ICCJ. Decizia nr. 790/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 790/2011
Dosar nr. 4133/2/2009
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1561 din 30 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei de obiect invocate de pârât şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul V.C., în contradictoriu cu pârâtul C.N.P. din cadrul M.A.I.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale în cuantum de 8.416, 600 lei, indexate cu rata inflaţiei la data plăţii, reprezentând diferenţa până la salariul de Preşedinte al C.N.P. pentru lunile august şi septembrie 2008, calculat până la data predării funcţiei conform procesului verbal de predare primire din 6 octombrie 2008.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a exercitat funcţia de preşedinte al C.N.P. începând cu data de 19 martie 2004, până la 6 octombrie 2008 când a predat toate prerogativele funcţiei conform procesului - verbal de predare primire din 6 octombrie 2008.
Reclamantul a mai arătat că pentru lunile august şi septembrie 2008 drepturile salariale i-au fost plătite de D.G.P.M.B. conform OG nr. 38/2003, deşi până la data predării primirii şi-a exercitat prerogativele de Preşedinte C.N.P. şi trebuia salarizat ca atare.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată invocând, totodată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.P. şi excepţia rămânerii fără obiect a cererii.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate, instanţa d fond a apreciat că în susţinerea acestora au fost expuse argumente ce vizează soluţionarea în fond a cauzei, constituind în realitate apărări de fond.
Instanţa de fond a mai reţinut că la data de 11 august 2008 a fost emis Ordinul ministrului administraţiei şi internelor din 11 august 3008, care prevedea că, începând cu data emiterii, reclamantului îi încetează detaşarea în Statul de organizare „C", ca urmare a expirării mandatului, urmând a fi numit la Poliţia Română - D.G.P.M.B. într-o funcţie echivalentă celei din care a fost detaşat, dacă este vacantă sau într-o funcţie corespunzătoare gradului profesional deţinut, potrivit competenţei, conform dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
Conform adresei din 14 septembrie 2009 eliberată de D.G.P.M.B. reclamantul a încasat drepturile băneşti de la D.G.P.M.B., începând cu data de 11 august 2008 până la data de 29 octombrie 2008 când a fost pensionat.
Instanţa de fond a apreciat că începând cu data de 11 august 2009, data ordinului de încetare a detaşării care este şi data începând cu care reclamantul a încasat drepturile băneşti de la D.G.P.M.B. (conform adresei din 14 septembrie 2009) acesta nu mai deţinea funcţia de Preşedinte al C.N.P. şi, în consecinţă, nu mai putea fi retribuit de către pârât.
Împotriva Sentinţei civile nr. 1561 din 30 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul V.C. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac Si modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu consecinţa obligării C.N.P. la plata sumei de 8.416,600 lei reprezentând drepturile băneşti cuvenite pentru munca prestată în lunile august şi septembrie 2008 la această instituţie.
Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, în speţă dispoziţiile OG nr. 38/2003 privind salarizarea poliţiştilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 132 din 9 februarie 2004 privind metodologia de aplicare a OG nr. 38/2003, HG nr. 1305/2002, modificată, Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, cu modificările şi completările ulterioare, şi C. muncii.
Reclamantul a arătat că Regulamentul de organizare si funcţionare al C.N.P., aprobat prin HG nr. 1305/2002, reglementează şi creează cadrul legal conform căruia poliţistul detaşat la Corp îşi realizează şi primeşte salariul de la corp, astfel că solicitarea recurentului de admitere a acţiunii este legală şi întemeiată. Potrivit art. 39 din OG nr. 38/2003 reclamantul trebuia să primească salariul până la schimbarea poziţiei de activitate 19 septembrie 2008, la care se adaugă 22 de zile lucrătoare, termenul legal pentru predarea funcţiei, deci până la data de 30 octombrie 2008. Susţinerile Corpului legate de mandat, pe care le-a preluat instanţa de fond in considerentele sentinţei, nu pot fi reţinute deoarece în perioada aprilie - iulie 2008 reclamantul a avut aceeaşi poziţie şi i-au fost achitate drepturile financiare cuvenite de către C.N.P., iar organul central de conducere, respectiv Consiliul Naţional, a stabilit în mod legal şi regulamentar data congresului la 19 septembrie 2008. Activitatea recurentului ca preşedinte, în lunile august şi septembrie 2008, a fost desfăşurată în cadrul Corpului, în afara sarcinilor de serviciu la unitatea la care a fost repartizat, deoarece s-a aflat în concediul legal de odihnă conform raportului aprobat şi deci C.N.P. a beneficiat de munca prestată urmând să-şi achite obligaţiile financiare, ca beneficiar al muncii desfăşurate de reclamant în folosul său. În mod greşit şi în afara dispoziţiilor legale se situează considerentele instanţei potrivit cărora procesul - verbal de predare primire a funcţiei nu conduce la concluzia că până la acea dată reclamantul a exercitat funcţia de preşedinte, deoarece în calitatea de preşedinte pe care recurentul a deţinut-o şi exercitat-o până la predarea din data de 6 octombrie 2008 era răspunzător pentru orice prejudiciu ce ar fi fost provocat în gestiunea Corpului şi putea fi tras la răspundere. Ori, dacă recurentul putea fi tras la răspundere până la acel moment, în mod echivalent şi pentru egalitate de tratament, trebuia să primească drepturile pentru acea gestiune şi răspundere. Reclamantul a precizat că, chiar dacă s-ar încerca acceptarea poziţiei primei instanţe, tot suntem în situaţia de aplicare greşită a legii, respectiv a art. 39 din OG nr. 38/2003, în sensul că timp de 22 de zile lucrătoare recurentul ar fi avut dreptul la predarea - primirea funcţiei, perioadă ce trebuia plătită de Corp şi care s-a terminat exact la sfârşitul lunii septembrie 2008.
