ICCJ. Decizia nr. 71/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 71/2011
Dosar nr. 4769/1/2010
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 47 din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamanţilor I.P.G., H.C., H.M. şi SC M.C. SRL Galaţi, formulată în contradictoriu cu D.G.F.P. Galaţi, în sensul că au fost anulate deciziile nr. 21, 22, 23 şi 24 din 27 iunie 2007 emise de autoritatea pârâtă şi a fost înlăturată obligaţia solidară a reclamanţilor de plată a sumelor stabilite prin aceste decizii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamanţii au solicitat anularea deciziilor nr. 21, 22, 23 şi 24 din 27 iunie 2007 privind stabilirea răspunderii lor solidare pentru suma de 1.031.066 lei datorată de debitoarea SC L. SA Galaţi, a cărei insolvenţă au cauzat-o în condiţiile art. 27 C. proCod Fiscal
Cererile de chemare în judecată formulate separat de cei patru reclamanţi au fost conexate în condiţiile art. 164 C. proc. civ., la dosarul de faţă.
Instanţa de fond a reţinut că, din motivarea deciziilor de impunere atacate, nu rezultă elementele răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate şi vinovăţia, constatând că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada că reclamanţii ar fi acţionat cu rea credinţă, provocând în acest fel insolvabilitatea debitoarei.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a reţinut că autoritatea pârâtă a stabilit răspunderea solidară a reclamanţilor pentru aducerea în stare de insolvenţă a debitoarei SC L. SA Galaţi în mod nelegal.
De asemenea, s-a stabilit faptul că între vânzarea unor bunuri şi starea de insolvenţă a debitoarei nu există nici un raport de cauzalitate, instanţa reţinând că insolvenţa debitoarei SC L. SA Galaţi a fost constatată la 27 iunie 2007, iar vânzările au fost făcute cu 3 ani mai devreme, fără a fi dovedite în cauză intenţiile frauduloase ale reclamanţilor şi cu atât mai puţin reaua lor credinţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Galaţi.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esenţă, că prima instanţă nu a soluţionat excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare, iar pe fond, că deciziile prin care a fost antrenată răspunderea solidară a reclamanţilor sunt legale având în vedere că aceştia au contribuit la insolvabilitatea debitoarei, fiind întrunite condiţiile prevăzute în art. 27 alin. (1) lit. b) C. proCod Fisca.
Recursul este fondat.
Reclamanţii au atacat deciziile de stabilirea răspunderii în solidar, emise în temeiul art. 27 din OG nr. 92/2003, fără ca înainte de sesizarea instanţei de judecată să parcurgă procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege.
În materia contestării în justiţie a actelor administrativ fiscale, cum este cazul în speţă, a fost instituită o procedură prealabilă specială reglementată în Titlul IX C. proCod Fiscal
Astfel, potrivit art. 205 alin. (1) C. proCod Fiscal, împotriva actelor administrative fiscale se poate formula contestaţie, care este o cale administrativă de atac, la organul fiscal competent.
Conform art. 218 alin. (2), din acelaşi act normativ, numai deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate în faţa instanţelor de contencios administrativ potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Aşa cum a statuat în mod repetat Curtea Constituţională această procedură din OG nr. 92/2003, este o cale administrativă de atac, fără caracter jurisdicţional şi în consecinţă parcurgerea ei este obligatorie. Tot astfel s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 C. proCod Fiscal şi ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată chiar de reclamanţi în prezenta cauză în faţa primei instanţe.
Cu toate acestea, prima instanţă a soluţionat pe fond acţiunea reclamanţilor, ignorând atât prevederile Titlului IX din OG nr. 92/2003, cât şi prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, referitoare la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, dar şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, despre care s-a făcut vorbire mai sus.
În concluzie, acţiunea reclamanţilor prin care au contestat direct în justiţie deciziile privind angajarea răspunderii solidare, este inadmisibilă, hotărârea primei instanţe fiind netemeinică şi nelegală, consecinţă a faptului că a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii.
Aşa fiind, recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Galaţi este fondat şi urmează a fi admis, conform art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în consecinţă, va fi modificată sentinţa recurată, în sensul că acţiunea reclamanţilor va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Galaţi împotriva sentinţei nr. 47 din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor I.P.G., H.C., H.M. şi SC M.C. SRL Galaţi, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 702/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 717/2011. Contencios → |
|---|
