ICCJ. Decizia nr. 1476/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1476/2012
Dosar nr. 1097/46/2011
Şedinţa publică de la 20 martie 2012
Prin acţiunea formulată, reclamantul P.D. a chemat în judecată Garda Financiară - Secţia Gorj şi Garda Financiară - Comisariatul General, solicitând anularea Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011, emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii acestei decizii, respectiv comisar clasa I, grad profesional superior în cadrul Gărzii Financiare Gorj, plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de la 27 iulie 2011 şi până la efectiva reîncadrare în funcţia deţinută; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011, i s-a comunicat reclamantului că începând cu 28 iulie 2011 este eliberat din funcţie în temeiul art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5), art. 103 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999.
S-a mai arătat că împotriva deciziei a fost îndeplinită procedura prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, la 25 august 2011 reclamantul sesizând Garda Financiară - Comisariatul General cu cererea de revocare a Deciziei nr. 1251/ 2011.
Reclamantul a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate, deoarece aceasta a fost emisă în temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Preşedintelui A.N.A.F., nepublicat până la data de 28 iunie 2011, fiind emisă abuziv şi Adresa nr. 801420 din 23 iunie 2011, prin care i s-a comunicat reclamantului preavizul de 30 de zile.
S-a mai arătat în cererea de chemare în judecată că prin Sentinţa nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 867/44/2011, s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011 al Preşedintelui A.N.A.F., până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulată împotriva acestuia şi, ca atare, ordinul nu-şi mai putea produce efecte începând cu 13 iulie 2011, sentinţa fiind executorie, iar Ordinul nr. 2253/2011 având caracter normativ.
S-a subliniat faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 3 alin. 4 din H.G. nr. 1324/2009, privind organizarea Gărzii Financiare, cu modificările ulterioare, potrivită căruia numirea şi eliberarea din funcţie se face de către Comisarul General, precum şi faptul că Ordinul nr. 2253/2011 al Preşedintelui A.N.A.F., fiind suspendat, atrăgea suspendarea executării actelor emise anterior în temeiul său, implicit a preavizului emis reclamantului, iar Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011 nu mai putea fi emisă.
Reclamantul a mai arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 41 din Constituţia României, privind dreptul la muncă, art. 99 şi art. 100 din Legea nr. 188/1999, care nu permit emiterea unui preaviz pentru eliberarea din funcţie decât la apariţia cazului de eliberare din funcţie, precum şi faptul că desfiinţarea postului nu a fost efectivă, fiind încălcate prevederile art. 65 alin. (2) C. muncii, nejustificându-se necesitatea eliberării sale din funcţie, potrivit raportului de evaluare a performanţelor profesionale şi individuale pe ultimii 3 ani, reclamantul obţinând calificativul „foarte bine”.
S-a arătat, de asemenea, că au fost încălcate dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 24/2000, care cer ca actul normativ să fie corelat cu dispoziţiile supranaţionale, or, ordinul atacat încalcă dispoziţiile art. 2, art. 7 şi art. 21 pct. 2 din Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi Directiva 2000/78/CE, concluzionându-se că, prin emiterea deciziei atacate, reclamantul a fost grav prejudiciat, situaţia familiară a acestuia fiind influenţată negativ de pierderea locului de muncă.
Prin Sentinţa nr. 440/F-Cont din 4 noiembrie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâtele Garda Financiară - Secţia Gorj şi Garda Financiară - Comisariatul General.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011, a fost emisă, printre altele, şi în temeiul Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secţii judeţene, divizii, servicii, compartimente, precum şi a numărului total de posturi pe aceste structuri, ordin prin care s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi a secţiilor judeţene, pe baza numărului maxim de posturi aprobat prin H.G. nr. 1324/2009, aşa cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011, respectiv statele de funcţii pentru aceste structuri şi Regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de testare profesională pentru funcţionarii publici ale căror funcţii au fost supuse reorganizării.
S-a mai reţinut că acest ordin este un act administrativ care produce efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii Gărzii Financiare, respectiv ale căror funcţii au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi.
