ICCJ. Decizia nr. 724/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 724/2011
Dosar nr.20685/3/2010
Şedinţa de la 8 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, la 3 septembrie 2009, sub nr. 8421/2/2009, reclamanta Z.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii U.B., M.E.C.I. şi L.M.V. anularea Hotărârii Consiliului Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul U.B. privind desfăşurarea concursului de ocupare a postului de profesor universitar - poziţia 6 - Catedra de Limbă şi Literatură Germană, concurs organizat în data de 1 iunie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că împotriva Hotărârii menţionate a formulat plângere prealabilă, atât în conformitate cu dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 128/1997, în termen de 10 zile, cât şi a art. l din Legea nr. 554/2004, în termenul de 30 de zile, plângeri anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
A mai arătat reclamanta că motivele cererii sunt temeinice şi legale deoarece desfăşurarea concursului nu a respectat dispoziţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, conform cărora analiza dosarelor trebuia să se efectueze în baza unei grile, după care se calcula un punctaj.
S-a mai precizat că au fost încălcate şi Ordinele Ministrului Educaţiei nr. 3548, nr. 5098, 5100 şi 51001 din 3 octombrie 2005 care obligă la existenţa unor grile, punctaje şi criterii de evaluare.
La 28 ianuarie 2010 a depus întâmpinare pârâta L.M.V. care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La aceeaşi dată a depus întâmpinare şi pârâtul M.E.C.I., care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
La data de 3 februarie 2010 a depus întâmpinare şi pârâta U.B. care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei pentru lipsa procedurii prealabile.
La aceiaşi dată reclamanta a depus o cerere precizatoare în care a arătat că solicită anularea Deciziei nr. 876 din 4 septembrie 2009 emisă de U.B., precum şi daune morale în cuantum de 50000 euro, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din data de 3 februarie 2010, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe.
Prin sentinţa nr. 609 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, raportat la prevederile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.
Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27 aprilie 2010 sub nr. 20685/3/2010.
Prin sentinţa nr. 3415 din 8 decembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Z.M. şi pârâţii U.B., M.E.C.I. şi L.M.V. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
S-a reţinut că acţiunea de fată are ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul U.B., privind desfăşurarea concursului de ocupare a postului de profesor universitar - poziţia 6 - Catedra de Limbă şi Literatură Germană, concurs din data de 1 iunie 2009, precum şi a deciziei nr. 876/2009 emisă de U.B.
Astfel, a apreciat Curtea că se solicită anularea de acte administrative emise de o instituţie constituită la nivel naţional, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, raportate la cele ale art. 3 C. proc. civ.
Înalta Curte, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 şi următoarele C. proc. civ., urmează să stabilească competenţa soluţionării pricinii în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente a actelor atacate şi dispoziţiile legale incidente acesteia.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită anularea unei Hotărâri a Consiliului Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul U.B., iar prin cererea precizatoare de acţiune anularea unei Decizii emise de U.B.
Prin urmare, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, se contestă acte care nu pot fi asimilate unor autorităţi publice centrale.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Deci, în privinţa competenţei materiale, legea stabileşte două tipuri de competenţă, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, potrivit prevederilor art. 2 şi 3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluţionat de instanţa de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii locale şi respectiv, instanţei de contencios administrativ a Curţii de apel, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii centrale, cu competenţă naţională.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, litigiul urmează să fie soluţionat de instanţa de contencios administrativ a tribunalului, întrucât actele atacate aparţin unor instituţii locale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Z.M. şi pârâţii U.B., M.E.C.I. şi L.M.V. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 717/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 725/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
