ICCJ. Decizia nr. 1343/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1343/2012
Dosar nr. 7133/2/2010
Şedinţa publică din 13 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7133/2/2010, reclamanţii F.M.A., F.D.A. şi F.G.R., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, reprezentat prin C.C.S.D., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 1.888.400 lei (exclusiv TVA şi obligaţii faţă de mediu), conform raportului de evaluare întocmit în data de 05 mai 2010 de societatea evaluatoare SC R. SA, desemnată de C.C.S.D., obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei şi Ia plata cheltuielilor de judecată.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 3234 din 04 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii F.M.A., F.D.A. şi F.G.R., în contradictoriu cu pârâtul Statul român, prin C.C.S.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4905/2/2008, reclamanţii din prezenta cauză au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtei C.C.S.D., la transmiterea dosarului evaluatorului desemnat în vederea întocmirii raportului de evaluare, obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de 1/3 din construcţia demolată şi pentru terenul în suprafaţă de 625,33 m.p., ce reprezintă cota de 1/3 din suprafaţa totală de 1876,95 m.p. a imobilului din Bucureşti, Calea Griviţei, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri de 100 lei/ zi de întârziere în executarea obligaţiei şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3595 din 22 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a obligat pârâta la transmiterea dosarului către evaluator sau societatea de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare corelativ imobilului situat în Bucureşti, sector 1, Calea Griviţei, a respins celelalte capete de cerere şi cererea de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Bucureşti prin Primarul General.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că deşi Dispoziţia nr. 7279/2007 tratează în mod unitar imobilul din Bucureşti, Calea Griviţei, la data preluării abuzive s-a făcut o distincţie netă între imobilul situat la adresa poştală Calea Griviţei şi cel situat în Calea Griviţei, inclusiv sub aspectul că fiecare din cele două imobile a fost prelat de la deţinători distincţi.
Astfel, în privinţa imobilului din Calea Griviţei, instanţa de fond a considerat nu există un refuz nejustificat al pârâtei, demersurile acesteia circumscriindu-se competenţelor de verificare a legalităţii Dispoziţiei nr. 7279/2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti.
În ceea ce priveşte imobilul din Calea Griviţei, s-a reţinut că nu a fost invocat nici un impediment juridic pentru ca procedura administrativă reglementată de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 să nu-şi urmeze cursul firesc, la dosarul cauzei existând înscrisuri suficiente pentru individualizarea acestuia.
Prin Decizia nr. 1047 din 25 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 3595 din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
Din înscrisurile depuse în prezenta cauză, rezultă că la data de 05 mai 2010, a fost efectuat un raport de evaluare de către SC R. SA, societate de evaluare desemnată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu privire la cota-parte de 1/3 din imobilul situat în Municipiul Bucureşti, Calea Griviţei, valoarea de piaţă estimată pentru proprietatea imobiliară supusă evaluării în cota de 1/3 fiind de 1.888.400 lei (filele 22-23). Raportul de evaluare a fost comunicat reclamanţilor, conform procesului verbal de predare-primire aflat la fila 21 din dosar.
Urmare a sentinţei civile nr. 3595 din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă, prin care s-a dispus transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare corelativ imobilului situat în Calea Griviţei, pârâta C.C.S.D. a dispus efectuarea unui nou raport de evaluare de către SC R. SA, raport care să aibă în vedere numai imobilul situat în Calea Griviţei.
Din raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul desemnat SC R. SA în dosarul administrativ, rezultă că valoarea de piaţă estimată pentru terenul în suprafaţă de 342 m.p., ce reprezintă cota de 1/3 din suprafaţa totală de 1.026 mp., imobil situat Calea Griviţei, este de 1.112.700 lei (filele 60-61).
Potrivit procesului verbal de predare - primire întocmit la data de 04 august 2010, acest din urmă raport de evaluare a fost comunicat reclamanţilor, în vederea formulării de obiecţiuni, conform pct. 16.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin plângerea prealabilă înregistrată la autoritatea publică pârâtă sub nr. 47244 din 12 august 2010, reclamanţii au solicitat emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma del.888.400 lei, conform raportului de evaluare întocmit la data de 05 mai 2010 de către SC R. SA în cuprinsul plângerii prealabile, reclamanţii au arătat că pârâta tergiversează emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, deşi prin sentinţa civilă nr. 3595 din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a decis acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 1/3 din construcţia demolată şi terenul în suprafaţă de 625,33 m.p., ce reprezintă cota de 1/3 din suprafaţa totală de 1.876,95 m.p.
