ICCJ. Decizia nr. 1544/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1544/2012
Dosar nr. 1423/57/2010
Şedinţa publică de Ia 22 martie 2012
Prin Sentinţa nr. 90 din 30 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. G.S. Pază şi Protecţie S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, a desfiinţat măsura anulării licenţei de funcţionare nr. 0970/p din 5 februarie 2007, comunicată reclamantei prin adresa nr. 269926/S3/VG, şi a obligat pârâtul să procedeze la reînnoirea licenţei de funcţionare a societăţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta are ca obiect de activitate desfăşurarea activităţii de pază şi protecţie, în baza licenţei de funcţionare nr. 0970/p din 5 februarie 2007.
La data de 15 februarie 2010, cu adresa nr. 269926, pârâtul IGPR comunică reclamantei că a fost retrasă licenţa de funcţionare şi radiată din evidenţa Direcţiei de ordine publică, deoarece nu a depus documentaţia de prelungire cu cinci luni înainte de expirarea valabilităţii actului.
Reclamanta s-a adresat cu plângere prealabilă pârâtului pentru a reveni asupra măsurii dispuse şi a prelungi licenţa, dar pârâtul a menţinut decizia de revocare a licenţei.
La data de 26 ianuarie 2010, reclamanta a depus la IPJ Sibiu documentaţia necesară în vederea reînnoirii licenţei de funcţionare, iar această instituţie, prin raportul întocmit, a emis propunere favorabilă pentru reînnoirea licenţei. Documentaţia împreună ca raportul au fost înaintate pârâtului la data de 1 februarie 2010. "
Prin H.G. nr. 1010/2004 sunt aprobate Normele metodologice şi documentele prevăzute la art. 69 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor.
În art. 10 - anexa 1 din Norme se prevede ca reînnoirea licenţelor se poate solicita cu cel puţin 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate.
Reclamanta deţine licenţa de funcţionare din data de 5 februarie 2007, cu perioada de valabilitate de trei ani, aceasta expirând la data de 5 februarie 2010. La data de 26 ianuarie 2010, reclamanta a depus la IPJ Sibiu documentaţia necesară în vederea reînnoirii licenţei de funcţionare, iar Documentaţia împreună ca raportul a fost înaintată pârâtului la data de 1 februarie 2010.
Este adevărat că în art. 10 din Norme se prevede că reînnoirea licenţelor se poate solicita cu cel puţin 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate, dar norma legală are caracter dispozitiv, perioada stabilită pentru depunerea documentaţiei fiind apreciată ca un termen de recomandare. În articolul 13 din Norme se arată că în cazul în care se constată săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute de art. 62 din Legea nr. 333/2003, retragerea avizului prealabil al Serviciului Român de Informaţii ori neprezentarea pentru reînnoirea licenţei în termenul prevăzut de lege, Inspectoratul General al Poliţiei Române sau, după caz, instanţa de judecată va dispune anularea licenţei.
Măsura anulării licenţei pentru situaţia în care nu se solicită prelungirea în termenul prevăzut de lege este o sancţiune prevăzută doar prin Normele metodologice de aplicare a legii, nefiind reglementată de legea specială privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. În condiţiile în care prin Legea nr. 333/2003 sunt prevăzute expres cazurile în care se poate anula licenţa de funcţionare, se apreciază că prin normele metodologice elaborate pentru punerea în aplicare a legii nu se poate stabili o noua situaţie ce ar determină anularea licenţei de funcţionare, cazurile fiind limitativ prevăzute de lege. Modalitatea de elaborare a normelor metodologice contravine dispoziţiilor art. 1, 4, 13, 14, 77, 78 din Lege nr. 24/200 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Certificatul OSIM de înregistrare a mărcii a fost emis la data de 17 septembrie 2010 şi comunicat pârâtului la data de 21 septembrie 2010, deşi cererea a fost înregistrată la data de 24 noiembrie 2008, reclamanta nefiind în culpă pentru durata excesivă a procedurii, fiind efectuată dovada demarării formalităţilor în vederea obţinerii certificatului. De asemenea, în certificatul de înregistrare a mărcii se menţionează că durata de protecţie a mărcii este de 10 ani, începând cu data de 24 noiembrie 2008.
