ICCJ. Decizia nr. 766/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 766/2011
Dosar nr. 215/59/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 262 din 17 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC I.M. SRL în contradictoriu cu pârâţii M.. D.R. şi D.A.D.R. Timiş şi în consecinţă: a obligat pârâtul M.A.P.D.R. să procedeze la alimentara contului pârâtei D.A.D.R. Timiş cu suma de 33.945 lei în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabile a hotărârii sub sancţiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, sancţiune aplicată conducătorului instituţiei publice pârâte; a obligat pârâta D.A.D.R. Timiş ca în termen de 10 zile de la alimentarea contului cu suma respectivă să procedeze la efectuarea plăţii către reclamantă; totodată a fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei D.A.D.R. Timiş la plata penalităţilor de întârziere.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a înregistrat din 20 noiembrie 2008 la pârâta D.A.D.R. Timiş decontul cantităţilor de motorină efectiv livrate, pe baza adeverinţelor emise beneficiarilor ajutorului financiar de către această pârâtă în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 850 din 28 decembrie 2006.
Prin adresa din 15 aprilie 2009 reclamanta a solicitat pârâtei D.A.D.R. Timiş plata sumei de 33.945 lei la a cărei plată pretinde a fi îndreptăţită conform Ordinului M.A.P.D.R. nr. 485 din 2008, iar ca răspuns pârâta i-a comunicat faptul că decontul invocat a fost cuprins în situaţia centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverinţelor pentru motorină înregistrat din 10 decembrie 2008, la pârâtul M.A.D.R., dar până la data formulării răspunsului acesta nu a procedat la alimentarea contului său cu suma respectivă astfel că se află în imposibilitatea de a plăti sumele solicitate.
Ulterior reclamanta a formulat notificare către pârâtul M.A.D.R. solicitând ca această instituţie să procedeze la alimentarea contului D.A.D.R. Timiş cu suma de 33.495 lei reprezentând ajutoare financiare acordate agricultorilor în vederea achiziţionării de motorină, notificare la care nu a primit nici un răspuns până la data sesizării instanţei de fond.
Din probatoriul administrat în cauză instanţa de fond a reţinut că pârâta D.A.D.R. Timiş şi-a îndeplinit obligaţia de a întocmi situaţia centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverinţelor pentru motorină, aceasta fiind înregistrată din 10 decembrie 2008 şi expediată către pârâtul M.A.D.R. până la data de 20 decembrie 2008 conform dispoziţiilor art. 6 alin. (3) lit. c) din Ordinul nr. 174/2008 iar în condiţiile în care din cuprinsul adresei din 2010 emise de M.F.P. rezultă că acesta a aprobat integral solicitările de deschidere de credite bugetare transmise de M.A.D.R. pentru subvenţionarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de înfiinţare a culturilor agricole pe anul 2009 şi implicit şi cele pe anul 2008, rezultă că pârâtul M.A.D.R. a refuzat în mod nejustificat alimentarea contului pârâtei D.A.D.R. Timiş cu suma necesară onorării decontului justificativ depus de reclamantă în sumă de 33.495 lei.
Sub acest aspect, a apreciat instanţa de fond că nu pot fi reţinute susţinerile pârâtului M.A.D.R. în sensul că reclamanta a depus decontul la D.A.D.R. Timiş abia la data de 29 noiembrie 2008 deci după data limită prevăzută de art. 9 lit. b) din Ordinul nr. 174/2008 întrucât potrivit textului de lege anterior menţionat data limită pentru depunerea deconturilor justificative în cazul culturilor de toamnă este 28 noiembrie inclusiv; or, din copia decontului justificativ aflat la fila 5 dosar fond rezultă că respectivul decont justificativ a fost înregistrat la D.A.D.R. Timiş în data 20 noiembrie 2008.
