ICCJ. Decizia nr. 747/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 747/2011
Dosar nr. 1784/44/2009
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul B.N. a solicitat anularea în parte a Ordinului M.J.L.C. nr. 1335/C/2009 şi obligarea autorităţii pârâte la modificarea menţiunii numirii sale în funcţia de director al P. Galaţi pe o durată de 4 ani.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a susţinut că a promovat concursul pentru desemnarea sa în calitate de director al P. Galaţi, că, întrucât C.S.M. a respins propunerea Ministrului Justiţiei de numire în această funcţie, acesta a contestat refuzul, astfel încât prin Decizia nr. 1794/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a obligat C.S.M. să dispună detaşarea sa pentru un mandat de 4 ani.
În baza deciziei Înaltei Curţi, C.S.M. a dispus detaşarea reclamantului pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii detaşării cu încă un an, iar în sensul acestei rezolvări, M.J.L.C. a dispus, prin ordinul contestat, numirea în funcţia de director pe durata detaşării şi nu pe o durată de 4 ani.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că detaşarea admisă şi propusă de C.S.M. a fost de numai 3 ani, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 303/2004 şi că Legea nr. 293/2004, în vigoare la data emiterii ordinului, nu prevedea decât detaşarea ca posibilitate de ocupare a funcţiei de director de penitenciar.
Prin sentinţa nr. 44 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu autoritatea pârâtă M.J.L.C. şi M.J.; a dispus anularea în parte a Ordinului M.J.L.C. nr. 1335/C/2009 şi a dispus completarea acestuia cu menţiunea numirii reclamantului în funcţia de Director al P. Galaţi pentru un mandat de 4 (patru) ani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Dreptul reclamantului de a ocupa potrivit concursului funcţia de director al P. Galaţi nu a fost contestat de către autoritatea pârâtă, care a şi propus, de altfel, detaşarea şi numirea sa.
În ceea ce priveşte durata detaşării, deşi atât C.S.M., cât şi M.J.L.C. au stabilit-o ca fiind de 3 ani, în condiţiile art. 58 din Legea nr. 303/2004, cu privire la această durată şi implicit la legalitatea ei s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia mai sus menţionată, stabilind-o la 4 ani. Astfel, instanţa a apreciat că în cauza de faţă există autoritate de lucru judecat, aşa încât nici C.S.M. şi nici M.J.L.C. nu aveau posibilitatea de a statua altfel.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că, pe cale de consecinţă, administraţia era obligată să ia toate măsurile necesare pentru a executa deciziile jurisdicţionale şi de a nu întreprinde nicio acţiune în contradicţie cu acestea, iar refuzul său, explicit sau implicit, este ilegal, datorită încălcării principiului puterii lucrului judecat.
Cum în cauză s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că durata detaşării reclamantului este de 4 ani, instanţa a apreciat actul administrativ contestat ca fiind unul neconform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa încât a dispus anularea lui parţială, în sensul duratei detaşării reclamantului şi a dispus ca atare, admiţând acţiunea şi obligând autoritatea pârâtă la completarea ordinului de numire pe o durată de 4 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că hotărârea Curţii de Apel Galaţi a fost dată cu încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de fond a apreciat greşit că M.J. şi C.S.M. contestă legalitatea soluţiei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 308/1/2009.
Se arată că Decizia civilă nr. 1794 din 27 martie 2009 se bucură de legalitate şi puterea lucrului judecat, prin această decizie fiind obligat C.S.M. „să emită hotărâre prin care să dispună detaşarea recurentului de la Judecătoria Bârlad la A.N.P., în vederea numirii în funcţia de director la P. Galaţi, pe o durată de 4 ani", însă Decizia nu stabileşte şi măsurile administrative prin care va fi pusă în aplicare această dispoziţie, acestea fiind cele prevăzute explicit de lege, iar instanţa nefiind învestită cu o astfel de cerere.
Mai arată recurentul că, prin urmare, instituţiile implicate, având atribuţii potrivit legii în această materie, au procedat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 303/2004, în sensul numirii în funcţia de director pe durata detaşării dispuse de C.S.M., conform legii, fără ca în această modalitate să nesocotească hotărârea judecătorească nr. 1794 din 27 martie 2009.
Se mai arată că nu e vorba de situaţia în care a expirat detaşarea de trei ani dispusă de C.S.M. şi intimatului-reclamant i s-a refuzat îndeplinirea unui mandat pe 4 ani, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.
Recurentul învederează faptul că, în condiţiile dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 şi ale Legii nr. 293/2004, în vigoare la data emiterii ordinului contestat, şi văzând totodată Hotărârea Secţiei pentru judecători a C.S.M., M.J. nu are, la momentul formulării cererii de recurs, temei pentru a dispune numirea intimatului reclamant în funcţia de director la P. Galaţi pe o perioadă mai mare decât durata detaşării dispusă de C.S.M.
