ICCJ. Decizia nr. 608/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 608/2011
Dosar nr. 246/57/2010
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC I.I. SRL Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din HG nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune şi anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din HG nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Societatea Română de Radiodifuziune a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar pe fond solicitând respingerea acţiunii ca fiind lipsită de obiect.
Prin sentinţa nr. 130/ F/ CA din 5 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune şi a respins ca lipsită de obiect acţiunea formulată de reclamanta SC I.I. SRL Hunedoara, împotriva Guvernului României.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că cererea de intervenţie principală, formulată de Societatea Română de Radiodifuziune, este netimbrată, motiv pentru care a anulat această cerere şi a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de aceeaşi intervenienta.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect, instanţa de fond a constatat că aceasta este fondată, având în vedere ca actele a căror anulare se solicită sunt acte administrative unilaterale cu caracter normativ, iar prin Decizia nr. 2102/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din HG nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune şi anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din HG nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, precum şi publicarea dispoziţiilor conform art. 23 din Legea nr. 554/2004.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că susţinerea reclamantei conform căreia cele două dispoziţii au fost anulate pentru alte motive, nu are relevanţă, atâta timp cât efectul hotărârii judecătoreşti îl reprezintă lipsirea de efecte juridice a celor două texte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Societatea Română de Radiodifuziune criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta-intervenientă critică soluţia instanţei în ceea ce priveşte anularea ca netimbrată a cererii de intervenţie în interes propriu , arătând în esenţă că instanţa ar fi trebuit să mai acorde un nou termen de judecată în vederea depunerii la dosar a taxei de timbru şi a timbrului judiciar.
Totodată, recurenta-intervenientă arată că instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că s-a acordat un termen pentru depunerea în original a taxei de timbru, întrucât în realitate prin citaţia emisă la data 16 aprilie 2010, Societatea Română de Radiodifuziune este chemată în instanţă la data de 5 mai 2010, în calitate de intervenientă făcându-se menţiunea pe citaţia respectivă de a preciza interesul propriu în cauză, precum şi obligaţia timbrării cererii de intervenţie.
De altfel, a mai precizat recurenta-intervenientă, originalul taxei de timbru a fost trimis prin poştă în data de 5 mai 2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Din examinarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că motivele de recurs privesc implicit şi încheierea de şedinţă prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de intervenţie în interes propriu a Societăţii Române de Radiodifuziune.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii".
Astfel, având în vedere că prin încheierea de şedinţă din 14 aprilie 2010 s-a pus în vedere Societăţii de Radiodifuziune Română să depună originalul taxei de timbru şi timbrul judiciar aferente cererii de intervenţie în interes propriu, menţiune cu care a fost şi citată, Înalta Curte constată că , în mod corect, i-a fost anulată cererea de intervenţie în interes propriu, întrucât până la momentul închiderii dezbaterilor în cauză, intervenienta în interes propriu nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Întrucât motivele de recurs nu cuprind şi referiri la fondul cauzei, se constată că aspectele examinate de instanţa de fond sunt corect reţinute.
In consecinţă, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Sentinţei civile nr. 130/ F/ CA din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia. secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6074/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 61/2011. Contencios. Conflict de competenţă.... → |
|---|
