit încadrarea în termenele de drept comun reglementate prin art. 2 alin. (1) lit. b) Legea nr. 554/2004, iar durata concretă a derulării procedurii în speță nu poate fi considerată nerezonabilă.
De aceea, instanța de control judiciar împărtășește concluzia judecătorului fondului, neexistând un temei pentru obligarea C.E.C.C.A.R. la plata de despăgubiri către reclamant.
1.3. Referitor la petiția adresată Ministerul Internelor și Reformei Administrative (Ministerul Administrației și Internelor) prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că acesta a înaintat în timp scurt solicitarea către A.N.R.S.C. .
în speță nu s-a făcut dovada înștiințării reclamantului cu privire la măsura dispusă, conform art. 61 O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, dar instanța de control judiciar constată, pentru argumentele expuse anterior, la pct. 1.1.1. din prezenta decizie, că demersul efectuat în justiție este tardiv, petiția fiind înregistrată la Ministerul Internelor și Reformei Administrative la 13 august 2008, iar cererea de chemare în judecată formulată după împlinirea termenului prevăzut în art. 11 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004. Fiind o excepție de ordine publică, prescripția poate fi ridicată din oficiu în recurs conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., iar reclamantului nu i se înrăutățește situația în calea de atac, pentru că prima instanță a respins acțiunea ca nefondată.
1.4. Aceleași argumente de fapt și de drept sunt aplicabile și în ceea ce privește cererile formulate în contradictoriu cu cele două recurente - pârâte, pentru că A.N.P.C. a fost sesizată cu petiția din 11 noiembrie 2008, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a fost sesizată ca urmare a transmiterii cererii înregistrate din 29 iulie 2008 la A.N.R.S.C., ambele autorități aveau obligația să rezolve petițiile în termen de 30 de zile de la data înregistrării lor, moment care marca începutul calculului termenului de prescripție de 6 luni prevăzut în art. 11 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004, care la data învestirii instanței era deja depășit.
2.Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., înalta Curte va admite recursurile pârâtelor, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu A.N.P.C., Ministerul Afacerilor Interne și Primăria Municipiului Turnu Severin ca tardiv formulată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Recursul reclamantului a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6115/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5949/2011. Contencios → |
|---|