Au fost înlăturate şi susţinerile pârâtului M.A.D.R. în sensul că situaţia centralizatoare a fost trimisă de pârâta D.A.D.R. Timiş la data de 10 decembrie 2008 după data la care a fost epuizat plafonul stabilit prin HG nr. 277/2008 în condiţiile în care, pe de o parte, M.F.P. a aprobat deschiderile de credite bugetare pentru toate solicitările pârâtului M.A.D.R. pe anul 2008 referitoare la acest tip de subvenţii iar pe de altă parte într-un asemenea caz, de depăşire a plafonului, pârâta D.A.D.R. Timiş nu ar mai fi eliberat adeverinţele necesare achiziţionării motorinei necesare efectuării unor lucrări mecanizate în agricultură, la un preţ redus de la staţiile de carburanţi.
Totodată instanţa de fond a apreciat că nu poate reţine nici susţinerile pârâtului legate de inadmisibilitatea acţiunii pe considerentul potrivit căruia începând cu anul 2010 OUG nr. 123/2006 este lipsită de efecte juridice urmând a se aplica cu prioritate norma comunitară reprezentată de Regulamentul nr. 1857/2006 de aplicare a art. 87 şi art. 88, în condiţii în care pretenţiile reclamantei vizează decontul justificativ depus la 20 noiembrie 2008 şi se analizează prin raportare la normele legale la aceea dat, neavând relevanţă situaţia existentă în prezent.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 262 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, următoarele:
Printr-o primă critică formulată, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susţine că în mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de Regulamentul nr. 1857/2006 de aplicare a art. 87 şi art. 88 din Tratat şi modificare a R(CE)70/2001, care se aplică, în raport cu dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţia României, cu prioritate faţă de prevederile OUG nr. 123/2006.
Printr-un alt set de critici, formulate pe fondul cauze, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susţine că în mod greşit a fost admisă cererea reclamantei, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu încălcarea şi interpretarea greşită a legii.
Astfel, consideră recurentul că argumentele referitoare la înlăturarea apărărilor referitoare la epuizarea plafonului aprobat prin HG nr. 277/2008, nu pot fi reţinute, fiind lipsite de orice fundament legal, instanţa de fond fiind în eroare cu privire la procedura legală de acordare a sumelor cu titlu de subvenţii pentru motorină.
În acest sens, susţine recurentul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în sarcina sa refuzul nejustificat cu privire la neonorarea deconturilor deconturile înaintate de D.A.D.R. Timiş din lipsă de fonduri, în condiţiile în care la acel moment nu mai exista sursă de finanţare potrivit HG nr. 277/2008.
Astfel, arată recurentul că potrivit prevederilor art. 1 din HG nr. 277/2008 suma stabilită pentru subvenţionarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de înfiinţare a culturilor agricole în anul 2008 a fost de 131.040 mii lei şi s-a asigurat de la bugetul de sat, în limita prevederilor bugetare aprobate M.A.D.R. pe anul 2008; totodată, în raport de dispoziţiile art. 8 din Ordinul nr. 174/2008, alocările de fonduri s-au făcut pe baza situaţiilor centralizate a sumelor necesare decontării adeverinţelor pentru motorină transmise de direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţeană la M.A.D.R. – D.G.B.F.F.E., în limita plafonului stabilit prin respectiva hotărâre de guvern.
Mai arată recurentul că pentru încadrarea în plafonul aprobat prin HG nr. 277/2008, suma de 131.040 mii lei a fost alocată potrivit situaţiei centralizatoare transmise de direcţiile judeţene şi înregistrate la M.A.D.R. până la 9 decembrie 2008, deconturile depuse de direcţiile pentru agricultură după această ne mai putând fi onorate deoarece nu mai exista sursă de finanţare potrivit HG nr. 277/2008. Or, câtă vreme D.A.D.R. Timiş a transmis situaţia centralizatoare la data de 10 decembrie 2008, după data la care a fost epuizat plafonul, respectivele deconturi nu au putut fi onorate din lipsă de fonduri.
