ICCJ. Decizia nr. 905/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 905/2011
Dosar nr. 5891/290/2006
Şedinţa publică de la 16 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Caraş-Severin, a respins ca nefondată acţiunea precizată formulată de reclamanţii A.A., A.R.V., B.P. şi A.M.H., în calitate de succesor al lui A.C., decedat, împotriva pârâţilor Consiliul Judeţean Caraş-Severin, SC S.G. SRL Reşiţa şi SC E.I. SRL Deva, având ca obiect anularea hotărârii din 18 octombrie 2006 emisă de Consiliul Judeţean Caraş-Severin, prin care s-a declarat de utilitate publică lucrarea „Realizarea front stradal Reşiţa” şi a hotărârii din 12 ianuarie 2007 a Comisiei din cadrul Consiliului Judeţean Caraş-Severin prin care s-a respins întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului înscris în C.F. nr. X.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins acţiunea precizată formulată de reclamanţi împotriva pârâtei Primăria Reşiţa, prin Primar, pe excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Caraş-Severin, prima instanţă a reţinut că nu poate fi primită întrucât prin hotărârea din 18 octombrie 2006 s-a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea „Realizare front stradal Reşiţa”, în temeiul dispoziţiilor art. 6, 7, 8, 12 şi 13 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi reclamanţii au atacat această hotărâre prin procedura reglementată în mod special prin art. 14 din Legea nr. 33/1994, modificată.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că prin hotărârea din 18 octombrie 2006 pârâtul Consiliul Judeţean Caraş-Severin a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea „Realizare front stradal Reşiţa” şi prin notificarea din 10 noiembrie 2006, Municipiul Reşiţa a informat reclamantul A.C., decedat pe parcursul litigiului, despre faptul că terenul în suprafaţă de 363 m.p., înscris în C.F. nr. X, face obiectul lucrării „Realizare front stradal Reşiţa”, ce a fost declarată de utilitate publică, de interes local, prin hotărârea din 18 octombrie 2006 emisă de pârâtul Consiliul Judeţean Caraş-Severin.
Totodată, s-a reţinut că reclamanţii au atacat hotărârea din 12 ianuarie 2007 emisă de pârâtul Consiliul Judeţean Caraş-Severin, pentru motive formale în ceea ce priveşte componenţa Comisiei de soluţionare a întâmpinării, fără a proba că aceasta nu a fost constituită legal, iar în ceea ce priveşte motivarea hotărârii, a apreciat că aceasta satisface cerinţa motivării actului administrativ, întrucât în conţinutul său este invocată hotărârea din 18 octombrie 2006 emisă de pârâtul Consiliul Judeţean Caraş-Severin comunicată anterior reclamanţilor, potrivit notificării din 10 noiembrie 2006 întocmită de Municipiul Reşiţa şi prin care li s-a comunicat şi oferta de despăgubire pentru terenul expropriat, de 100 euro/m.p.
În legătură cu susţinerile privind încălcarea dreptului de proprietate asupra terenului expropriat prin decizia civilă nr. 24 din 13 ianuarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 2071.1/290/2006 al Curţii de Apel Timişoara, prima instanţă a reţinut faptul că s-a stabilit irevocabil că suprafaţa de teren ce face obiectul exproprierii este de numai 363 m.p., pentru că reclamanţii sunt proprietari tabulari numai pentru această suprafaţă de teren înscrisă în C.F. nr. X, şi nu pentru 432 m.p., cum se susţine prin acţiune.
