ICCJ. Decizia nr. 1193/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1193/2012
Dosar nr. 5639/40/2010
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Conţinutul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia civilă, la data de 01 septembrie 2010, reclamantul I.L.A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor Bucureşti solicitând obligarea acestei autorităţi la emiterea ordinului de promovare în gradul profesional superior de inginer consilier silvic, în urma examenului susţinut şi acordarea drepturilor băneşti ce i se cuvin, de la data promovării examenului şi până în prezent. Totodată a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că, în luna iunie 2009 a participat şi a promovat examenul în faţa Comisiei de încadrare şi promovare a personalului silvic pe grade profesionale şi gradaţii din Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA. Comisia susmenţionată, prin Hotărârea nr. 3 din 18 iunie 2009 anexa 3, a constatat că îndeplineşte condiţiile pentru promovare şi prin adresa nr. 14079 din 01 iulie 2009 a transmis Ministerului Mediului şi Pădurilor să emită ordinul de promovare în gradul profesional superior, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 59 din 26 mai 2000, însă cu toate acestea pârâtul nu a procedat la emiterea ordinului.
La termenul de judecată din data de 02 noiembrie 2010 instanţa, din oficiu, a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Botoşani, secţia civilă în soluţionarea prezentei cauze.
1.2. Prin sentinţa nr. 2543 din 02 noiembrie 2010 Tribunalul Botoşani, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia conflicte de drepturi şi asigurări sociale sub 5639//40/2010.
1.3. Prin încheierea de şedinţă din data de 13 ianuarie 2011, având în vedere că prin sentinţa 2543 din 2 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalului Botoşani, secţia civilă a fost admisă excepţia de necompetenţă a Tribunalului Botoşani şi s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, iar din eroare acest dosar a fost înregistrat pe rolul secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Suceava, cauza a fost scoasă de pe rol şi înaintată secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava.
Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 5639/40/2010 din data de 18 ianuarie 2011, cu termen de judecată la 17 februarie 2011.
2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond.
Prin sentinţa nr. 195 din 12 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul I.L.A.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că, în luna iunie 2009, reclamantul a promovat examenul de încadrare şi promovare a personalului silvic pe grade profesionale şi gradaţii, situaţie constatată prin Hotărârea nr. 3 din 18 iunie 2009, iar promovarea efectivă a avut loc la 28 septembrie 2010, în baza Ordinului nr. 1554 din 28 septembrie 2010, emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor, respectiv a deciziei nr. 356 din 8 octombrie 2010 a Direcţiei Silvice Botoşani
Cu toate acestea, a reţinut Curtea, în condiţiile în care reclamantul a solicitat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, valorificarea examenului de promovare din luna iunie 2009, începând cu data de 1 iulie 2009, fără a solicita însă şi modificarea Ordinului nr. 1554 din 28 septembrie 2010, respectiv a deciziei nr. 356 din 8 octombrie 2010, acte administrative în vigoare care stabilesc promovarea reclamantului începând cu data de 28 septembri 2010, pretenţiile din prezenta acţiune sunt nefondate, reclamantul stabilind cadrul procesual fără a solicita şi modificarea actelor emise de angajator pentru valorificarea examenului de promovare.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I.L.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul-reclamant a susţinut că în mod greşit prima instanţă a hotărât respingerea acţiunii sale, afirmând că nu a solicitat şi modificarea actelor administrative, în condiţiile în care acestea nu erau emise la data înregistrării acţiunii sale, respectiv la 1 septembrie 2010.
A mai arătat recurentul că ulterior emiterii Ordinului nr. 1544 din 28 septembrie 2010 şi a Deciziei nr. 356 din 8 octombrie 2010, la termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2010 a depus la dosarul cauzei „precizări” la acţiunea iniţială pe care însă instanţa de fond nu le-a luat în considerare.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi faţă de dispoziţiile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage, fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a nesocotit precizările sale de acţiune, formulate şi depuse la dosar la data de 21 februarie 2011 (filele 6-7 dosar fond) astfel că în mod nelegal nu a stabilit ca dată a acordării gradului său profesional 1 iulie 2009, cu drepturile aferente.
Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate şi ca atare nu pot fi primite criticile recurentului, în condiţiile în care, după cum bine a stabilit şi instanţa de fond, ulterior emiterii, în cursul procesului, a Ordinului nr. 1554 din 28 septembrie 2010 de către Ministrul Mediului şi Pădurilor şi a Deciziei nr. 356 din 8 octombrie 2010 a Direcţiei Silvice Botoşani, recurentul nu şi-a precizat acţiunea în sensul de a solicita expres modificarea respectivelor acte administrative, respectiv în ceea ce priveşte data promovării sale (1 iulie 2009, în loc de 29 septembrie 2010 cum se stipulează în actele administrative emise).
Examinând conţinutul cererii precizatoare la care recurentul face referire, sus arătată şi Înalta Curte apreciază că aceasta nu putea fi interpretată în sensul unei solicitări de modificare a unuia sau mai multor elemente cuprinse în actele administrative emise în favoarea recurentului, câtă vreme în cuprinsul acesteia se solicită numai „continuarea acţiunii în sensul valorificării rezultatului examenului de promovare în grad profesional prin emiterea de către Ministerul Mediului şi Pădurilor a ordinului de acordare a gradului de inginer consilier silvic, începând cu 1 iulie 2009”.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii şi care vizează, inter alia, inadvertenţele dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce instanţa a pronunţat.
Raportat la dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, este evident că instanţa de fond nu putea depăşi limitele învestirii sale, fără deosebire după cum obiectul cererii este formulat printr-o cerere principală, accesorie sau incidentală.
Cum instanţa de fond nu a fost investită cu cerere explicită de anulare şi/sau modificare (parţială, cel mai probabil) a unor acte administrative individuale emise în cursul procesului, ce se bucură de prezumţiile de legalitate şi autenticitate, judecătorul fondului nu putea, fără a încălca prevederile legale sus-arătate, să modifice direct una sau mai multe dispoziţii cuprinse în acestea, vizând pretinsa dată de acordare a gradului profesional în discuţie, cu atât mai mult cu cât nici nu au fost propuse şi nici administrate probe pe acest aspect.
În fine, în lipsa unei solicitări exprese de anulare sau modificare a Ordinului Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1554 din 28 septembrie 2010 şi a Deciziei nr. 356 din 08 septembrie 2010 a Direcţiei Silvice Botoşani, prima instanţă nu putea primi cererea precizatoare decât ca pe o simplă apărare, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost formulată după ce s-a invocat, prin întâmpinare, de către pârâţi, excepţia lipsei de obiect a acţiunii.
Concluzionând, Înalta Curte reţine că nu pot fi primite criticile recurentului, întrucât nu sunt întemeiate.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a dispus aşadar respingerea recursului de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.L.A. împotriva sentinţei nr. 195 din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1189/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1194/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
