ICCJ. Decizia nr. 796/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 796/2011
Dosar nr. 2711/54/2009
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de A.P.I.A. Bucureşti până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 28 din 25 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului C.I.; a anulat Decizia nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A.; a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de conducere deţinută, sau în cea echivalentă, intervenită prin reorganizarea autorităţii publice A.P.I.A., centrul judeţean Dolj; a obligat autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite funcţiei deţinute, în cuantum reactualizat până la încadrarea efectivă; a respins cererea privind obligarea pârâtei la pata daunelor morale şi a obligat-o pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 833 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia nr. 902 din 5 mai 2008 a fost destituit din funcţia publică de şef serviciu I.A.C.S. pentru motive ce nu corespund stării reale de fapt, toate acuzaţiile aduse prin actul administrativ referitoare la neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu nefiind susţinute de probe.
Prin Decizia nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de A.P.I.A., reclamantul care îndeplinea funcţia de şef serviciu la Serviciul I.A.C.S. din cadrul A.P.I.A., centrul judeţean Dolj, a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din funcţia publică începând cu data de 15 mai 2008.
La luarea măsurii au fost avute în vedere abaterile disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 77 alin. (2) lit. a), b), d), g), i) din Legea nr. 188/1999 săvârşite prin nerespectarea atribuţiilor ce îi reveneau conform dispoziţiilor art. 11 lit. c), d), f), g), h), j), k), l), m), o), w) şi x) din Regulamentul de Organizare şi funcţionare al A.P.I.A.
Din conţinutul biletului de ieşire din spital din data de 13 mai 2008, reiese că în perioada 4 mai 2008 - 13 mai 2008, reclamantul a fost internat în spital, pentru mai multe afecţiuni, fiind în concediu medical în perioada 4 mai 2008 - 31 iulie 2008, cu o altă internare în perioada 23 iunie 2008 - 10 iulie 2008.
Analizând legalitatea deciziei de sancţionare nr. 902 din 5 mai 2008, Curtea de apel a reţinut că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999, respectiv în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical, perioadă în care raportul de serviciu era suspendat de drept.
Nu au fost acordate reclamantului daunele morale, câtă vreme aspectele de fond privind fapta, vinovăţia şi celelalte elemente ale răspunderii disciplinare nu au fost dezbătute.
Au fost acordate însă drepturile salariale, ca o consecinţă a anulării măsurii disciplinare şi a repunerii reclamantului în situaţia anterioară.
Susţinerea pârâtei referitoare la faptul că prin Decizia nr. 1458 din 30 iunie 2008 a A.P.I.A. a fost desfiinţată funcţia reclamantului prin reorganizarea structurii A.P.I.A. nu a fost primită, instanţa de fond reţinând că deşi s-a desfiinţat postul de şef serviciu, atât din Decizia susmenţionată cât şi din adresa din 4 iulie 2008 a A.P.I.A., rezultă că anumite servicii s-au reorganizat şi au devenit compartimente, iar altele şi-au schimbat denumirea.
S-a mai apreciat că în oricare dintre situaţii, există în continuare funcţii publice de conducere a compartimentelor sau serviciilor respective, astfel încât, reintegrarea reclamantului se va realiza în funcţia de conducere deţinută, sau în cea echivalentă, intervenită prin reorganizarea autorităţii publice.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 2 decembrie 2009 şi împotriva sentinţei nr. 28 din data de 28 ianuarie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta A.P.I.A. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi, în primul rând, modificarea încheierii de şedinţă din data de 2 noiembrie 2009 în sensul respingerii capătului de cerere prin care s-a cerut suspendarea executării Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 până la pronunţarea instanţei de fond şi, apoi, casarea sentinţei nr. 28 din data de 28 ianuarie 2010 şi pe fond respingerea ca nefondat şi neîntemeiat a capătului de cerere din acţiunea reclamantului prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A., reintegrarea reclamantului C.I. în funcţia de conducere deţinută sau în cea echivalentă şi obligarea A.P.I.A. la plata drepturilor salariale cuvenite funcţiei deţinute în cuantum reactualizat până la încadrarea efectivă.
Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, că instanţa de fond în mod greşit a admis capătul de cerere din acţiunea reclamantului prin care s-a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 902/5 mai 2008 emisă de directorul general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, reţinând în mod eronat că prin aplicarea acestui act normativ s-ar aduce prejudicii materiale şi morale funcţionarului public, care ar fi lipsit de venituri, deoarece se afla într-o stare specială de boală, fiind internat în spital inclusiv la data emiterii actului de sancţionare disciplinară. Invocarea de către curtea de apel a Recomandării nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă excede cadrului procesual, deoarece Comitetul, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că revine în primul rând instanţelor naţionale competenţa de a interpreta şi aplica legislaţia internă. De altfel, s-a precizat că Recomandările Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei nu sunt obligatorii în nici un caz, fiind considerate „legislaţie moderată", adică un set de reguli de conduită care, în principiu, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.
Recurenta a precizat, prin motivele formulate prin cererea de recurs îndreptată împotriva Sentinţei nr. 28 din data de 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, că raportul de serviciu al reclamantului a încetat la data de 27 martie 2009 şi nicidecum în perioada în care acesta se afla în concediu de boala, aşa cum susţine instanţa de fond prin considerentele hotărârii atacate. Instanţa de fond şi-a argumentat Decizia luată în dosar numai prin câteva fraze, susţinând faptul că nu a făcut nici un fel de control cu privire la temeinicia actului, aspectele de fond privind fapta, vinovăţia şi celelalte elemente ale răspunderii disciplinare nefiind dezbătute. Prima instanţă, s-a precizat, s-a limitat a analiza actul administrativ atacat doar sub aspect formal, întreaga sentinţă, cu excepţia ultimei file, reprezentând o prezentare a „istoriei" acestui dosar (sentinţele pronunţate de diverse instanţe, motivarea acestora, susţinerile părţilor din diferite faze procesuale, susţineri preluate din sentinţe, etc.). Or, având în vedere că reclamantul a fost destituit din funcţie pentru considerente de ordine disciplinară, actul administrativ fiind emis cu respectarea normelor legale în vigoare, se impune admiterea recursului, casarea Sentinţei nr. 28 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi pe fond respingerea ca nefondat a capătului de cerere din acţiune prin care reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de Directorul general al A.P.I.A.
