ICCJ. Decizia nr. 1132/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1132/2012
Dosar nr. 2120/2/2010
Şedinţa publică de la 2 martie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 8 martie 2010, reclamantul G.D.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale anularea Ordinului nr. 4665 din 4 septembrie 2009 emis de preşedintele C.N.P.A.S.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în cursul lunii noiembrie 2008, din dispoziţia conducerii instituţiei a fost delegat ca lector pentru un curs de formare profesională cu tema "Executarea Silită a Debitelor" cu precizarea că CNPAS nu i-a plătit cheltuieli de deplasare, cazare sau diurnă şi mai mult, în acea perioadă, făcând naveta aproape zilnic a asigurat conducerea şi coordonarea Direcţiei, semnând totodată toată corespondenţa şi documentaţia aferentă, în concordantă cu atribuţiunile sale de serviciu, fapt de notorietate recunoscut de fosta conducere a CNPAS.
A mai arătat reclamantul că aceste aspecte rezultă în mod indubitabil atât din Notele explicative date de fostul Preşedinte al CNPAS de la acea dată, şi fostul Secretar General care era şi ordonator de credit, precum şi din foaia de prezenţă pe luna noiembrie 2009.
Reclamantul a precizat că prin ordinul contestat i s-a imputat suma de 3346 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit, deşi în perioada respectivă era în delegaţie, în interes de serviciu, măsură dispusă de conducerea instituţiei, fără să se precizeze perioada la care se face referire, actul sau temeiul legal în baza căruia auditorii publici externi ai Curţii de Conturi au stabilit şi calculat prejudiciul.
Reclamantul a depus la dosar cerere completatoare şi precizatoare a acţiunii prin care a dezvoltat motivele de fapt şi de drept ale acţiunii, arătând că nu i s-a solicitat notă explicativă pentru exercitarea dreptului la apărare.
Prin Sentinţa nr. 2690 din 5 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul G.D.R. şi a anulat Ordinul nr. 4665 din 4 septembrie 2009 emis de pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prin Ordinul nr. 4665 din 4 septembrie 2009 emis de preşedintele CNPAS, i s-a imputat reclamantului, în temeiul art. 84 şi 85 din Legea nr. 188/1999, suma de 3346 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit, aferente perioadelor în care a desfăşurat activităţi remunerate în calitate de lector, precum şi cheltuielile de transport, cazare şi/sau diurnă.
În ceea ce priveşte suma imputată reclamantului, Curtea a reţinut că aceasta este compusă din suma de 152.20 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul şi diurna pentru perioada 13-17 octombrie 2008 în care reclamantul a avut calitatea de lector în cadrul programului de pregătire profesională „Managementul Juridic - Controlul legalităţii actelor administrative prin contencios administrativ" şi din suma de 3194 RON reprezentând drepturi salariale pentru perioadele în care au avut calitatea de lector, respectiv : 13-17 octombrie 2008; 3-7 noiembrie 2008; 10-11 noiembrie 2008; 17-21 noiembrie 2008 şi 24-28 noiembrie 2008.
Referitor la cheltuielile cu transportul, cazarea şi/sau diurna, s-a reţinut că obligaţia suportării acestor cheltuieli revenea INA, în calitate de prestator, în temeiul contractelor nr. 207 din 18 august 2008 şi nr. 219 din 16 octombrie 2008 încheiate între INA şi CNPAS, având ca obiect perfecţionarea profesională a personalului de specialitate din cadrul CNPAS şi unităţilor subordonate.
Sub acest aspect, Curtea a constatat că în condiţiile în care INA nu virat pârâtei sumele de bani ce i-au fost solicitate, pârâta a imputat reclamantului suma de 152,20 lei reprezentând cheltuieli cu transport şi diurnă, cu toate că reclamantului nu îi revenea obligaţia de a suporta aceste cheltuieli.
