ICCJ. Decizia nr. 83/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 83/2011
Dosar nr. 843/57/2010
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 239/ F/CA din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba – Iulia a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamanta SC B. SRL Oiejdea a solicitat în contradictoriu cu A.F.P.M. Alba Iulia şi G.F. Alba obligarea pârâtelor la plata sumei de 23.223.282 lei cu titlu de despăgubire, reprezentând profitul nerealizat pentru perioada 3 octombrie 2005 - 23 aprilie 2010.
Instanţa a reţinut că, în cauza de faţă, criteriul ce trebuie avut în vedere la stabilirea competenţei materiale a instanţei este criteriul rangului autorităţii emitente a actului şi nu un criteriu valoric.
Analizând actele dosarului şi constatând că actele administrative, ce au generat prejudiciul pretins de reclamantă, au fost emise de autorităţi publice locale şi nu privesc stabilirea vreunei taxe ori impozit, instanţa sesizată cu acţiunea introductivă a concluzionat soluţionarea acţiunii reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului reclamanta SC B. SRL a arătat, în esenţă, că pentru stabilirea competenţei atunci când acţiunea in despăgubiri este introdusă ulterior,trebuie avut in vedere criteriul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004 luându-se în considerare nu cuantumul despăgubirilor, ci suma care a făcut obiectul actului administrativ fiscal care a produs aceste pagube, or, în speţă, Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 29813 cuprinde suma de 832.992,45 lei,astfel că această sumă este peste criteriul valoric de 500.000 lei, iar competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Alba - Iulia, iar nu Tribunalului Alba - Iulia cum a decis prima instanţă.
Recursul este nefondat.
În materie de competenţă a instanţelor de contencios administrativ, în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se prevede că:
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ: a) criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului, taxei,contribuţiei datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat).
Astfel cum a reţinut prima instanţă, suma pretinsă de reclamantă cu titlu de despăgubiri în prezenta cauză constituie conform susţinerilor acesteia, prejudiciul ce i-a fost produs de pârâtă prin emiterea unui proces – verbal de contravenţie şi a unei decizii privind măsurile asiguratorii, nr. 00629 din 12 octombrie 2005 şi, respectiv, nr. 29813 din 26 octombrie 2005, prejudiciu constând în profitul nerealizat pentru perioada 3 octombrie 2005 – 23 aprilie 2010.
Cum, în speţă, nu se contestă acte administrative prin care să se fi stabilit în sarcina reclamantei taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a pârâtelor, iar nu criteriul valoric cum susţine recurenta .
Pârâte în cauză sunt A.F.P.M. Alba Iulia şi G.F. Alba, autorităţi publice locale, astfel că acţiunea este de competenţa Tribunalului Alba, după cum a stabilit prima instanţă prin hotărârea recurată, în baza prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 2 lit. d) şi art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B. SRL Alba împotriva sentinţei nr. 239/ F/CA din 13 octombrie 2010 Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 756/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 836/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