Printr-o ultimă critică formulată susţine recurentul că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că reclamanta a respectat procedura, inclusiv dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Ordinul nr. 174/2008, prin depunerea decontului justificativ la D.A.D.R. Timiş la data de 20 noiembrie 2008, în condiţiile în care potrivit propriilor susţineri, aceasta a depus decontul abia la data de 29 noiembrie 2008, fiind înregistrat la D.A.D.R. Timiş din 29 noiembrie 2008.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
În primul rând Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, subliniază faptul că rezolvarea nefavorabilă a unei cereri adresate unei autorităţi administrative, în măsura în care această rezolvare a avut un temei legal, nu echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i).
Astfel, din analiza criticilor de recurs formulate, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de probele administrate în cauză şi de cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat asupra temeiniciei cererii reclamantei şi a constatat refuzul nejustificat de rezolvare a cererii acesteia adresate autorităţii publice recurente.
Faţă de dispoziţiile art. 2 din HG nr. 277/2008, aşa cum a fost modificată prin HG nr. 1154/2008, potrivit cărora valoarea totală a sprijinului financiar prevăzut la art. 1 este de 131.040 mii lei şi se asigură de la bugetul de stat în limita prevederilor bugetare aprobate M.A.D.R. pe anul 2008 şi în raport de dispoziţiile art. 14, art. 22 alin. (1) şi art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Înalta Curte constată că în mod justificat şi cu respectarea dispoziţiilor legale mai sus citate recurentul nu a soluţionat favorabil cererea reclamantei-intimate. Astfel, în condiţiile în care la data înaintării documentaţiei de către D.A.D.R. Timiş, respectiv 10 decembrie 2008, creditele bugetare fuseseră epuizate, în mod greşit instanţa de fond a înlăturat apărările recurentei-pârâte şi a dispus obligarea acesteia la efectuarea unui angajament legal, de natură a determina depăşirea creditului bugetar alocat M.A.D.R.
Totodată, faptul că M.F.P. a aprobat integral solicitările de deschidere de credite bugetare transmise de M.A.D.R. pentru subvenţionarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de înfiinţare a lucrărilor agricole în anul 2009, în condiţiile art. 49 din Legea nr. 500/2002, nu conduce la concluzia că deconturile justificative înaintate de D.A.D.R. Timiş la data de 10 decembrie 2008 se încadrau în limitele respectivelor credite bugetare şi cu atât mai mult nu poate constitui un argument care să justifice obligarea recurentului la efectuarea unor plăţi cu depăşirea creditelor bugetare, astfel, aprobate.
Totodată, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că reclamanta a depus decontul justificativ cu respectarea termenului prevăzut de art. 9 lit. b) din Ordinul nr. 174/2008 privind modificarea şi completarea anexelor E, F, H, J, K şi L la Ordinul M.A.P.D.R. nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activităţile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului, precum şi condiţiile de eligibilitate, pentru culturile de toamnă, respectiv 28 noiembrie, în condiţiile în care reclamanta în cererea de chemare în judecată indică drept dată a depunerii 20 noiembrie 2008 iar înscrisul la care face referire instanţa de fond este ilizibil;
De asemenea, faţă de lipsa de diligenţă a intimatei - reclamante, în condiţiile în care încă din faţa instanţei de fond recurentul-pârât a invocat prin întâmpinarea formulată nerespectarea termenului prevăzut în art. 9 lit. b) din ordinul mai sus indicat, care nu a înţeles să clarifice acest aspect prin administrarea de probe, nu pot fi reţinute susţinerile acesteia în sensul că respectivul decont justificativ a fost depus la data de 20 noiembrie 2008 şi nu la data de 29 noiembrie 2008 cum se arată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În final, Înalta Curte va respinge criticile formulare de recurentul - pârât cu privire la inadmisibilitatea cererii intimatei - reclamante pe motiv de incompatibilitate a normei naţionale în raport cu norma specială comunitară pentru aceleaşi motive expuse pe larg de judecătorul fondului, în considerentele hotărârii recurate.
Faţă de considerentele expuse Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât pe fondul cauzei şi în consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta SC I.M. SRL Timişoara, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva Sentinţei civile nr. 262 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC I.M. SRL Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 754/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 790/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