De asemenea, cazierul judiciar al administratorului de la punctul de lucru din Satu Mare este un act clasificat, fiind considerat secret, astfel că durata procedurii de obţinere a actului a necesitat un timp mai îndelungat, dar actul a fost depus la pârât.
Reclamanta a obţinut avizul SRI la data de 4 februarie 2010, iar registrul de evidenţă al contractelor este un act ce nu are o influenţă hotărâtoare asupra prelungirii licenţei, dovada deţinerii acestuia putând fi probată şi ulterior.
Concluzionează instanţa de fond că măsura anulării licenţei de funcţionare luată de pârât este nelegală, în condiţiile în care reclamanta a întocmit documentaţia completă pentru prelungirea licenţei de funcţionare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 309 pct. 9 şi art. 304 C. proc. civ. şi susţinând că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 10 din Anexa 1 la H.G. nr. 1010/2004.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile aduse de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, „Societăţile specializate de pază şi protecţie funcţionează în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informaţii, pentru cel puţin unul dintre obiectele de activitate prevăzute la alin. (4), care poate fi reînnoită la fiecare 3 ani".
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Norma metodologică privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea şi anularea licenţelor de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie, avizarea conducătorilor şi atestarea agenţiilor de pază, aprobată prin H.G. nr. 1010/2004, cu modificările şi completările ulterioare „societăţile pot solicita, prin inspectoratul judeţean de poliţie sau, după caz, prin Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Poliţiei de Ordine Publică, reînnoirea la fiecare 3 luni a licenţei de funcţionare".
De asemenea, conform art. 10 din acelaşi act normativ „reînnoirea licenţelor se poate solicita cu cel puţin 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate", iar potrivit art. 13 alin. (1) „În cazul în care se constată ... neprezentarea pentru reînnoirea licenţei în termenul prevăzut de lege, Inspectoratul General al Poliţie Române sau, după caz, instanţa de judecată, va dispune anularea licenţei" care se comunică societăţii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 alin. (1).
Din cuprinsul dispoziţiilor legale citate rezultă că societăţile de pază şi protecţie, cărora li s-a emis licenţă de funcţionare, pot, la fiecare 3 ani, să-şi reînnoiască licenţa, cu condiţia de a formula această solicitare cu cel puţin 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate al licenţei, neprezentarea în acest termen pentru reînnoirea licenţei conducând la anularea licenţei.
Este necontestat că reclamantei i-a fost emisă licenţa de funcţionare nr. 0970/p la data de 5 februarie 2007, în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor şi protecţiei persoanelor.
În raport de dispoziţiile art. 10 din Norma metodologică citată, aceasta avea obligaţia să declanşeze procedura de reînnoire a licenţei cu cel puţin 5 luni înainte datei de 5 februarie 2010, când expira termenul de valabilitate.
Aşa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei şi cum a reţinut şi instanţa de fond, intimata-reclamantă a depus documentaţia necesară în vederea reînnoirii licenţei de funcţionare la data de 26 ianuarie 2010, la l.P.J. Sibiu iar documentaţia împreună ca raportul a fost înaintată pârâtului la data de 4 februarie 2010.
Aşadar, nu a fost respectat termenul imperativ prevăzut de art. 10 din H.G. nr. 110/2004, astfel că în mod corect a fost emis actul a cărui anulare se solicită, ale cărui efecte echivalează cu anularea licenţei. Mai mult decât atât, avizul S.R.I., care este o condiţie pentru emiterea licenţei, a fost eliberat la data de 4 februarie 2010 şi înaintat autorităţii recurente ulterior, când licenţa expirase. Or, tocmai aceasta este raţiunea instituirii termenului de minimum 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate al licenţei, prevăzut pentru formularea cererii de reînnoire, pentru ca autorităţile competente să aibă suficient timp pentru verificarea îndeplinirii de către societatea solicitantă a tuturor condiţiilor legale necesare funcţionării în acest domeniu de activitate.
În consecinţă, actul a cărui anulare se solicită de către reclamantă, prin care a fost retrasă licenţa de funcţionare a acesteia şi a fost radiată din evidenţa Direcţiei de Ordine Publică este legal, fiind consecinţa expirării licenţei, astfel că raportat la prevederile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1), acţiunea reclamantei este neîntemeiată.
Faţă de cele arătate, constatându-se că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, se impune admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva Sentinţei nr. 90 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1476/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1546/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
