ICCJ. Decizia nr. 1333/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1333/2012
Dosar nr.59/121/2011/al
Şedinţa publică din 13 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul excepţiei de nelegalitate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Liber „Educaţia", în calitate de reprezentant al reclamantelor C.A., D.M., G.M., P.P. şi I.E., chemat în judecată pe pârâtele Grupul Şcolar Industrial Tecuci, Şcoala Gimnazială nr. 43 „D.B." Galaţi, Colegiul Tehnic de Alimentaţie şi Turism „D.M." Galaţi, Şcoala Gimnazială „Sf. Nicolae „ Vînători, Grup Şcolar „P.B." Bereşti, Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va da să fie obligate pârâtele să le plătească membrilor de sindicat diferenţa de drepturi neacordate de la 100 euro la 130 RON, privind ajutorul pentru achiziţionarea de cărţi şi programe pe suport electronic necesar îmbunătăţirii calităţii didactice, drepturi prevăzute de Legea nr. 315/2006;
La data de 25 august 2011, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007.
În motivarea excepţiei, reclamantul a susţinut că prin textul de lege mai sus arătat, se prevede că cererea de acordare a banilor de carte pentru anul 2007 se va depune până la data de 1 noiembrie a anului anterior, ceea ce duce la anularea dreptului pentru anul 2007.
A mai susţinut reclamanta că art. 3 din HG nr. 453/2007 creează o discriminare faţă de cadrele didactice care din varii motive nu pot depune cererea până la 1 noiembrie, iar o hotărâre de guvern nu poate fi mai presus de Legea nr. 315/2007.
2. Soluţia instanţei de fond
Învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 348 din 08 noiembrie 2011 a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007 invocată de Sindicatul Liber „Educaţia" Galaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că la data de 31 august 2010 a fost publicată în M. Of. Legea nr. 118/2010, care la art. 15 lit. k) prevede că se abrogă dispoziţiile Legii nr. 315/2006, astfel că implicit au fost abrogate şi Normele metodologice de aplicare a legii anterior citate.
În aceste condiţii, curtea de apel a apreciat că excepţia de nelegalitate este nefondată, întrucât se referă la o lege abrogată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber „Educaţia" Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, critici care se subsumează motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când a fost pronunţată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, recurentul-reclamant susţine că, instanţa de fond învestită cu examinarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007, a fost în eroare, considerând că, abrogându-se Legea nr. 315/2006, nu se mai poate analiza legalitatea actului administrativ.
A mai arătat recurentul că obiectul cererii nu a vizat constatarea nelegalităţii art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007 în vederea promovării unor acţiuni viitoare, ci constatarea nelegalităţii acestui act normativ pentru perioada lui de valabilitate, având ca scop înlăturarea unor neregularităţi şi discriminări în acordarea ajutorului financiar pentru achiziţionarea de cărţi de specialitate.
În opinia recurentului, chiar dacă HG nr. 453/2007 reprezintă un act administrativ subsecvent Legii nr. 315/2006 care nu mai poate produce efecte după abrogarea legii în temeiul căreia a fost emisă, anterior abrogării sale, actul administrativ supus controlului de legalitate a produs efecte juridice, posibil aducătoare de vătămări drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, astfel că se impune ca cercetarea legalităţii să poată fi cerută oricând pe calea excepţiei de nelegalitate, aşadar inclusiv după abrogarea lui.
Totodată a precizat că în cadrul procedurii instituite prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate trebuie să verifice concordanţa actului administrativ supus analizei, cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea căruia a fost emis, ţinând cont de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Pe fondul excepţiei, recurentul a susţinut că dispoziţiile art. 3 din anexa 1 la HG nr. 453/2007 adaugă la Legea nr. 315/2006, câtă vreme art. 1 şi 2 din această lege nu prevăd un termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiară, astfel că cererea poate fi formulată oricând în termenul general de prescripţie.
În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea soluţiei adoptate şi admiterea excepţiei de nelegalitate a art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Înalta Curte îl apreciază ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi ale motivului de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza.
În speţă, a fost invocată, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007, în raport cu prevederile din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar.
Judecătorul fondului a respins excepţia de nelegalitate, reţinând că este nefondată întrucât se referă la o lege abrogată.
Potrivit practicii constante a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate este abilitată să verifice concordanţa actului administrativ supus analizei, cu actele normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea căruia a fost emis, ţinând cont de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că, judecătorul fondului trebuia să verifice şi să analizeze condiţiile de legalitate ale art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007, raportat la prevederile Legii nr. 315/2006, în vigoare la data emiterii actului administrativ arătat, pentru perioada în care acesta a produs efecte juridice, deci până la momentul abrogării Legii nr. 315/2006.
Verificarea conformităţii actului administrativ în raport cu actele legislative ulterioare adoptării/emiterii actului administrativ, reprezintă o problemă de aplicare a actului administrativ, când instanţa sesizată cu un litigiu născut din aplicarea acelui act administrativ este datoare să verifice dacă actul administrativ mai este sau nu în vigoare şi dacă a fost modificat/abrogat în mod expres sau implicit.
Prin soluţia recurată şi considerentele sale, prima instanţă în mod nelegal nu a examinat fondul excepţiei de nelegalitate, deşi formal, a respins excepţia ca nefondată, neanalizând legalitatea actului administrativ pentru perioada lui de valabilitate.
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate
În acest caz devin aplicabile dispoziţiile art. 312 (1) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmând, în raport de cele expuse mai sus, să admită recursul şi să caseze sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru analizarea pe fond a excepţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Sindicatul Liber „Educaţia" Galaţi împotriva Sentinţei nr. 348 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1324/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1340/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
