ICCJ. Decizia nr. 713/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 713/2011
Dosar nr. 89/54/2010
Şedinţa publică din 8 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta D.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. - Direcţia Pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001 şi M.E.F. – C.C.S.D. obligarea acestora să emită şi să comunice Decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 1336/N/2001, situat în Craiova, str. Vântului, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin Dispoziţia nr. 8814 din 10 mai 2005, emisă de Primarul municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către D.F., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 1336/N/2001, situat în Craiova, str. Vântului.
S-a arătat că dispoziţia nr. 8814 din 10 mai 2005 emisă de P.M. Craiova a rămas definitivă şi a fost înaintată S.C.C., în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii acesteia, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 12079/CC, însă nu a fost soluţionat până la această dată.
Reclamanta a mai arătat că S.C.C. trebuia să analizeze dosarul şi constatând că, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, să transmită dosarul evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termenul de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea, de către C.C.S.D., a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
A susţinut reclamanta că nesoluţionarea dosarului după trecerea unei perioade de 4 ani de la emiterea Dispoziţia nr. 8814 din 10 mai 2005 este nejustificată, astfel că interesul promovării prezentei acţiuni este unul legitim şi urmăreşte obligarea pârâţilor la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
La data de 02 februarie 2010, pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că atribuţiile sale sunt prevăzute de art. 2 din HG nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu A.N.R.P. este investită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, ci C.C.S.D. Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea şi funcţionarea S.C.C. nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea A.N.R.P. la plata daunelor cominatorii, aceasta a susţinut că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă Decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea A.N.R.P., această obligaţie revenind C.C.S.D.
În sensul inadmisibilităţii acestei cereri, pârâta a invocat şi prevederile art. 5802 şi art. 5803 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 194 din 1 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea formulată de reclamanta D.F., a obligat pârâta C.C.S.D. să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubiri, a respins capătul de cerere vizând plata daunelor cominatorii şi a respins acţiunea faţă de pârâta A.N.R.P.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. invocată prin întâmpinare, instanţa a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se acordă potrivit prezentei legi se constituie C.C.S.D. care are, în principal, următoarele atribuţii:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire;
b) ia alte măsuri legale necesare acestei legi.
Prin urmare, obligaţia legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri şi cea anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare, revin C.C.S.D.
Faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din HG nr. 361/2005, A.N.R.P. asigură organizarea şi funcţionarea S.C.C.S.D., nu îi conferă Autorităţii legitimare procesuală pasivă în acţiunile promovate, prin care se invocă refuzul nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
În ceea ce priveşte fondul cauzei dedus judecăţii, instanţa a constatat următoarele:
Reclamanta a solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, strada Vântului.
Prin Dispoziţia nr. 8814 din 10 mai 2005, P.M. Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul precizat anterior, dosarul fiind transmis către C.C.S.D. şi înregistrat sub nr. 12079/CC.
S-a constatat că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (1336/N/2001), autoritatea locală cu competenţa în materie emiţând Dispoziţia în data de 10 mai 2005.
Întrucât documentaţia vizând acordarea măsurilor reparatorii a fost înregistrată la S.C.C. la data de 06 aprilie 2006, dată de la care pârâta, în lipsa unor motive obiective, nu a demarat procedura reglementată de lege este de natură a încălca în mod evident principiul duratei rezonabile.
În consecinţă, s-a făcut aplicarea art. 6 din C.E.D.O. urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziţia pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform Dispoziţia nr. 8814 din 10 mai 2005 emisă de P.M. Craiova. Noţiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică şi respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din C.E.D.O. cuprinde şi durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanţei.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs C.C.S.D., arătând, în esenţă, următoarele:
Cu privire la încălcarea principiului procesului rezonabil, nu se poate reţine culpa C.C. referitor la durata de soluţionare a dosarelor de despăgubire, deoarece în exercitarea atribuţiilor sale a emis Decizia nr. 2815/2008 prin care a stabilit ordinea soluţionării dosarelor, de care instanţa ar fi trebuit să ţină seama, Decizia urmărind respectarea egalităţii de tratament a persoanelor care au dosare înregistrate/neînregistrate la Secretariatul Comisiei.
Instanţa de fond a reţinut greşit că s-a încălcat dreptul persoanei la soluţionarea dosarului într-un termen rezonabil. deşi P.M. Craiova a emis dispoziţia nr. 8814/2005, dosarul fiind transmis la S.G.C.C. unde a fost înregistrat sub nr. 12079/CC, verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de către reclamantă, precum şi etapa evaluării, presupun respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008.
Instanţa de fond, de asemenea, în mod netemeinic a obligat Comisia la emiterea deciziei, direct, putându-se ajunge în situaţia ca să fie obligată în 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, deşi executarea obligaţiei nu mai depinde în totalitate de Comisie, ci şi de evaluator, aşa cum rezultă din prevederile art. 16 ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte constată că cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde critici propriu-zise la adresa soluţiei pronunţate de prima instanţă, ci reia apărările de la fond privind complexitatea procedurii reglementare de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi inexistenţa unei culpe a autorităţii în derularea acesteia.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru bunurile imobile preluate abuziv, în condiţiile în care calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziţia nr. 10269/2005, emisă de P.M. Craiova, iar dosarul a fost înregistrat în 21 iulie 2006 la C.C.S.D., conferă consistenţă concluziei instanţei de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.
Cu referire concretă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond întemeiat a reţinut că, prin conduita manifestată în soluţionarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă – C.C.S.D. a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 par.1 din C.E.D.O., a cărui incidenţă nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea C.C. şi desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nici faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluţionarea dosarelor nu conferă suport susţinerilor autorităţii publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituţia României, normele naţionale cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să contravină principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 par.1 din Convenţie, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci şi în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi element al dreptului la o bună administraţie, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităţilor publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivităţii autorităţii publice.
Contrar celor susţinute de pârâtă, instanţa de fond nu a obligat-o să emită Decizia cu încălcarea etapelor administrative, ci a sancţionat pasivitatea manifestată de Comisie în perioada scursă de la data înregistrării dosarului, prin neexercitarea atribuţiilor legale în soluţionarea dosarului de despăgubire, în condiţiile în care dosarul a fost înregistrat la S.C.C. încă de la 6 aprilie 2006, iar pârâta, fără nicio justificare, nu a demarat nici una din procedurile reglementate în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Evident, pârâta va emite Decizia la care a fost obligată prin sentinţa recurată, cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în actul normativ precitat, ceea ce înseamnă că obligatoriu va fi precedată de etapa evaluării.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.C.S.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 194 din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 710/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 715/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