Curtea de Apel a constatat că reclamanţii nu au formulat obiecţiuni cu privire la valoarea de 1.112.700 lei, reprezentând valoarea cotei-părţi de 1/3 din imobilul situat în Municipiul Bucureşti, Calea Griviţei, astfel cum a fost stabilită prin ultimul raport de evaluare şi nu au contestat modul de calcul al sumei respective, iar în cuprinsul plângerii prealabile adresată pârâtei au solicitat numai emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 1.888.400 lei, ce reprezintă valoarea cotei părţi de 1/3 aferentă imobilului situat în Calea Griviţei.
În acest context, Curtea de Apel a apreciat ca neîntemeiată solicitarea reclamanţilor privind emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire în cuantum de 1.888.400 lei, în condiţiile în care această sumă nu reprezintă valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, prin raportare la obligaţia instituită în sarcina pârâtei C.C.S.D., prin sentinţa civilă mai-sus menţionată.
În consecinţă, motivele invocate de pârâtă în susţinerea refuzului de emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 1.888.400 lei sunt întemeiate şi nu se circumscriu noţiunii de refuz nejustificat în soluţionarea cererii reclamanţilor.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii F.M.A., F.D.A. şi F.G.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă pentru următoarele considerente:
- Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind motivată în mod superficial şi fără să analizeze criticile reclamanţilor în raport de tergiversarea emiterii deciziei potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005, de către C.C.S.D., conform raportului de evaluare înlocuit în data de 5 mai 2010 de societatea evaluatoare SC R. SA desemnată de intimată.
- Arată recurenţii că instanţa de fond trebuia să constate că Dispoziţia Primarului nr. 7279 din 15 ianuarie 2007 prin care s-au acordat măsuri reparatoriii pentru cota de 1/3 din construcţia demolată şi terenul de 625,33 mp a rămas definitivă, nefiind atacată de nimeni.
Deoarece şi-a întemeiat hotărârea în totalitate pe cele reţinute în sentinţa civilă nr. 3595/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de fond, a interpretat greşit actul dedus judecăţii, deşi a fost investită cu o acţiune al cărei obiect îl constituie obligaţia de a face.
- Se mai arată că Dispoziţia Primarului prin care le-au fost acordate reclamanţilor măsuri reparatorii pentru cota de 1/3 din imobilul situat în Calea Griviţei, a fost supusă controlului de legalitate de către Instituţia Prefectului, înainte de a fi înregistratăla Secretariatul C.C.S.D., primind avizul de legalitate.
- Recurenţii arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că intimata avea dreptul să solicite întocmirea unui al doilea raport de evaluare şi că recurenţii - reclamanţi nu au formulat obiecţiuni privind modul de calcul al sumei respective - întrucât nu au avut posibilitate legală de a-l contesta.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi pct. 5 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea recursului în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ., iar intimata C.C.S.D. a formulat note de şedinţă .
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale, incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată.
Se reţine că recurenţii se află într-o confuzie atunci când consideră că raportul de evaluare în baza căruia pârâta C.C.S.D. trebuie să le emită Decizia titlu de despăgubire, este cel din 5 mai 2010, efectuat cu privire la cota de 1/3 din imobilul din Bucureşti, Calea Griviţei - respectiv pentru suma de 1.888.400 lei.
Pârâta C.C.S.D. a respectat dispoziţiile sentinţei civile nr. 3595 din 22 decembrie 2008 definitivă şi irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1047 din 25 februarie 2010, care a dispus întocmirea raportului de evaluare numai pentru imobilul de la nr. x.
Ori câtă vreme Dispoziţia Primarului şi situaţia juridică a reclamanţilor în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 s-a modificat implicit prin această sentinţă civilă - iar reclamanţii însăşi nu au contestat-o printr-o cerere de recurs - aceasta a rămas definitivă, iar pârâta C.C.S.D. trebuia desigur să se conformeze.
De asemenea se observă că cel de-al doilea raport de evaluare întocmit în baza sentinţei civile nr. 3555 din 22 decembrie 2008 care a fost comunicat reclamanţilor - recurenţi nu a fost contestat de aceştia.
Contrar celor reţinute de recurenţi, aceştia puteau formula obiecţiuni asupra valorii stabilite prin raportul de evaluare, în conformitate cu prevederile pct. 16.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deoarece acest raport de evaluare în acest scop le-a fost comunicat (f. 57 – 61 dosar fond).
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă modificarea sau casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.M.A., F.D.A. şi F.G.R. împotriva sentinţei nr. 3234 din 04 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1340/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1352/2012. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
