ICCJ. Decizia nr. 11/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 11/2012
Dosar nr. 913/35/2010
Şedinţa publică de la 10 ianuarie 2012
Prin Sentinţa civilă nr. 67 din 11 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 913/35/2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de T.E. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi şi Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Satu Mare şi, în consecinţă, a dispus anularea, în întregime, a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1438D din 19 aprilie 2010 şi a obligat pârâtele la eliberarea unei decizii de încadrare în gradul de handicap corespunzător dizabilităţii de care suferă reclamanta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 septembrie 2010 reclamanta a solicitat anularea în întregime a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1438 D din 19 aprilie 2010, ca fiind nelegal şi netemeinic şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtelor la eliberarea unei decizii de încadrare în gradul de handicap corespunzător dizabilităţii de care suferă reclamanta, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că normele legislative invocate de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap erau în vigoare încă din anul 2007 şi că în anul 2009 reclamanta întrunea criteriile de încadrare în gradul de handicap corespunzător, astfel cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1780C din 15 aprilie 2009, care a fost valabil timp de un an de la data emiterii şi prin care se stabilea că reclamanta suferă de o deficienţă funcţională accentuată.
Starea sa de sănătate nu s-a ameliorat de la emiterea acestui certificat nr. 1780C/2009 şi nu poate presta activităţi fizice care cer un minim efort.
Prin emiterea certificatului contestat au fost încălcate prevederile constituţionale privitoare la protecţia persoanelor cu handicap.
În drept, art. 2 din Legea nr. 448/ 2006, Constituţia României.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 ianuarie 2011, pârâtul Ministerul Muncii a arătat că reclamanta lucrează ca şi asistentă medicală, conform adeverinţei nr. 371/2009 şi că nu are recidive la tumora operată, nejustificând încadrarea în grad accentuat sau grav de handicap în raport de cerinţele prevăzute de Ordinul comun nr. 762 al MMFES şi 1992 al MSP din 2007.
În drept, disp. art. 115-118 Cod de procedură civilă, Legea nr. 554/ 2004, Ordinul comun nr. 762 al MMFES şi 1992 al MSP din 2007.
Examinând cauza prin prisma înscrisurilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, instanţa a constatat că acţiunea formulată de reclamantă este întemeiată.
Conform disp. art. 2 din Legea nr. 448/2006 „persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale şi/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa societăţii, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul integrării şi incluziunii sociale”.
În speţă, reclamanta a beneficiat de încadrarea în gradul de handicap accentuat pe perioada 15 aprilie 2009 – 15 aprilie 2010 ca urmare a emiterii de către pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Satu Mare a certificatului de încadrare nr. 1780C din 15 aprilie 2009, situaţie în care această încadrare în gradul de handicap accentuat reprezintă o acceptare din partea pârâtei a acestei împrejurări şi care a produs deja efecte juridice.
Prin urmare este vorba de un drept câştigat, iar neîncadrarea în grad de handicap în situaţia în care actele normative invocate de pârâtă (Ordinul comun nr. 762 al MMFES şi 1992 al MSP din 2007) erau în vigoare şi la momentul emiterii primului certificat de încadrare şi în situaţia în care din actele medicale nu rezultă că reclamanta nu mai suferă de afecţiunea ce a determinat stabilirea iniţială a gradului de handicap accentuat, este nelegală.
Conform disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.
Pentru aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/ 2004 a fost admisă ca întemeiată acţiunea formulată de reclamantă, a fost anulat în întregime certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1438D din 19 aprilie 2010 şi au fost obligate pârâtele la eliberarea unei decizii de încadrare în gradul de handicap corespunzător dizabilităţii de care suferă reclamanta, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esenţă, următoarele:
Deficienţa accentuată sau gravă, respectiv încadrarea în gradul accentuat sau grav de handicap se apreciază în funcţie de apariţia recidivelor loco - regionale sau determinărilor la distanţă potrivit criteriilor prevăzute de capitolul 6, subcapitolul II, Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor urogenitale, pct. 2 din Ordinul comun nr. 762 al MMFES şi 1992 al MSP din 2007. Astfel, rezultă indubitabil că, în lipsa recidivelor la tumora mamară operată, intimata reclamantă nu justifică încadrarea în grad accentuat sau grav de handicap, în raport de documentele medicale existente la dosarul cauzei.
Recursul este fondat.
Reclamanta T.E. a formulat cererea de chemare în judecată direct la instanţa de judecată fără ca anterior să parcurgă procedura administrativă prealabilă de contestare a Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1438D din 19 aprilie 2010 emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Satu Mare, condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 87- 902 din Legea nr. 448/2006.
Art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează o procedură extrajudiciară cu caracter obligatoriu, în cadrul căreia persoana care se consideră vătămată într-un drept al său/într-un interes legitim (protejat de lege), printr-un act administrativ de autoritate, trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea actului.
O astfel de procedură este reglementată în art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, act normativ în baza căruia a fost emis certificatul contestat în prezenta cauză de reclamantă.
Textul legal precitat stipulează că certificatele, cum este cel atacat de reclamantă, se contestă în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care soluţionează contestaţiile prin decizii.
Decizia emisă de Comisia superioară se atacă la instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum se prevede în art. 902 alin. (4) al Legii nr. 448/2006.
După cum se poate observa, reclamanta T.E. a promovat acţiunea în contencios administrativ direct la instanţa de judecată fără a parcurge procedura prealabilă obligatorie, prevăzută de dispoziţiile legale precitate din Legea nr. 448/2006, astfel că prima instanţă, admiţând cererea de chemare în judecată, a pronunţat o hotărâre nelegală deoarece aceasta trebuia respinsă fără a intra în cercetarea fondului, consecinţă a nerespectării prevederilor legale amintite, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de pârât.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei T.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei civile nr. 67/CA din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei T.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1085/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1132/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