În ceea ce priveşte drepturile salariale încasate de reclamant, s-a reţinut că la dosar au fost depuse foile de prezenţă aferente lunilor octombrie şi noiembrie 2008 în care reclamantul a fost pontat ca fiind prezent la serviciu.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs Casa Naţională de Pensii Publice criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, în ceea ce priveşte sumele imputate cu titlu de drepturi salariale încasate în mod necuvenit de către reclamant se arată în perioada 3 noiembrie 2008-28 noiembrie 2008 reclamantul a avut calitatea de lector al INA, în cadrul programelor de pregătire profesională Managementul Juridic - Controlul legalităţii actelor administrative prin contencios administrativ şi Executarea silită a debitelor, astfel că instituţia recurentă a procedat în mod corect la emiterea Ordinului de imputare, întrucât acesta a încasat necuvenit drepturile salariale în sumă de 3194 RON.
Se mai arată că instituţia recurentă a depus cu titlu exemplificativ o serie de lucrări din perioadele menţionate, din care rezultă în mod evident că au fost repartizate şi semnate de către persoanele delegate să desfăşoare atribuţiile de serviciu ale reclamantului.
Referitor la sumele imputate reclamantului cu titlu de cheltuieli din transport şi diurnă pentru perioada 13-17 octombrie 2008 se arată că pentru această perioadă instituţia recurentă a decontat în mod eronat părţii reclamante suma de 152,20 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate cu transportul şi diurna acestuia, deşi prestatorul INA avea această obligaţie în conformitate cu pct. 5 art. 4.1 din contractul nr. 207 din 18 august 2008 şi pct. 5 art. 4.1 din contractul nr. 219 din 16 octombrie 2008.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. se reţin următoarele.
Astfel, criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la cheltuielile de transport, cazare şi sau diurnă, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere că obligaţia suportării acestor cheltuieli revenea INA, în calitate de prestator, în temeiul contractelor nr. 207 din 18 august 2008 şi nr. 219 din 16 octombrie 2008 încheiate cu C.N.P.A.S., având ca obiect perfecţionarea profesională a personalului de specialitate din cadrul C.N.P.A.S. şi unităţilor subordonate.
Sub acest aspect în mod corect a reţinut instanţa de fond că neîndeplinirea de către INA a obligaţiei contractuale pe care şi-a asumat-o prin contractul de prestări servicii nu justifică stabilirea de către pârâtă a obligaţiei reclamantului de a suporta cheltuielile cu transportul şi diurna, neputându-se reţine că este vorba despre o încasare necuvenită a contravalorii cheltuielilor, atât timp cât nu se prevede în contract că reclamantului, în calitate de lector la cursurile de perfecţionare, îi revine obligaţia suportării acestor cheltuieli.
Astfel, se reţine că reclamantul are dreptul de a-i fi decontate aceste cheltuieli, iar faptul că obligaţia corelativă acestui drept a fost executată nu de debitor ci de CNPAS, nu înseamnă că reclamantul are obligaţia restituirii sumei primite.
În ceea ce priveşte drepturile salariale încasate de reclamant, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa criticată că legalitatea unui act administrativ se analizează prin raportare la documentaţia care a stat la baza emiterii acestuia, or, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă nu rezultă că în perioada în care a participat în calitate de lector la cursurile de perfecţionare, reclamantul nu şi-a exercitat atribuţiile de serviciu.
Mai mult decât atât pârâta-recurentă nu a fost în măsură să precizeze şi să probeze împrejurarea că nu reclamantul-intimat, ci o altă persoană a exercitat atribuţiile de serviciu ale acestuia, fiind evident că în lipsa unei împuterniciri în acest sens, nicio altă persoană nu avea competenţa de a repartiza şi semna lucrări în numele directorului Direcţiei Legislaţie Contencios şi executare Silită.
Întregul probatoriu administrat în cauză atestă împrejurarea că reclamantul s-a aflat la locul de muncă între orele 8.30-16.30, iar pârâta-recurentă nu a dovedit exercitarea efectivă a atribuţiilor acestuia de către alte persoane desemnate în acest scop, astfel că nu se poate reţine încasarea necuvenită a drepturilor salariale pentru perioada respectivă.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Naţională de Pensii Publice împotriva Sentinţei nr. 2690 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 11/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1213/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