Cu referire la justificarea măsurii de expropriere atacate de reclamanţi, prima instanţă a constatat că pârâtul Consiliul Judeţean Caraş-Severin a demonstrat caracterul legal al acesteia, din procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice a lucrării în litigiu, încheiat la data de 10 octombrie 2006, rezultând că se justifică interesul local pentru realizarea frontului stradal, faptul că lucrarea nu poate fi realizată decât prin expropriere.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut astfel că s-a constatat de către comisie faptul că sunt întrunite condiţiile cerute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică propunându-se Consiliului Judeţean Caraş-Severin ca lucrarea „Realizare front stradal Reşiţa” să fie declarată de utilitate publică de interes local, având ca expropriator Municipiul Reşiţa, în raport cu dispoziţiile Constituţiei neputându-se pune problema încălcării dreptului de proprietate, câtă vreme exproprierea unor terenuri proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, pentru utilitate publică, constituie o procedură reglementată prin lege.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A.M.H., A.R.V., A.A. şi B.P.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat în esenţă că instanţa nu a lămurit aspectele legate de componenţa nelegală a Comisiei din cadrul Consiliului Judeţean Caraş-Severin cu atribuţii în verificarea respectării procedurilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 33/1994, că argumentele invocate prin întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului proprietatea reclamanţilor nu au constituit o prioritate pentru instanţă, că hotărârea din 12 ianuarie 2007 nu este motivată, toate acestea conducând în mod evident la acceptarea încălcării flagrante a dreptului la proprietate de către autorităţile administraţiei publice pârâte.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., având în vedere probatoriul administrat şi normele legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ a vizat anularea hotărârii din 18 octombrie 2006 a Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi a hotărârii din 12 ianuarie 2007 prin care Comisia din cadrul Consiliului Judeţean Caraş-Severin a respins întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului înscris în C.F. nr. X.
Contrar celor susţinute de recurenţii-reclamanţi, aşa cum se poate observa din considerentele sentinţei recurate prezentate rezumativ mai înainte, instanţa de fond a examinat toate argumentele de fapt şi de drept invocate de reclamanţi stabilind în final că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune anularea celor două acte administrative.
În mod corect s-a reţinut că afirmaţia privitoare la componenţa Comisiei de soluţionare a întâmpinărilor din cadrul Consiliului Judeţean Caraş-Severin, la faptul că aceasta nu a fost constituită legal, nu are suport probator, nefiind primită de instanţă.
Hotărârea din 12 ianuarie 2007 emisă de Consiliul Judeţean prin Comisia cu atribuţii de soluţionare a întâmpinărilor la exproprierea pentru cauză de utilitate publică conform Legii nr. 33/1994 satisface cerinţele motivării unui act administrativ, observaţiile primei instanţe fiind corecte şi sub acest aspect.
Verificându-se justeţea măsurii de expropriere în raport de probele administrate şi exigenţele impuse de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică s-a constatat că suprafaţa de teren ce a făcut obiectul exproprierii este de numai 363 m.p., lucru stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 24 din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, că din procesul-verbal din 10 octombrie 2006 pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice a lucrării „Realizare front stradal Reşiţa” a rezultat că se justifică interesul local, necesitatea acestei măsuri prevăzută de lege decurgând din amplasamentul lucrării (zona centrală a municipiului Reşiţa, intens circulată) şi din scopul urmărit respectiv modernizarea şi ecologizarea zonei în discuţie.
Important de reţinut este şi faptul că în procesul verbal amintit mai înainte sunt arătate şi motivele pentru care lucrarea nu se poate realiza decât prin expropriere, conform pct. c) din acest document, asupra căruia judecătorul fondului s-a aplecat cu toată atenţia.
Răspunzând argumentelor invocate de recurenţii-reclamanţi privitoare la încălcarea dreptului de proprietate şi instanţa de control judiciar reţine că procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică este reglementată prin Legea nr. 33/1994, iar în cauză s-a demonstrat că regulile cuprinse în acest act normativ au fost respectate, fiind în mod evident că lucrarea în discuţie a fost corect şi legal propusă Consiliului Judeţean Caraş-Severin să fie declarată de utilitate publică de interes local, având ca expropriator Municipiul Reşiţa.
În acest context şi cum din actele dosarului nu se poate desprinde o altă situaţie de fapt şi de drept decât cea reţinută şi de instanţa de fond, văzând şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.M.H., A.R.V., A.A. şi B.P. împotriva sentinţei nr. 187 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 900/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 906/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