Se mai arată că emiterea ordinului contestat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, nu înseamnă nesocotirea Hotărârii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, în dosarul nr. 308/1/2009, sau a Hotărârii Secţiei pentru judecători a C.S.M. din 9 aprilie 2009, care prevede posibilitatea prelungirii detaşării cu încă un an, tocmai în ideea respectării Hotărârii Înaltei Curţi, dar şi a dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 303/2004.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea în parte a Ordinului M.J.L.C. nr. 1335/C/2009, emis la data de 29 aprilie 2009 şi obligarea autorităţii pârâte la modificarea menţiunii numirii sale în funcţia de director al P. Galaţi pe o durată de 4 ani.
Din Ordinul nr. 1335/C/2009 rezultă că reclamantul a fost numit director al P. Galaţi pe perioada detaşării dispusă prin Hotărârea C.S.M. nr. 270/2009, respectiv pentru o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii detaşării cu încă un an, începând cu data de 20 aprilie 2009.
Din dispozitivul Deciziei nr. 1794 din 27 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că C.S.M. a fost obligat să emită o hotărâre prin care să dispună detaşarea reclamantului la A.N.P. în vederea numirii sale ca director al P. Galaţi pe o durată de 4 ani.
S-au reţinut în considerentele Deciziei instanţei supreme următoarele:
- „Potrivit art. 28 alin. (5) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din cadrul A.N.P., modificată, funcţiile de director general, director general adjunct al A.N.P., director de direcţie şi director de penitenciar din sistemul administraţiei penitenciare se ocupă prin concurs, la care pot participa numai ofiţerii de penitenciare, personalul contractual din sistemul administraţiei penitenciare şi magistraţii, iar magistraţii declaraţi admişi sunt detaşaţi pe funcţie, pe perioada mandatului.
Pe de altă parte, art. 28 alin. (6) din acelaşi act normativ, precizează faptul că directorul general şi directorii generali adjuncţi ai A.N.P., precum şi directorii de unităţi din sistemul administraţiei penitenciare se numesc pentru un mandat de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată pentru încă 4 ani.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile legale anterior citate constituie o normă specială în materia delegării judecătorilor, în condiţiile în care Legea nr. 303/2004, republicată cu modificări, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, reprezintă norma cu caracter general."
- „Din modul de exprimare al legiuitorului – „magistraţii declaraţi admişi sunt detaşaţi", rezultă că intimatul are obligaţia legală de a emite o hotărâre prin care să dispună detaşarea magistraţilor pe funcţie, pe perioada mandatului de 4 ani.
Cu alte cuvinte, şi această ultimă dispoziţie legală are un caracter imperativ, ce este justificat de folosirea sintagmei „sunt detaşaţi".
Prin urmare, în speţa de faţă, C.S.M. nu mai are posibilitatea de a aprecia dacă dispune sau nu detaşarea".
- „Înalta Curte constată că, în soluţionarea cererii M.J. privind detaşarea recurentului, C.S.M. trebuia să se limiteze la verificarea îndeplinirii condiţiilor legale şi, în urma constatării îndeplinirii acestor cerinţe, să dispună detaşarea, pe funcţie, pe perioada mandatului."
- „Norma specială cuprinsă în art. 28 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din cadrul A.N.P., modificată, este incidentă în cauză, conform principiului specialia generalibus derogant, în contextul în care norma generală este reprezentată de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată. Acest ultim text legal impune ca detaşarea să se realizeze pe o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 3 ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată, pentru o durată de până la 3 ani."
În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte a obligat intimatul să emită hotărâre prin care să dispună detaşarea recurentului de la Judecătoria Bârlad la A.N.P., în vederea numirii în funcţia de director la P. Galaţi, pentru o perioadă de 4 ani.
În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, cu Decizia irevocabilă pronunţată de instanţa supremă şi prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a soluţionat instanţa de fond cererea formulată de reclamant, reţinând, pe de o parte, că cele două autorităţi implicate, respectiv C.S.M. şi M.J. aveau obligaţia de a transpune prin actul de dispoziţie contestat (Ordinul M.J.C.L. nr. 1335/2009) împrejurarea că numirea reclamantului în funcţia de director al P. Galaţi trebuia să aibă durata de 4 ani stabilită prin Decizia nr. 1794 din 27 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (anterioară emiterii ordinului), iar, pe de altă parte, faptul că actul administrativ contestat este neconform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că se impune anularea lui parţială, în sensul modificării duratei detaşării reclamantului şi obligării autorităţii emitente la completarea ordinului de numire cu menţiunea numirii reclamantului în funcţia de director al P. Galaţi pentru un mandat de 4 (patru) ani.
Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinţei nr. 44 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 742/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 751/2011. Contencios → |
|---|
