ICCJ. Decizia nr. 155/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 155/2012
Dosar nr.10709/2/2009
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 noiembrie 2009, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.M.M. să se constate calitatea de colaborator al Securităţii, a acestui pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul ocupă funcţia de Consilier Judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Sibiu şi că în conformitate cu prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care candidează sau ocupă demnităţi sau funcţii prevăzute la art. 3 lit. b) - h1).
Astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/1120 din 08 aprilie 2009, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, pârâtul a fost recrutat „pentru acoperirea informativă a preoţilor din cadrul Eparhiei Sibiu” şi a colaborat sub numele conspirativ „CRAINIC”.
Reclamantul arată că în dosarul fond reţea nr. R292349 al cărui titular este pârâtul, nu există Angajament, lipsa acestuia fiind justificată de ofiţeri prin funcţia înaltă pe care o ocupă în ierarhia bisericii ortodoxe însă, în opinia reclamantului, lipsa acestui angajament este total lipsită de importanţă deoarece legiuitorul a înţeles să condiţioneze constatarea calităţii de colaborator de stricta furnizare de date şi informaţii organelor de Securitate şi nu de existenţa unui angajament scris.
La data de 18 mai 2010, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii în constatare ca neîntemeiată arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în mod cumulativ de art. 2 lit. b) din O U Gnr. 24/2008, că nu a semnat niciodată Angajament de colaborare cu Securitatea şi că în realitate, a fost victimă a Securităţii şi nicidecum colaborator. A solicitat şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din şedinţa publică de la data de 19 octombrie 2010, pârâtul a depus o cerere prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
La termenul din şedinţa publică de la data de 15 martie 2011, pârâtul, prin avocat, a arătat că renunţă la susţinerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii având în vedere avizul juridic negativ al Direcţiei juridice din cadrul instituţiei reclamante, depus la dosarul cauzei în şedinţă publică.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 2040 din 15 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a fost în măsură să prezinte nici angajament scris de pârât, nici note scrise de acesta, nici note scrise de organele de securitate în care să se consemneze declaraţiile pe care reclamantul le-ar fi dat acestor organe în perioada în care se afirmă că a colaborat cu fosta Securitate.
Singurele acte pe care se întemeiază acţiunea sunt note prin care organele de securitate au caracterizat activitatea de „colaborator” a pârâtului.
Curtea a reţinut că potrivit acestor note reclamantul ar fi furnizat informaţii cu privire la persoane din cadrul clerului şi că este „ataşat de organele noastre, rezolvă întotdeauna sarcinile care i se dau, şi în acelaşi timp s-a dovedit a fi şi sincer”.Cu toate acestea nu s-a precizat, ce informaţii s-au furnizat, ce sarcini i s-au dat şi care au fost manifestările concrete privind ataşamentul faţă de organele de securitate. Afirmaţia că aceste rapoarte pe care organul de securitate le-a întocmit s-ar bucura de prezumţia de veridicitate este cel puţin surprinzătoare în condiţiile în care se procedează la punerea în aplicare a unei legi prin care se încearcă condamnarea activităţii Securităţii în perioada regimului totalitar comunist. Curtea a apreciat că dimpotrivă, în lipsă de date concrete nu se poate trage decât concluzia că organul de securitate care a întocmit respectiva notă încearcă să îşi prezinte activitatea proprie într-o lumină favorabilă, prezentând activitatea colaboratorilor pe care îi are în coordonare de o manieră „pozitivă” chiar dacă informaţiile furnizate de aceşti colaboratori sunt inexistente sau neutile pentru aparatul represiv al statului.
Prima instanţă a mai constatat că, într-o altă notă, reclamantul a mai precizat că pârâtul ar fi furnizat un număr de 8 note informative despre persoane din atenţia noastră, note informative care s-au exploatat atât în dosare personale pentru studiu, cât şi la alte sarcini sau probleme, fără însă ca aceste note să poată fi prezentate.
Or, a stabilit Curtea, pentru a decide că o persoană a fost colaboratoare a Securităţii nu este suficient să se constate că aceasta a furnizat organelor de securitate informaţii cu privire la diverse persoane (deşi este incertă chiar furnizarea celor 8 note informative de către pârât în condiţiile în care actele nu s-au regăsit în arhivele Securităţii) ci trebuie verificat, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG 24/2008, dacă informaţiile se referă la activităţi sau atitudini anticomuniste şi dacă au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Legat de contactele pe care familia pârâtului le-a avut cu N.C., Curtea a constatat că informaţiile pretins a fi furnizate de reclamant în procesul de recrutare sunt lipsite de orice relevanţă (chiar organul de securitate evidenţiază lipsa de „interes operativ”) şi nu există nicio certitudine cu privire la modul în care pârâtul a furnizat aceste informaţii, aşa irelevante cum erau ele, fiind foarte probabil să fie vorba de informaţii furnizate în cadrul unor proceduri de anchetare a sa.
