ICCJ. Decizia nr. 1532/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1532/2012
Dosar nr. 1453/46/2011
Şedinţa publică de Ia 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 21 noiembrie 2011, reclamantul C.G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi, doamnei D.D. - preşedintele C.C.S.D., până la punerea în executare a sentinţei civile nr. 233/ F-Cont din 06 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 310/46/2011, irevocabilă prin Decizia nr. 4682 din 12 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, în acelaşi dosar.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 11 din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă cererea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta D.D. - preşedintele C.C.S.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Sentinţa Civilă nr. 233/ F-Cont din 06 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 310/46/2011, pârâta a fost obligată să emită Decizia privind titlul de despăgubire în favoarea reclamantului. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 4682 din 12 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de fond a reţinut că, în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede că, dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să emită un act administrativ, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a asigura executarea obligaţiei de a face instituită intuitu personae, art. 24 alin. (2) din actul normativ menţionat instituie posibilitatea constrângerii debitorului la aplicarea unei sancţiuni - amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Instanţa a reţinut că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia preşedintele Comisiei Centrale nu poate fi subiect pasiv al răspunderii reglementate de lege, raportat la caracterul colegial şi la lipsa subordonării ierarhice a membrilor Comisiei faţă de el. Deşi aceste trăsături caracterizează activitatea Comisiei, totuşi răspunderea pentru buna funcţionare, din punct de vedere administrativ, a acestui organism, revine preşedintelui său, îndeosebi dacă ne raportăm la atribuţia acestuia, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Decizia P.M. nr. 425/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea C.C.S.D., de convocare a lucrărilor Comisiei ori de câte ori este necesar.
Cu toate acestea, instanţa de fond a apreciat că deşi nu se prevede expres în lege expirarea termenului de 30 de zile sau a altui termen prevăzut pentru executare, aceasta nu atrage în mod automat aplicarea amenzii prevăzute de această dispoziţie legală, ci este necesar ca, în funcţie de datele concrete ale fiecărei speţe, să se stabilească existenţa unui refuz nejustificat de executare a hotărârii judecătoreşti.
Instanţa de fond a reţinut că, în cauză, nu a existat o astfel de atitudine din partea autorităţii pârâte, având în vedere că, după data de 12 octombrie 2011, când a rămas irevocabilă sentinţa Curţii de Apel Piteşti, a fost convocată o singură şedinţă a Comisiei Centrale, de către preşedintele acestei autorităţi, numit în funcţie prin Decizia P.M. nr. 132 din 09 decembrie 2011 (fila 61), la data de 14 decembrie 2011, care nu s-a putut însă constitui în mod legal din lipsă de cvorum, urmând a fi convocată o nouă şedinţă.
Cum executarea hotărârii judecătoreşti nu poate avea loc decât în cadrul prevăzut de lege, Curtea apreciază că, până în prezent nu se poate vorbi de o culpă a persoanei fizice care îndeplineşte funcţia de conducător al autorităţii pârâte, având în vedere intervalul de timp scurs de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, data numirii acestuia în funcţie, precum şi faptul că, de la numirea sa, preşedintele Comisiei şi-a îndeplinit atribuţia legală de a convoca lucrările acesteia, iar lipsa cvorumului nu constituie o împrejurare care să-i fie imputabilă acestuia.
3. Recursul declarat de C.G.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând că dezbaterile la instanţa de fond au avut loc în şedinţă publică, deşi dispoziţiile legale prevăd ca aceste dezbateri să se desfăşoare în camera de consiliu.
Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor.
Analiza sentinţei care formează obiectul prezentului control judiciar relevă că prima instanţă a soluţionat cauza cu nesocotirea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2994, în sensul că hotărârea s-a luat în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu, aşa cum reglementează textul citat.
În sistemul român de drept procesual civil este consacrat în art. 127 din Constituţia României şi art. 121 alin. (1) C. proc. civ., principiul publicităţii dezbaterilor, adică al judecării cauzelor în şedinţă publică.
De la regula publicităţii dezbaterilor atât art. 127 din Constituţia României cât şi art. 121 C. proc. civ., instituie şi excepţii.
În cauza de faţă legiuitorul a reglementat în art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 o astfel de excepţie, în sensul judecării cererilor, privind aplicarea sancţiunii pentru neexecutarea hotărârii, în camera de consiliu.
Norma legală enunţată are caracter imperativ, derogatoriu de la dreptul comun, astfel că hotărârea pronunţată în alte condiţii decât cele expres stabilite de legiuitor atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Fiind o nulitate de ordine publică, rezultată din nerespectarea unei norme imperative, aceasta poate fi ridicată şi de judecător în orice stare a pricinii.
În raport de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că la soluţionarea cererii s-a nesocotit o dispoziţie imperativă a legii, derogatorie de la dreptul comun, astfel că recursul urmează a fi admis şi se va casa sentinţa primei instanţe cu trimitere pentru rejudecare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de C.G. împotriva sentinţei nr. II din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1521/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 154/2012. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
