ICCJ. Decizia nr. 925/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 925/2011
Dosar nr. 151/146/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 martie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta C.G.G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind suspendarea executării Ordinului nr. 6134 din 15 decembrie 2009, emis de pârât, şi în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 4143/109/2009, aflat pe rolul Tribunalului Argeş.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, anularea Ordinului nr. 6134 din 15 decembrie 2009, emis de pârât, precum şi suspendarea efectelor acestui ordin.
Asupra cererii de suspendare a efectelor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 6134 din 15 decembrie 2009, formulată odată cu cererea de anulare a ordinului sus-menţionat, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că nu a fost motivată în cererea de chemare în judecată sau separat, cele relatate de reclamantă având în vedere cauzele de nulitate a ordinului atacat.
Prima instanţă a constatat că motivele invocate în concluziile scrise au în vedere imposibilitatea acordării calificativului „nesatisfăcător”, pentru perioada evaluată, din moment ce în aceeaşi perioadă, urmare a evaluării complexe a unităţii şcolare din partea Agenţiei de asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, a rezultat că aceasta a desfăşurat o activitate apreciată cu plus în ce priveşte domeniul de interes, respectiv calitatea managementului, iar raportul vizitei de monitorizare externă, a avut în vedere evaluarea activităţii pe o perioadă anterioară primirii vizitei (20 martie 2009), obiectul acesteia nevizând exclusiv managementul în unitatea de învăţământ.
În acelaşi timp, fişa de evaluare a avut în vedere exclusiv activitatea managerială a reclamantei, pe următoarele puncte: curriculum, resurse umane, resurse financiare şi materiale, dezvoltare şi relaţii comunitare, şi a fost întocmită la 15 iulie 2009, raportându-se la anul şcolar 2008-2009.
Totodată, comparând menţiunile celor două rapoarte, prima instanţă a constatat că la descriptorii de performanţă în raportul întocmit de Agenţia de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, au fost analizate numai o parte din criteriile avute în vedere în fişa de evaluare, iar la punctul responsabilităţile managementului, au fost şi aspecte cotate mediu, iar nu ca puncte pozitive.
Aşa fiind, apreciind că nu se poate reţine o contradicţie evidentă între cele două rapoarte, a constatat că prima cerinţă a art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită.
Cât priveşte paguba iminentă, de asemenea, prima instanţă a apreciat că nu este îndeplinită, având în vedere, pe de o parte, că ordinul a fost deja pus în executare, reclamanta revenind la catedră, iar pe de altă parte, nu rezultă deosebirea între salariul primit în calitate de director al unităţii şcolare, respectiv cel primit în calitate de profesor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta C.G.G., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- instanţa de fond nu a ţinut seama că la momentul emiterii Ordinului nr. 6134 din 15 decembrie 2009 al ministrului educaţiei, cercetării şi inovării recurenta-reclamantă se afla în concediu medical, astfel că ordinul nu îşi putea produce efectele;
- calificativul „nesatisfăcător” ce i s-a acordat recurentei este în contradicţie cu aspectele constatate prin Raportul de inspecţie de validare a raportului procesului de autoevaluare întocmit de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, raport care cuprinde aprecieri pozitive cu privire la activitatea de management desfăşurată de aceasta în perioada 1 septembrie 2008-31 august 2009 (perioadă pentru care i-a fost acordat calificativul „nesatisfăcător”);
- în mod greşit s-a apreciat că în speţă nu s-a dovedit paguba iminentă, fiind evident că prin eliberarea din funcţia de conducere salariul recurentei s-a diminuat semnificativ, respectiv cu indemnizaţia de conducere, ce reprezintă 35% din salariul pentru timpul efectiv lucrat în funcţie;
- la data de 19 martie 2010 Tribunalul Argeş, prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 4143/109/2009 a dispus suspendarea executării deciziei nr. 11246 din 9 noiembrie 2009 emisă de I.S.J. Argeş prin care i s-a acordat calificativul „nesatisfăcător” şi care a stat la baza actului contestat în prezentul dosar.
În drept, recurenta şi-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivele de recurs ce vizează condiţia cazului bine-justificat , în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta a invocat nelegalitatea ordinului prin care a fost eliberată din funcţia de director al Grupului Şcolar Industrial, întrucât se afla în concediu medical la data luării măsurii şi, totodată, calificativul „nesatisfăcător” ce i s-a acordat este nejustificat.
În mod corect instanţa de fond a apreciat că aceste motive nu creează o îndoială puternică asupra legalităţii ordinului contestat, simpla invocare a concediului nefiind relevantă în cadrul cererii de suspendare, întrucât reclamantei nu i-au încetat raporturile de muncă, ci doar calitatea de manager, iar calificativul acordat se întemeiază pe un raport de evaluare argumentat, întocmit de Agenţia de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar.
În ceea ce priveşte acordarea calificativului „nesatisfăcător”, ce a stat la baza prezentului ordin, reclamanta-recurentă a formulat o acţiune separată, ce constituie obiectul Dosarului nr. 4143/109/2009 aflat pe rolul Tribunalului Argeş, în curs de judecată, astfel că acest calificativ nu a fost anulat până în prezent.
Cu privire la motivul de recurs ce vizează condiţia „pagubei iminente”, Înalta Curte constată că această condiţie nu este întrunită, reclamanta-recurentă nefăcând dovada lipsei de venituri, ci doar a lipsei indemnizaţiei de conducere, urmând a fi despăgubită în situaţia admiterii acţiunii de fond.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G.G. împotriva încheierii din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 924/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 926/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
