ICCJ. Decizia nr. 1324/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1324/2012
Dosar nr. 1007/42/2011
Şedinţa de la 9 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Corpul Naţional al Poliţiştilor, în calitate de organizaţie profesională a poliţiştilor din M.A.I., în numele membrilor săi - funcţionari publici cu statut special - poliţişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Prahova, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., I.G.P.R. şi I.P.J. Prahova, să se constate dreptul lor, în calitate de funcţionari publici cu statut special, la plata salariilor nediminuate, obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre salariile cuvenite potrivit raporturilor de serviciu pe lunile iulie - decembrie 2010 şi salariile plătite efectiv, adică la plata cotelor de 25% reţinute din salarii în această perioadă, sume actualizate cu indicele de inflaţie, de la data scadenţei fiecăreia, până la data plăţii efective.
Totodată, au solicitat obligarea pârâţilor, pentru viitor, la plata salariilor nediminuate, adică să plătească salariile în viitor, fără a mai reţine din acestea cota de 25%.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 58 din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că inspectoratele teritoriale sunt unităţi cu personalitate juridică, reclamanţii au raporturi de serviciu cu acestea, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportate la art. 2 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 881 din 8 noiembrie 2011, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, reţinând că pârâtul M.A.I. are calitatea de autoritate publică centrală.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal care, văzând că nu este legal învestită în raport de faptul că, anterior, îşi declinase deja competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul prezentului litigiu constă în obligarea autorităţilor pârâte la plata salariilor nediminuate şi la plata diferenţei dintre salariile cuvenite potrivit raporturilor de serviciu pe lunile iulie-decembrie 2010 şi salariile plătite efectiv, adică la plata cotelor de 25% reţinute din salarii în această perioadă, iar obligaţia plăţii acestor drepturi aparţine autorităţii publice cu care reclamanţii au raporturi de serviciu, respectiv Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova în cadrul căruia sunt angajaţi ca poliţişti.
Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".
Art. 109 din acelaşi act normativ stabileşte competenţa instanţelor de contencios administrativ în soluţionarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instanţe.
Potrivit 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, competenţa de soluţionare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, aparţine Tribunalului.
Cum în speţă obligaţia directă de plată a drepturilor salariale ale reclamanţilor aparţine I.P.J. Prahova, autoritate publică organizată la nivel judeţean, sunt aplicabile aceste prevederi legale.
împrejurarea că în cauză a fost chemat în calitate de pârât şi M.A.I., autoritate publică centrală, nu are relevanţă asupra competenţei materiale de soluţionare a cererii, plata drepturilor salariale nu inc acestuia, iar obiectul acţiunii nu îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de această autoritate sau refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri adresate acestuia, pentru a deveni incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
3. Temeiul legal al regulatorului de competenţa
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Corpul Naţional al Poliţiştilor - Biroul Executiv Central în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., I.G.P.R. şi I.J.P. Prahova în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1323/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1333/2012. Contencios → |
|---|