Intimatul C.I. a invocat, prin notele scrise depuse în cauză, excepţia lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului cererii de recurs, motivându-se ci recursul nu este semnat de persoana autorizată a fi reprezentantul legal al recurentei, respectiv directorul general al A.P.I.A., cel care are competenţa angajării în justiţie a autorităţii recurente. Prin aceleaşi note scrise intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinându-se că instanţa de fond a aplicat şi respectat o dispoziţie imperativă şi clară a legii, respectiv art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, care prevede că raportul de serviciu al nu poate înceta şi nu poate fi modificat decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză. Or, s-a dovedit în cauză că la data emiterii Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 intimatul reclamant se afla în concediu medical din data de 4 mai 2008.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului cererii de recurs - doamna M.S., directorul Direcţiei juridice şi contencios a A.P.I.A. - este neîntemeiată şi va fi respinsă, fiind probat cu Decizia nr. 2074 din data de 16 iulie 2008 a directorului general al A.P.I.A. că au fost delegate în favoarea semnatarului cererii de recurs competenţele reprezentantului legal al autorităţii administrative recurente în materia reprezentării în justiţie, a semnării actelor de procedură elaborate de D.J.C, serviciul contencios şi de semnare a mandatelor de reprezentare în instanţă a A.P.I.A.
Recursurile sunt nefondate.
În mod întemeiat prima instanţă, prin încheierea de şedinţă din data de 2 noiembrie 2009, a admis cererea reclamantului şi a dispus suspendarea până la pronunţarea instanţei de fond a executării Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A., prin care faţă de reclamantul C.I. s-a luat măsura destituirii din funcţia publică de Şef serviciu I.A.C.S. din cadrul C.J. Dolj al A.P.I.A., reţinându-se judicios că sunt întrunite în cauză cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, anume cazul bine justificat Şi prevenirea unei pagube iminente.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Prin „cazuri bine justificate" se înţelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public" (art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare). Suspendarea executării actului administrativ atacat de către reclamantă pe calea contenciosului administrativ se impunea, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care s-a probat că este îndeplinită atât condiţia cazului bine justificat (întrucât motivele de fapt şi de drept invocate prin contestaţia administrativă şi prin acţiunea în contencios administrativ formulate sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalităţii şi temeiniciei Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A.) cât şi cerinţa prevenirii unei pagube iminente (deoarece punerea în executare a actului administrativ unilateral cu caracter individual atacat de intimat prin care s-a dispus destituirea din funcţia publică este de natură sa-i provoace reclamantului o pagubă iminentă de ordin material, constând în lipsirea de drepturile salariale).
Sub aspectul fondului, se constată că în mod legal instanţa de fond a admis, prin sentinţa nr. 28 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea reclamantului, şi a dispus anularea Deciziei nr. 902 din data de 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A., reintegrarea reclamantului în funcţia de conducere deţinută sau în cea echivalentă intervenită prin reorganizarea autorităţii publice A.P.I.A – C.J. Dolj şi obligarea autorităţii publice pârâte la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru funcţia deţinută în cuantum reactualizat până la încadrarea efectivă.
Într-adevăr, prima instanţă a făcut, în cauză, o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 36 (care stipulează că în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză), art. 94 alin. (1) lit. h) (care stabileşte că raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află, printre altele, în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe perioadă mai mare de o lună, în condiţiile legii) şi art. 106 (care precizează, în alin. (1), că în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public, şi în alin. 2, că la solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007.
Este necontestat că prin Decizia nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A. reclamantul a fost sancţionat disciplinar, în temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, cu destituirea din funcţia publică de şef serviciu la serviciul I.A.C.S. din cadrul C.J. Dolj începând cu data de 15 mai 2008. Decizia sus menţionată, cum corect a reţinut prima instanţă este nelegală, fiind emisă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, în condiţiile în care cu actele medicale depuse la dosarul cauzei reclamantul a probat că în perioada 4 mai 2008 - 31 iulie 2008 s-a aflat în incapacitate temporară de muncă. Pe cale de consecinţă, judecătorul fondului a examinat legalitatea actului administrativ atacat pe calea contenciosului administrativ numai prin prisma respectării sau nu a prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 şi nu a mai cercetat fondul pricinii, procedând astfel în mod întemeiat la admiterea acţiunii reclamantului, la anularea Deciziei nr. 902 din 5 mai 2008 emisă de directorul general a A.P.I.A., la reintegrarea intimatului în funcţia de conducere deţinută sau în cea echivalentă intervenită prin reorganizarea C.J. Dolj din cadrul A.P.I.A. şi la obligarea autorităţii publice pârâte la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite funcţiei deţinute în cuantum reactualizat până la încadrarea efectivă.
În aceste condiţii, constatând că motivele de recurs invocate în litigiu nu sunt întemeiate se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat atât a recursului declarat de A.P.I.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 2 noiembrie 2009 cât şi a recursului declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr. 28 din data de 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentat invocată de intimatul-reclamant C.I.
Respinge recursul declarat de A.P.I.A. împotriva Sentinţei civile nr. 28 din 25 ianuarie 2010 şi Încheierii din 2 noiembrie 2009 ale Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 795/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 797/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