Instanţa de fond a reţinut faptul că ordinul a aprobat statele de funcţii pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare şi Secţiile Judeţene, respectiv noua structură organizatorică, începând cu 25 iulie 2011 şi, ca atare, el se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reţine aplicabilitatea erga omnes a acestuia, rolul său fiind acela de a organiza, în temeiul H.G. nr. 1324/2009, structura concretă a Gărzii Financiare.
Faţă de această calificare, instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cerinţa publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual.
Instanţa a apreciat că efectele Sentinţei civile nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 867/44/2011, care nu era încă irevocabilă la data pronunţării sentinţei atacate, nu se pot produce în raport cu oricare din funcţionarii publici ale căror posturi au fost reduse, pe de o parte, deoarece această suspendare a fost obţinută la solicitarea anumitor persoane, fiind dispusă până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulată de acel subiect de drept, iar pe de altă parte, deoarece actul administrativ în discuţie nu are caracter normativ, astfel că, în aplicarea regulii relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti, Sentinţa nr. 220 din 13 iunie 2011 nu produce efecte şi în privinţa reclamantului.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că inclusiv regulamentul de desfăşurare a examenului pentru ocuparea posturilor rămase în structura Gărzii Financiare are caracter de act administrativ individual, în chiar titulatura acestuia făcându-se vorbire despre funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General, secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, cu consecinţa că aceste reguli se vor aplica exclusiv persoanelor determinate în ordin.
Instanţa de fond nu a reţinut susţinerea referitoare la încălcarea, prin preavizul din 23 iunie 2011, a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009, raportat la art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în sensul că numirea şi eliberarea din funcţie a comisarilor Gărzii Financiare se face de către Comisarul General, constatând că preavizul la care se referă reclamantul, emis de Secţia Judeţeană Gorj, nu este un act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999, ci pregăteşte numai emiterea actului eliberării din funcţie, în speţă decizia a cărei suspendare se solicită şi care a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale.
Instanţa nu a reţinut nici argumentul legat de nerespectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 2253/2011 al Preşedintelui A.N.A.F., care stă la baza deciziei contestate, apreciind că reclamantul nu a obţinut un punctaj care să-i permită numirea în funcţia publică pentru care a optat în scris, respectiv unul din posturile vacante neocupate din aceeaşi rază teritorială ca şi funcţia deţinută anterior în judeţul Gorj.
Asupra încălcării art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 şi art. 65 C. muncii, instanţa a constatat că argumentele reclamantului nu pot fi reţinute, de vreme ce reducerea postului nu s-a realizat prin modificarea în proporţie de peste 50% a condiţiilor specifice de ocupare a postului, ci prin reducerea numărului total de posturi din cadrul structurii autorităţii pârâte, cu menţinerea atribuţiilor. O asemenea reducere s-a produs prin intermediul H.G. nr. 1324/ 2009 susmenţionată, aşa cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011, prin care s-a redus numărul de posturi în cadrul Gărzii Financiare la 1.092, hotărâre care nu a fost atacată.
Instanţa de fond a reţinut că s-a adus la cunoştinţa reclamantului lista posturilor vacante, dovadă în sensul cunoaşterii acesteia fiind chiar faptul că reclamantul a optat şi a participat la concursul din luna iulie 2011, în baza opţiunii făcute, că la concurs reclamantul a fost declarat respins faţă de punctajul obţinut, astfel că la 8 august 2011 a formulat o nouă cerere, solicitând redistribuirea pe unul din posturile vacante neocupate, ca urmare a examenului de testare profesională.
S-a apreciat de către instanţă că art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 se referă la opţiunea exprimată în perioada de preaviz, pe care reclamantul a exercitat-o şi potrivit căreia a participat la concursul organizat de către pârâtă în luna iulie, astfel că după această perioadă nu mai putea exercita o nouă opţiune cu aceleaşi consecinţe.
