ICCJ. Decizia nr. 1188/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1188/2012
Dosar nr. 10781/2/2010
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 noiembrie 2010, sub nr. dosar 10781/2/2010, reclamanţii O.I.M. şi R.O.R., au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării dosarului înregistrat la A.N.R.P. cu nr. 44548/CC şi transmiterea către un evaluator, în vederea întocmirea raportului de evaluare a terenului situat în municipiul Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin Dispoziţia Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 10145 din 11 aprilie 2008 s-a soluţionat notificarea nr. 1004 din 17 iulie 2001 şi s-a propus acordarea de despăgubiri, pentru terenul în suprafaţă de 190 mp situat în Bucureşti ce nu poate fi restituit în natură.
Conform prevederilor Legii nr. 247/2005, Dispoziţia Primăriei Municipiului Bucureşti împreună cu actele doveditoare aflate la dosarul P.M.B., a fost înaintată către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 25 iunie 2009 în vederea efectuării controlului de legalitate a măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, după controlul de legalitate efectuat de Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, care a primit dosarul de la Primăria Municipiului Bucureşti la data de 04 mai 2009.
Pentru aceste motive, de la data emiterii Dispoziţiei P.M.B. din 11 aprilie 2008, şi până la data sesizării instanţei, au efectuat demersuri, personal şi prin reprezentantul SC R.G.I. SA, în vederea transmiterii dosarului către C.C.S.D., şi ulterior, în vederea analizării acestuia din punct de vedere al legalităţii cererii de restituire în natură de către consilierul juridic desemnat în acest sens, potrivit dovezilor anexate dosarului cauzei.
Prin adresa nr. 819177 din 23 iulie 2009 au solicitat Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor să analizeze cu prioritate dosarul, din motive sociale, datorită bolilor de care suferă şi au transmis în completarea dosarului documente medicale care să ateste acest fapt.
Totodată, au revenit cu două memorii din 23 aprilie 2010 prin care au solicitat încă o dată urgentarea analizării dosarului şi a soluţionării lui cu prioritate, deasemenea au solicitat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor planificarea unei întrevederi pentru consultarea documentelor de la dosar, toate demersurile rămânând fără răspuns.
Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată fiind invocate motive ce ţin de procedura de evaluare.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 746 din 02 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a Contencios Administrativ şi Fiscal a admis, în parte, acţiunea reclamanţilor O.I.M. şi R.O.R., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat pârâtul la transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Totodată a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, prin Dispoziţia nr. 10145 din 11 aprilie 2008, Primăria Municipiului Bucureşti, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru imobilul notificat.
Dosarul aferent dispoziţiei a fost trimis Secretariatului Comisiei Centrale fiind astfel declanşată procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Curtea a mai reţinut că, potrivit procedurii administrative reglementată prin titlul VII din actul normativ amintit sunt parcurse mai multe etape, etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, această etapă fiind prevăzută de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) Cap. V, modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării şi etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura realizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007, prin care este introdus în cuprinsul titlului VII din Legea nr. 247/2005 Cap. V, Secţiunea intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”.
În raport cu dispoziţiile legale enunţate, instanţa a apreciat că în cauza supusă judecăţii rezultă faptul că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 10145 din 11 aprilie 2008 a fost transmis de Primăria Municipiului Bucureşti, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 44548/CC.
Totodată, dosarul reclamanţilor a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, şi s-a constatat că este legală, astfel că petitul 1 din cererea introductivă de instanţă a rămas fără obiect.
În concluzie, dat fiind etapa actuală a dosarului, Curtea a admis, în parte, acţiunea reclamanţilor, respectiv petitul privind obligarea pârâtului de a trimite dosarul spre evaluare.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului nr. 44548/CC către evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare este lipsită de obiect, întrucât dosarul aferent Dispoziţiei nr. 10145/2008 a fost transmis la evaluator, a fost întocmit raportul de evaluare şi va fi supus aprobării în următoarea şedinţă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând să se emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, a învederat instanţei de recurs că şi această obligaţie a autorităţii pârâte stabilite de instanţa de fond este nelegală, întrucât C.C.S.D. nu s-a opus cererii reclamantelor.
În subsidiar recurenta a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată în baza art. 274 alin. (3) Cod proc civ. care reglementează faptul că „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mi sau mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Or, în speţa dedusă judecăţii, pentru soluţionarea cauzei a fost necesar un singur termen de judecată.
II.Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În prezenta cauză, reclamanţii O.I.M. şi R.O.R. au solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării dosarului înregistrat la A.N.R.P. cu nr. 44548/CC şi transmiterea către un evaluator, în vederea întocmirea raportului de evaluare a terenului situat în municipiul Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 746 din 2 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, constatând că dosarul reclamanţilor a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, a fost admisă în parte acţiunea, doar în ceea ce priveşte obligarea pârâtului de a trimite dosarul spre evaluare.
Înalta Curte reţine că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 247/2005, titlul VII, Cap.V: „ (1) Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) (…)
(21) Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(22) (…)
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.”
Având în vedere procedura reglementată de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, titlul VII, Cap.V şi ţinând cont de faptul că dosarul reclamanţilor nr. 44548/CC a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, în mod corect prima instanţă a obligat pârâta la transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Împrejurarea că, după pronunţarea sentinţei atacate autoritatea a procedat la transmiterea dosarului către evaluator nu poate constitui motiv de recurs şi de respingere a acţiunii reclamanţilor ca rămasă fără obiect, având în vedere că demersul autorităţii a fost în executarea hotărârii pronunţate de către prima instanţă, survenită ulterior adoptării acestei soluţii.
Nici criticile cu privire la cheltuielile de judecată nu sunt justificate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenţii.
Având ca fundament aceste dispoziţii legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părţii.
Or, în cauza dedusă judecăţii, pârâta a căzut în pretenţii acţiunea reclamanţilor fiind admisă în parte iar autoritatea pârâtă obligată la transmiterea dosarului către evaluator.
Înalta Curte apreciază că în cauză nu se justifică nici micşorarea onorariului avocaţial în cuantum de 1.500 lei, achitat la fond, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că onorariul ar fi nepotrivit de mare în raport cu valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 746 din 2 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1187/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1189/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
