ICCJ. Decizia nr. 885/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 885/2011
Dosar nr. 252/43/2010
Şedinţa publică de la 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C. SA Sighişoara a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română, suspendarea măsurii de suspendare a autorizaţiei de conducători auto SC C. SA, măsură dispusă prin dispoziţia din 21 iulie 2010 emisă de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit pârâtul a dispus suspendarea activităţii reclamantei pe motiv că nu are angajat profesor de legislaţie rutieră cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă, contrar dispoziţiilor art. 6 pct. 4 din Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1019/2009.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată,a invocat excepţia inadmisibilităţii şi a prematurităţii acţiunii şi, pe fond, solicită respingerea acţiunii având în vedere că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 6 pct. 4 lit. a) din Anexa 2 a Ordinului Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1019/2009.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 104/CC pronunţată în data de 31 august 2010, a respins excepţia prematurităţii cererii de suspendare şi, pe cale de consecinţă, a admis cererea formulată de petenta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rurtieră Română. şi a dispus suspendarea executării dispoziţiei din 21 iulie 2010 emisă de Autoritatea Rutieră Română Bucureşti, până la pronunţarea instanţei de fond.
Totodată, a obligat pârâta Autoritatea Rutieră Română Bucureşti la plata sumei de 610,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către petenta SC C. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii instanţa a constat că a constat la data de 03 august 2010 reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş o cerere de suspendare cu acelaşi conţinut, aceleaşi părţi, acelaşi obiect, cu nr. de înregistrare 2582/102/2010.
Tribunalului Mureş, prin încheierea nr. 820 din 11 august 2010, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş şi, pe cale consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de suspendare în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, dosarul fiind trimis la data de 30 august 2010 acestei din urmă instanţe.
Învestită cu soluţionarea cauzei, instanţa a pus în discuţie excepţia de litispendenţă, având în vedere şi cererea formulată de petenta de reunire a celor două cauze, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ. a dispus admiterea excepţiei de litispendenţă.
În ceea ce priveşte excepţia de prematuritate şi inadmisibilitate, instanţa a respins-o, având în vedere că a fost analizată excepţia de litispendenţă, asupra căreia s-a pronunţat anterior.
În ceea ce priveşte cererea introductivă, instanţa a constat o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită. Numitul B.D.E. a încheiat contract individual de muncă, cu program normal de muncă (8 ore), contract ce a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar din fişa postului reiese că desfăşoară activitatea de profesor de legislaţie.
Faptul că îndeplineşte şi funcţia de director general conduce la ideea că sunt îndeplinite condiţiile art. 6 pct. 4 din moment ce tocmai acest text indică faptul că profesorul de legislaţie rutieră poate fi desemnat să conducă şi să organizeze şcoala auto.
Instanţa mai constatat că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, aşa cum o defineşte art. 2 alin. (1) lit. s) („prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”).
Astfel, prin punerea în executare a actului administrativ reclamanta şi-ar pierde temporar una din principalele surse de venit, sursă necesară pentru buna funcţionare a societăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română.
În motivarea cererii de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a arătat, în esenţă, următoarele:
- Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 6 pct. 4 Anexa 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1019/2009.
- În mod nelegal instanţa de fond a reţinut că din analiza actelor depuse de petentă rezultă o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ, respectiv a reţinut că „prin decizia din 25 ianuarie 2010 prin care B.D.E. este numit ca profesor de legislaţie rutieră, rezultă că funcţia de administrator este îndeplinită de tatăl acestuia B.E. - ce are acelaşi nume şi prenume” şi pe de altă parte „nu poate fi primită apărarea pârâtului că nu poate fi acceptat ca B.D.E. ca având normă întreagă de 8 ore din moment ce are funcţia de director general.
Arată recurenta că din documentele prezentate la controlul efectuat la sediul societăţii, rezultă că B.D.E. are atât calitatea de director general, instructor auto/profesor de legislaţie, dar şi administrator al societăţii comerciale pe acţiuni.
De asemenea, se arată de recurentă că B.D.E. are 3 funcţii distincte cu atribuţii specifice, potrivit aceluiaşi contract de muncă, iar calitatea de administrator pe acţiuni este incompatibilă cu calitatea de salariat al aceleiaşi societăţi în baza unui contract de muncă. Instanţa de fond a motivat cu aspecte ce ţin de soluţionarea fondului.
- În mod nelegal instanţa a respins excepţia prematurităţii întrucât reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 02 august 2010 iar împlinirea termenului suspensiv de împlinire la 01 septembrie 2010.
- Instanţa de fond în mod nelegal a constatat îndeplinită condiţia pagubei iminente întrucât potrivit art. 17 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii suspendarea operează efectiv după terminarea perioadei de pregătire (seriei) cu durata cea mai lungă în curs de desfăşurare.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „ În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Instanţa de fond a reţinut că există o îndoială puternică determinată de faptul că pentru a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 6 pct. 4 Anexa 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1019/2009 trebuie analizate funcţiile şi atribuţiile celor două persoane - tată şi fiu - B.E. şi B.D.E.
Ori recurenta nu face nicio critică pe acest aspect nu aduce nicio lămurire în privinţa celor două persoane dacă s-a făcut vreo confuzie sau nu.
Din actele dosarului rezultă clar că este vorba de 2 persoane diferite.
Existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect „pipăind” fondul cauzei că sunt indicii de fapt şi de drept care determină o îndoială serioasă asupra legalităţii actului întocmit de autoritate, situaţie ce urmează a fi dezlegată în totalitate cu prilejul soluţionării cauzei pe fond, în urma administrării probelor.
Astfel, în acest sens se reţine că modul în care trebuie interpretat art. 6 pct. 4 Anexa 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1019/2009 – prin raportare la situaţia de fapt va fi soluţionat odată cu judecarea fondului.
Însă nu se poate opune că B.D.E. are trei funcţii distincte: director general, instructor auto/profesor legislaţie şi administrator al societăţii, cum susţine recurenta. Din decizia din 25 octombrie 2010 – rezultă că sunt 2 persoane distincte: B.E. – administrator unic şi B.D.E. – director general care este numit de administrator să îndeplinească şi condiţiile de profesor legislaţie – Dacă această situaţie este legală sau nu în raport de prevederile art. 6 pct. 4 din Anexa 2, art. 109 alin. (1) C. muncii sau art. 1371 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 se va dezlega de către instanţa fondului.
- În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii, aceasta a fost corect soluţionată de instanţa de fond care s-a pronunţat pe excepţia de litispendenţă în conformitate cu art. 163 C. proc. civ. la data de 17 august 2010. Din dispoziţiile prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare este ca reclamantul să facă dovada declanşării procedurii prealabile administrative, iar nu să aştepte soluţionarea acesteia 30 zile.
- Condiţia pagubei iminente este îndeplinită în cauză prin raportare la cazul bine justificat, iar instanţa de fond a apreciat în mod corect situaţia de fapt, aşa cum s-a prezentat anterior, suspendarea activităţii societăţii fiind de natură a perturba activitatea acesteia.
În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, or conform cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinţei nr. 104 din 31 august 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 841/2011. Contencios. Anulare proces verbal de... | ICCJ. Decizia nr. 893/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