S-a arătat că decizia atacată în prezenta cauză a fost emisă la data de 27 iulie 2011, deci anterior noii opţiuni, formulate în scris la 8 august 2011, astfel că redistribuirea, ca etapă ulterioară concursului, nu este recunoscută de art. 99 alin. 6 din lege, care se referă la perioada de preaviz, ci de art. 104 şi 105 din Legea nr. 188/1999, care are în vedere etapa ulterioară eliberării din funcţie şi intrarea în corpul de rezervă.
S-a constatat că cererea de chemare în judecată nu cuprinde un asemenea capăt de cerere şi nu are în vedere o redistribuire a funcţionarului aflat în corpul de rezervă, ci faza anterioară dobândirii calităţii de funcţionar din corpul de rezervă. Prin emiterea Deciziei atacate nr. 1251 din 27 iulie 2011 reclamantul a dobândit calitatea de membru al corpului de rezervă, faţă de această calitate nefiind însă solicitată o anumită atitudine a autorităţii pârâte, astfel încât nerespectarea prevederilor privind redistribuirea invocată nu poate constitui motiv de nulitate a deciziei de eliberare din funcţie.
În ceea ce priveşte invocarea art. 65 Codul muncii, instanţa a reţinut că aceasta ţine de modul de desfiinţare a posturilor, ceea ce s-a realizat prin H.G. nr. 1324/2009, aşa cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011, act administrativ neatacat în prezenta cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, în vederea intrării lor în vigoare, ordinele cu caracter normativ emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României, Partea I.
Arată recurentul că, în speţă, atât preavizul conţinut de Adresa nr. 801420 din 23 iunie 2011 emisă de Garda Financiară - Secţia Gorj, cât şi Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de Comisar clasa I, grad profesional superior, au fost emise în temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Preşedintelui A.N.A.F., prin care a fost aprobată structura Gărzii Financiare pe baza numărului de personal aprobat prin H.G. nr. 1324/2009 modificat prin H.G. nr. 566/2011 şi a fost aprobat Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională.
Mai arată recurentul că acest ordin are caracter normativ pentru că, pe de o parte, nu desfiinţează posturi individualizate, ci modifică numărul de posturi existent în cadrul fiecărei unităţi teritoriale a Gărzii Financiare, iar, pe de altă parte, îi obligă pe funcţionarii care erau deja încadraţi pe posturi, ce nu fuseseră încă desfiinţate, să opteze pentru o anumită funcţie şi să se prezinte la concursul care urma să fie organizat pentru ocuparea acestora.
Se mai arată în motivele de recurs că ordinul în discuţie nu a fost publicat în M. Of. nici la data emiterii preavizului şi nici la data emiterii Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011, aşa că nu putea produce efecte, astfel că cele două acte juridice emise în temeiul său sunt nule, motiv pentru care acţiunea trebuia admisă, întrucât nu numai că nu a fost publicat în M. Of., dar la data de 23 iunie 2011, când a fost emis preavizul, nici nu fusese adus la cunoştinţa celor interesaţi. Abia la data de 28 iunie 2011 el a fost publicat pe site-ul A.N.A.F.
Recurentul critică hotărârea atacată şi sub aspectul caracterizării greşite a Ordinului nr. 2253/2011 ca fiind un act administrativ individual, de unde decurge şi aprecierea greşită a efectelor pe care le poate produce Sentinţa nr. 220 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Galaţi asupra modului de soluţionare a litigiului. În opinia recurentului, ordinul are un caracter normativ demonstrat în cuprinsul primului motiv de recurs, iar efectele Sentinţei civile nr. 220/2011, prin care s-a dispus suspendarea executării sale, sunt de aplicabilitate generală.
Recurentul mai arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea Gărzii Financiare, modificată prin H.G. nr. 566/2011 şi art. 9 alin. (1) - cu raportare la lit. b) din acest articol - din Legea nr. 188/1999, modificată, astfel că este nelegală emiterea preavizului de către Secţia Judeţeană Gorj a Gărzii Financiare şi emiterea Dispoziţiei de eliberare din funcţie nr. 1251 din 27 iulie 2011 a Comisariatului General al Gărzii Financiare.