Pe de altă parte, reclamantul a relevat că instanţa de fond a făcut o gravă confuzie între calitatea de preşedinte ales şi cea de poliţist detaşat. Potrivit structurii Corpului, departamentele şi consiliile teritoriale sunt conduse de preşedinţi aleşi de Adunarea generală, dar care nu sunt detaşaţi la această organizaţie ci îşi realizează prerogativele concomitent cu desfăşurarea activităţii profesionale, aşa cum a procedat reclamantul în lunile august - septembrie 2008, fără ca această poziţie să le fi fost refuzat dreptul conferit de statutul de organ ales. Mai mult decât atât, s-a observat că la dosar se află dovezi clare prin care recurentul a demonstrat în mod concret exercitarea acestei funcţii până la predarea din data de 6 octombrie 2008. Încetarea detaşării a avut loc prin emiterea unui ordin abuziv şi discriminatoriu numai faţă de recurent, în timp ce pentru ceilalţi poliţişti ce se aflau în aceeaşi situaţie ca si reclamantul nu au fost emise asemenea ordine, aceştia continuându-şi detaşarea până la congresul al II-lea din data de 19 septembrie 2008.
În fine, reclamantul a arătat că dreptul salarial solicitat trebuia să i se acorde de drept pentru munca prestată în calitate de Preşedinte al C.N.P., aşa cum de altfel prevăd şi dispoziţiile C. muncii cu care se completează Legea nr. 360/2003 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
În drept au fost invocate prevederile art. 299, art. 304 punctul 9 şi art. 3041 C. proc. civ., art. 48 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. (1) lit. a), art. 154 alin. (3), art. 155, art. 161 alin. (4), art. 165, art. 269 şi art. 295 din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii.
Recursul este nefondat.
Este necontestat, în cauză, că reclamantul V.C. a dobândit, la data de 19 martie 2004, calitatea de preşedinte al C.N.P., instituţie care, potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, a fost înfiinţată ca persoană juridică de drept public, cu sediul în municipiul Bucureşti, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic şi non profit a poliţiştilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, organele de conducere ale C.N.P. - anume cele indicate de art. 49 alin. (4) din acelaşi act normativ, adică congresul naţional, consiliul naţional, consiliul D.G.P.M.B., consiliile inspectoratelor judeţene de poliţie şi consiliile instituţiilor de învăţământ ale M.A.I. şi teritoriale - vor fi alese din 4 în 4 ani şi vor reprezenta, în mod proporţional, toate categoriile de poliţişti, iar pe durata mandatului, poliţiştii aleşi în organele de conducere vor fi detaşaţi, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Cât priveşte preşedintele C.N.P., art. 42 din alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.P., aprobat prin HG nr. 1305/2002, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că acesta este ales de Congresul naţional al Corpului pentru o perioadă de 4 ani, dintre membrii săi care au o vechime de cel puţin 10 ani în Poliţia Română şi/ sau în structurile prevăzute la art. 76 din Legea nr. 360/2002, dintre personalităţile recunoscute cu contribuţii marcante în activitatea profesională sau socială, în condiţiile stabilite la art. 33 lit. a).
Prin Ordinul nr. 11/ 3432 din data de 11 august 2008 al ministrului internelor şi reformei administrative, emis în temeiul dispoziţiilor art. 47, art. 49 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi art. 20 alin. (4) din HG nr. 1305/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a C.N.P., cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus, începând cu data emiterii ordinului, încetarea detaşării reclamantului recurent în Statul de organizare "C" cu posturile poliţiştilor detaşaţi la C.N.P., ca urmare a expirării mandatului, urmând ca reclamantul să fie numit la Poliţia Română – D.G.P.M.B. într-o funcţie echivalentă celei din care a fost detaşat, dacă este vacantă, sau în altă funcţie corespunzătoare gradului profesional deţinut, potrivit competenţei. Cu aceeaşi dată de 11 august 2008, recurentul a fost numit, prin dispoziţie a directorului general al D.G.P.M.B., în funcţia de ofiţer specialist I (consilier juridic), acesta încasând drepturile băneşti aferente funcţiei respective începând cu data respectivă şi până la data de 29 octombrie 2008 când a intervenit pensionarea.
Prin raportare la aceste împrejurări de fapt şi de drept, se reţine că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, întrucât mandatul acestuia de preşedinte al C.N.P., de 4 ani, expirase la data de 11 august 2008, data emiterii ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 11/ 3432 de încetare a detaşării, astfel că reclamantul nu este îndreptăţit la obţinerea drepturilor salariale reprezentând diferenţa până la salariul corespunzător funcţiei de Preşedinte al C.N.P. pentru lunile august şi septembrie 2008, până la predarea funcţiei conform procesului de predare - primire din data de 6 octombrie 2008.
În aceste condiţii, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul V.C. împotriva Sentinţei civile nr. 1561 din data de 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.C. împotriva Sentinţei civile nr. 1561 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 791/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