Recursu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat în esenţă următoarele:
- Faţă de aspectul potrivit căruia recrutarea pârâtului s-a făcut fără semnare de angajament, se arată că acesta nu constituie un caz de exonerare a constatării calităţii de colaborator al securităţii - în accepţiunea art. 2 lit. b), teza II şi III din OUG nr. 24/2008. Această ipoteză nu cuprinde şi evocarea de către persoana verificată a unor situaţii de opozant sau chiar victimă a regimului comunist.
- Cu privire la forma sub care s-au păstrat informaţiile furnizate, se arată că sintagma „indiferent sub ce formă” - se referă la faptul că legiuitorul a dat o forţă probantă egală atât „notele olografe” provenite de la persoana verificată cât şi „relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
- Instanţa de fond a fost în eroare atunci când a stabilit că intimatul ar fi furnizat informaţiile respective „în cadrul unor proceduri de anchetare a sa”.
Se arată de recurent că intimatul-pârât nu a fost şantajat nici cu pierderea funcţiei înalte în ierarhia ortodoxă, nici cu condamnarea tatălui său. Urmărirea sa de către securitate a intervenit în anul 1987 şi ca urmare a abandonării sale pentru nesinceritate. De altfel, se arată că o parte din notele informative au fost furnizate chiar după data de încetare a colaborării, rămânând în contactul securităţii pentru dezinformare.
- Consideră recurentul că este relevant contextul şi modul în care pârâtul a furnizat informaţii, potrivit scopului recrutării, anume „acoperirea informativă a preoţilor din cadrul Eparhiei Sibiu”. Unul din rolurile intimatului-pârât în activitatea sa de colaborator a fost folosit pentru influenţarea unor diferende „ca să nu se ajungă la acte cu caracter protestatar”.
Arată recurentul că intimatul-pârât a furnizat informaţii cu lux de amănunte, relatând tot ce ştia despre un fost condamnat politic - N.C. - cu care familia sa avea legături. Aceste informaţii erau relatate cu prilejul recrutării şi nu sub anchetă. Ofiţerul recrutor le-a menţionat ca lucruri importante dar cunoscute de Securitate; ele reprezentând un argument puternic al sincerităţii candidatului la recrutare.
În fine, mai arată recurentul este îndeplinită prima condiţie care se referă la denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist cât şi cea de-a doua condiţie referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - intimatul putea şi trebuie să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întâmpinarea
Pârâtul intimat S.M.M. a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimatul-pârât că în cauză nu sunt întrunite cele 3 condiţii cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008. Aşa-zisul „dosar de colaborator” este compus din note informative date de alte persoane despre pârât şi din rapoartele privind familia acestuia şi relaţia acesteia cu profesorul de teologie N.C.
Probele administrate în cauză dovedesc faptul că intimatul-pârât a avut calitatea de urmărit şi nu de colaborator al Securităţii.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele următoare:
- Constată Înalta Curte că într-adevăr nu are relevanţă în aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) - din OUG nr. 24/2008, semnarea angajamentului de către persoana candidat la recrutare - în vederea colaborării cu organele de Securitate, însă acest element are conotaţie juridică în raport cu toate celelalte probe administrate.
În cauză, nu a existat un angajament semnat de intimatul-pârât şi nici alte documente din care să rezulte calitatea de colaborator al securităţii.
- Nici aprecierile recurentei în ceea ce priveşte aceeaşi forţă probantă a „notelor olografe” ale persoanei verificate şi a „relatărilor verbale consemnate de ofiţerii securităţii”, nu constituie, concret în speţă, un motiv fondat de recurs.
Recurenta, în nota de constatare, depusă la dosar, a arătat că „informatorul a furnizat un număr de 8 note informative despre persoane din atenţia noastră, note informative care s-au exploatat atât la persoanele pentru studiu, cât şi la alte sarcini sau probleme”.
Recurenta însăşi recunoaşte că nu există aceste note informative, iar cele relatate prezintă o mare generalitate care nefiind coroborate cu niciun alt document - nu au relevanţă din perspectiva art. 2 lit. b) nu demonstrează nimic despre nimeni, cine le-a dat, despre cine, ce urmări au avut, scopul urmărit etc.
- În ceea ce priveşte probele administrate în cauză de către recurent, acestea nu dovedesc calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului-intimat.
Aprecierile recurentei sunt contradictorii şi nedovedite. Arată recurenta că aşa zisa recrutare nu s-a făcut prin şantaj ci pe bază de sentimente patriotice.
Din nota de constatare a recurentului în 1978 reiese că s-a abordat problema fostului legionar N.C., care a fost găzduit de către tatăl său.
Prin Decizia penală pronunţată în dosarul cauzei nr. 5082 din 22 decembrie 1948 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a penală, tatăl pârâtului S.I. a fost condamnat politic, la 3 ani detenţiune simplă, 5 ani interdicţie corecţională şi confiscarea întregii averi, pentru că l-a găzduit în casa din comuna Cerghidul Mare, judeţul Mureş între 30 aprilie şi 24 mai 1947 pe N.C. condamnat de Tribunalul Poporului, în contumancie, la detenţiune pe viaţă, pentru crimă de război
| ← ICCJ. Decizia nr. 1549/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1558/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