Se subliniază faptul că hotărârea a fost dată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. muncii, aplicabile potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 şi a celor conţinute de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, postul ocupat până la emiterea Deciziei nr. 1251 din 7 iulie 2011 continuând să existe în statul de funcţii, fără să fi avut loc modificarea atribuţiilor sau a condiţiilor de ocupare.
Astfel, se arată că în prezenta situaţie nu s-au modificat atribuţiile aferente postului, nu au fost reduse atribuţiile compartimentului şi nici nu a fost schimbată denumirea funcţiei pe care a deţinut-o recurentul şi, ca urmare, eliberarea sa din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, la Garda Financiară - Secţia Judeţeană Gorj a fost nelegală, cum nelegală este şi sentinţa Curţii de Apel care a validat o asemenea măsură respingând acţiunea.
Recurentul apreciază că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 99 pct. 5 şi 6 din Legea nr. 188/1999.
Astfel, se arată că instanţa de fond a reţinut greşit că reclamantul a intrat în corpul de rezervă al funcţionarilor publici imediat după anunţarea rezultatelor concursului şi s-a raportat numai la cererea adresată A.N.F.P. la data de 8 august 2011, precum şi faptul că formularea cererii de redistribuire pe unul din posturile vacante după desfăşurarea concursului, dar în interiorul cererii de preaviz - cererea nr. 805078 din 19 iulie 2011, este o consecinţă a încălcării de către Garda Financiară a obligaţiei de punere la dispoziţie a listei cu funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul instituţiei, obligaţie impusă de art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999.
Recurentul mai arată că nu i-a fost pusă la dispoziţie nicio funcţie vacantă în instituţia unde îşi desfăşura activitatea şi nici lista funcţiilor publice vacante din alte instituţii, deşi în cuprinsul Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General se arată, fără dovezi însă, că o astfel de listă i-ar fi fost comunicată odată cu preavizul.
Recurentul apreciază că faptul că în cuprinsul preavizului i s-a adus la cunoştinţă împrejurarea că pe site-ul Gărzii Financiare va fi publicată lista funcţiilor publice de execuţie vacante nu echivalează cu punerea la dispoziţia sa a acestei liste, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond, această încălcare a prevederilor legale citate fiind un motiv în plus de nulitate a Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011, lăsat nesancţionat de instanţă.
Se mai arată în motivele de recurs că în mod greşit instanţa a calificat concursul organizat în temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind unul pentru ocuparea posturilor vacante şi de aici a tras concluzia că, prin formularea cererii de a participa pentru ocuparea unui asemenea post reclamantul nu mai putea cere şi redistribuirea.
În realitate, apreciază recurentul, niciunul dintre posturile scoase la concurs nu erau vacante, motiv pentru care concursul respectiv trebuia calificat ca fiind unul de selectare a funcţionarilor care urmau să fie menţinuţi în funcţie în urma reorganizării instituţiei.
Sub acest aspect recurentul arată că Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011 emisă de Garda Financiară este lovită de nulitate, deoarece recurentul a fost declarat greşit „respins” cu nerespectarea art. 11, art. 19 şi art. 26 din Ordinul nr. 2253 din 23 mai 2011 emis de A.N.A.F., conform cărora trebuia să fie declarat „admis”, la ambele probe obţinând peste 50 de puncte, precum şi faptul că nu au fost respectate dispoziţiile Ordinului nr. 2253 din 23 mai 2011 al Preşedintelui A.N.A.F. care stă la baza emiterii Deciziei nr. 1251 din 27 iulie 2011 de către Garda Financiară - Comisariatul General, respectiv art. 11 şi art. 19 din Ordinul nr. 2253 din 23 mai 2011.
O ultimă critică adusă hotărârii atacate este aceea că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece în considerentele sentinţei nu se dă nici un răspuns motivelor de nulitate invocate la pct. XIII-XV din acţiune.
Astfel, recurentul arată că la pct. XIII din acţiune este menţionat că au fost încălcate dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000, care impun ca actul normativ să fie corelat cu dispoziţiile Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Protocoalelor adiţionale la acestea, ratificate de România, precum şi jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului. Se arată că prin Ordinul emis nr. 2253 din 23 mai 2011 al Preşedintelui A.N.A.F. au fost încălcate fundamental dispoziţiile art. 2, 7 şi 21 pct. 2 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi aceasta contravine Pactului Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale sub aspectul dreptului la muncă şi ale Directivei 2000/78/CE privind legalitatea dreptului la muncă.
Se învederează faptul că prin pct. XIV din acţiune s-a arătat că Ordinul nr. 2253 din 23 mai 2011 al Preşedintelui A.N.A.F., în baza căruia au fost emise atât preavizul, cât şi decizia de eliberare din funcţie, nu a fost însoţit de o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aşa cum impun dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
La pct. XV din acţiune s-a arătat că selectarea persoanelor ce urmau să participe la concurs, şi care au primit preaviz în acest scop, s-a făcut în mod discriminatoriu, în absenţa oricăror criterii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C.proC. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 1251 din 27 iulie 2011, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, i s-a comunicat reclamantului faptul că începând cu data de 28 iulie 2011 este eliberat din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, la Garda Financiară - Secţia Judeţeană Gorj, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c), coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) şi (5), art. 103 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Decizia atacată a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare şi ale Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe Secţii judeţene, divizii, servicii, compartimente, precum şi a numărului total de posturi pe aceste structuri, acordându-i-se reclamantului preavizul de 30 de zile calendaristice prin adresa nr. 801420 din 23 iunie 2011.
Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter normativ, care nu a fost publicat în M. Of. al României, fiind astfel lipsit de efecte juridice, de unde rezultă caracterul nelegal al întregii proceduri de eliberare din funcţie, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură.
Caracterizarea unui act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conţinutul acestuia şi efectele produse în ordinea juridică.
Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.
Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.
Actul administrativ individual este un act administrativ concret, care priveşte un subiect de drept.
În speţă, Ordinul nr. 2253/2011 privind structura organizatorică şi statele de funcţii ale Gărzii Financiare este un act administrativ individual, deoarece se referă la structura şi competenţele acestei instituţii şi prin el nu se instituie norme juridice care să reglementate situaţii juridice cu caracter de generalitate, impersonale.
În fapt, prin Ordinul nr. 2253/2011 al Preşedintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secţiilor judeţene şi a Secţiei Municipiului Bucureşti, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru Garda Financiară, statele de funcţii pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti, precum şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici din cadrul instituţiei.
Din cele arătate anterior, rezultă fără putinţă de tăgadă că Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu poate reprezenta un act cu caracter normativ, întrucât acesta nu prevede reglementări de principiu şi nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produce efecte erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept, respectiv funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Gărzii Financiare.
Actul sus menţionat se încadrează, deci, în categoria actelor administrative individuale, astfel cum bine a reţinut şi judecătorul fondului.
Astfel, în mod corect prima instanţa a reţinut că ordinul ce stă la baza deciziei atacate este un act administrativ care produce efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii Gărzii Financiare, respectiv ale căror funcţii au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare el se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reţine aplicabilitatea erga omnes a acestuia, rolul său fiind acela de a organiza în temeiul H.G. nr. 1324/2009 structura concretă a Gărzii Financiare.
În aceste condiţii, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cerinţa publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinului invocat în speţă.
Devin astfel aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate.", precum şi dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual”.
Este astfel neîntemeiată critica recurentului-reclamant privitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia O.P.A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu a fost publicat nici pe site-ul Gărzii Financiare şi nici pe site-ul A.N.A.F.
Astfel, prin preavizul comunicat la data de 23 iunie 2011, recurentului-reclamant i s-a adus la cunoştinţă, în esenţă, că funcţia publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999, (r. 2), cu modificările şi completările ulterioare şi că, puteau opta pentru numirea în una din funcţiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii Structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al preşedintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 188/1999.
Totodată, în preaviz s-a arătat că lista funcţiilor publice de execuţie vacante, pentru care reclamantul putea opta potrivit noii structuri organizatorice aprobată, va fi publicată pe site-ul Gărzii Financiare şi site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi afişată la avizierul Comisariatului General şi al secţiilor teritoriale ale Gărzii Financiare.
În conţinutul aceluiaşi preaviz, s-a precizat că Ordinul nr. 2253/2011 a fost afişat pe site-ul Gărzii Financiare şi site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi la avizierul Comisariatului General şi al secţiilor teritoriale ale Gărzii Financiare.
Mai mult decât atât, recurentul-reclamant a optat pentru ocuparea unei funcţii publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 şi a participat la examenul de testare profesională.
În ceea ce priveşte critica adusă sentinţei atacate referitor la efectele Sentinţei civile nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 867/44/2011, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate, în mod corect reţinând instanţa de fond că această sentinţă nu produce efecte şi în privinţa reclamantului.
Astfel, hotărârea judecătorească indicată anterior a fost pronunţată în Dosarul nr. 867/44/2011, care s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, iar calitatea de pârâţi în proces au avut-o C.G. - reclamant şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - pârâtă, iar efectele acesteia se produc numai în ceea ce priveşte părţile din respectiva cauza.
De altfel, chiar în cuprinsul Sentinţei civile nr. 220 din 13 iulie 2011 instanţa de judecată a dispus „suspendarea efectelor O.P.A.N.A.F. nr. 2253/2011, faţă de petentul din prezenta cauză”.
Cum recurentul-reclamant P.D. nu a fost parte în dosarul în care s-a dispus suspendarea efectelor O.P.A.N.A.F. nr. 2253/2011, act administrativ individual, sentinţa pronunţată nu poate produce efecte cu privire la acesta.
Înalta Curte apreciază că este nelegală susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea Gărzii Financiare, modificată prin H.G. nr. 566/2011, raportat la prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, în sensul că este nelegală emiterea preavizului de către Garda Financiară - Secţia Judeţeană Gorj şi emiterea deciziei de eliberare din funcţie de către Garda Financiară - Comisariatul General.
Astfel, potrivit art. 11 din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare: "(1) Încadrarea personalului în limita numărului de posturi şi în noua structură organizatorică se face în condiţiile legii, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. (2) Până la data expirării termenului prevăzut la alin. (1), activitatea Gărzii Financiare este supusă dispoziţiilor cuprinse în actele normative privind organizarea şi funcţionarea acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.
Aşadar, potrivit acestei dispoziţii tranzitorii, până la expirarea termenului de 45 de zile pentru încadrarea personalului în limita numărului de posturi şi în noua structură organizatorică, activitatea Gărzii Financiare este supusă dispoziţiilor cuprinse în actele normative privind organizarea şi funcţionarea acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, respectiv dispoziţiile H.G. nr. 1324/ 2009, în forma de până la data apariţiei H.G. nr. 566/2011.
Potrivit art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 (forma anterioară apariţiei H.G. nr. 566/2011): „Comisarul general numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul de execuţie din Comisariatul General, precum şi personalul de conducere din Comisariatul General şi comisarii şefi divizie din secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti, cu avizul conform al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia comisarului general prim-adjunct şi comisarilor generali adjuncţi, care sunt numiţi prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu avizul conform al ministrului finanţelor publice”.
Deci, potrivit formei textului art. 3 alin. (4) în vigoare la momentul emiterii preavizului nr. 801420 din 23 iunie 2011, Comisarul General numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul de execuţie din Comisariatul General, nu şi personalul de execuţie din cadrul secţiilor judeţene. Forma modificată a textului art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009, potrivit dispoziţiei tranzitorii prevăzute de art. 11 din H.G. nr. 566/2011, a devenit incidentă în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 566/2011, termen care nu se împlinise la data emiterii preavizului nr. 801420 din 23 iunie 2011.
În consecinţă, în mod corect a fost emis preavizul menţionat anterior de către Garda Financiară - Secţia Gorj, în condiţiile în care recurentul-reclamant ocupa o funcţie publică de execuţie în cadrul acelei instituţii, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Faptul că preavizul a fost emis de către o altă persoană decât aceea care a emis decizia de eliberare din funcţie nu împietează în niciun fel asupra legalităţii acesteia din urma, atâta timp cât, atât preavizul, cât şi decizia de eliberare din funcţie, au fost emise de către persoana care avea competenţa legală de emitere la data de 23 iunie 2011, respectiv 27 iulie 2011.
Referitor la susţinerea recurentului potrivit căreia hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. muncii, aplicabile potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 şi a celor conţinute de art. 104 din Legea nr. 188/1999, Înalta Curte apreciază că necesitatea reorganizării este un aspect ce ţine de oportunitatea şi nu de legalitatea emiterii unui act administrativ, or, în contextul prezentei cauze, aspectele ce ţin de oportunitatea emiterii actului administrativ nu sunt de natură să antreneze anularea actului.
Prin H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, a fost redus numărul de posturi al acestei instituţii de la 1805 la 1092, structura organizatorică a Gărzii Financiare şi a structurilor din cadrul acestei instituţii fiind stabilită în funcţie de posturile necesare pentru o bună desfăşurare a activităţii Gărzii Financiare.
Art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, (r.2), cu modificările şi completările ulterioare, prevede:
„(1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
b) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public; [..]".
Dispoziţiile art. 99 alin. (5) din acelaşi act normativ reglementează că în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţia funcţionarilor publici.
Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia reorganizării şi în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici care optează pentru aceeaşi funcţie publică, se organizează examen de către autoritatea publică.
În prezenta cauză, prin preaviz i s-a comunicat recurentului-reclamant faptul că funcţia publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999, (r. 2), cu modificările şi completările ulterioare, şi că putea opta pentru numirea în una din funcţiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al preşedintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, în conţinutul aceluiaşi preaviz s-a menţionat că, în situaţia în care pentru funcţia pentru care a optat, la data de 1 iulie 2011 există şi alte opţiuni exprimate, în zilele de 11 iulie şi 15 iulie 2011 se desfăşoară examenul pentru numirea în funcţii.
Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că prin reorganizarea care a avut loc la nivelul Gărzii Financiare nu s-a procedat la reducerea unui post ca urmare a modificărilor aduse atribuţiilor de serviciu, astfel cum a susţinut recurentul-reclamant şi nici nu ne aflăm în vreuna din celelalte situaţii prevăzute de art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ci a avut loc o reorganizare prin reducerea numărului de posturi, cu obligarea la încadrarea în cheltuielile bugetare alocate. În această situaţie nu erau incidente prevederile art. 100 alin. (2) din acelaşi act normativ, ci, conform art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, trebuia organizat examen în situaţia în care existau mai multe persoane care optaseră pentru ocuparea aceleiaşi funcţii publice.
Înalta Curte nu va reţine nici susţinerea recurentului-reclamant în sensul că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999 de către autoritatea publică.
Potrivit art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)), c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante[..]".
Astfel, numai în ipoteza în care nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul instituţiei publice, aceasta solicită Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante.
Or, aşa cum s-a reţinut anterior, prin preavizul nr. 801420 din 23 iunie 2011 i s-a adus la cunoştinţa recurentului-reclamant faptul că putea opta pentru numirea în una din funcţiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al preşedintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 188/1999, iar recurentul-reclamant a şi optat pentru una din funcţiile publice vacante şi a participat la examenul de testare profesională.
Atâta timp cât recurentul-reclamant şi-a exprimat opţiunea pentru o anumită funcţie publică de execuţie, nu mai era posibilă numirea lui decât în acea funcţie, în ipoteza în care se prezenta la examenul de testare profesională şi obţinea un punctaj corespunzător. Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant, în sensul că ar exista posturi vacante la alte secţii ale Gărzii Financiare, nu au nicio relevanţă în prezenta cauză şi nu pot fi reţinute, la fel cum nu pot fi reţinute afirmaţiile acestuia în sensul ca nu i-ar fi fost pusă la dispoziţie lista funcţiilor publice vacante.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa de fond, care a reţinut în mod corect că „s-a adus la cunoştinţa reclamantului lista posturilor vacante, dovadă în sensul cunoaşterii acesteia stând chiar faptul că reclamantul a optat şi a participat la concursul din luna iulie 2011, în baza opţiunii făcute”.
Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată susţinerea recurentului-reclamant, potrivit căreia, deşi a obţinut peste 50 de puncte la ambele probe ale testării profesionale, din perspectiva aplicării prevederilor Ordinului nr. 2253/2011, trebuia să fie încadrat pe unul din posturile vacante rămase.
Astfel, art. 32 din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare Comisariatul General, secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, anexa 8 la Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, statuează că: „Numirile în funcţiile publice pentru care au optat candidaţii se fac ca urmare a rezultatelor obţinute la examenul de testare profesională".
Totodată, art. 31 din acelaşi Regulament, prevede: „În situaţia în care participanţii la examinare obţin un punctaj peste punctajul minim stabilit, funcţionarul public care a obţinut cel mai mare punctaj va fi numit pe funcţia publică pentru care a susţinut examinarea."
Faţă de cele arătate anterior, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant a obţinut 58 puncte la proba scrisă şi 55 puncte la interviu, nu a putut fi declarat admis şi numit în funcţia publică pentru care a optat, în condiţiile în care au fost alţi candidaţi care au optat pentru aceeaşi funcţie publică şi au obţinut un punctaj mai mare decât cel obţinut de către reclamant.
În acelaşi sens, Înalta Curte apreciază ca fiind vădit neîntemeiate şi susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora decizia de eliberare din funcţie este lovită de nulitate, deoarece recurentul a fost declarat greşit respins, în contradicţie cu art. 11, 19 şi 26 din Ordinul nr. 2253/2011 emis de A.N.A.F., conform cărora trebuia să fie declarat admis, deoarece la ambele probe a obţinut peste 50 de puncte.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant referitoare la cererea de redistribuire pe care a adresat-o Gărzii Financiare - Comisariatul General, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) Redistribuirea funcţionarilor publici se face de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. (6) Redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.” şi ale art. 105 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora: „Corpul de rezervă este format din funcţionarii publici care au fost eliberaţi din funcţia publică în condiţiile art. 99 alin. (1) lit. a) - c), e) şi g) şi este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici”.
Astfel, pentru a se pune problema redistribuirii este necesar ca funcţionarul public să figureze în corpul de rezervă, iar ca să figureze în corpul de rezervă trebuie ca funcţionarul public să fi fost eliberat din funcţie, competenţa de a face distribuirea, revenind, potrivit legii, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Este vădit nelegală şi susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia în mod greşit instanţa a calificat concursul organizat în temeiul Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind unul pentru ocuparea posturilor vacante, deoarece testarea profesională la care au fost supuşi funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare nu a fost un concurs în sensul recrutării sau promovării, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 188/1999, ci o modalitate prevăzută de lege de a se asigura celor ale căror funcţii se reduc posturi de nivelul celei deţinute sau inferioare.
Cu privire la susţinerea recurentului-reclamant, în sensul că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde argumentele pentru care aceasta a înlăturat motivele de nulitate invocate la punctele XIII-XV din acţiune, instanţa de control judiciar, examinând considerentele sentinţei atacate, apreciază că acestea cuprind, conform art. 261 alin. (1) Cod procedură civilă, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, iar în ceea ce priveşte pretinsele motive de nulitate de la punctele XIII-XV, apreciază că acestea au fost înlăturate implicit prin motivarea instanţei de fond în sensul lipsei caracterului de act normativ al Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.D. împotriva Sentinţei nr. 440/F-Cont din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1475/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1544/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
