ICCJ. Decizia nr. 1814/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1814/2012

Dosar nr. 454/54/2011

Şedinţa de la 3 aprilie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 22 ianuarie 2011 sub nr. 454/54/2011 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii P.E., P.H.P., F.M.V.A., F.E.E., C.C. şi F.V.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. - C.C.S.D., obligarea pârâtei la emiterea şi comunicarea Deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul „moară", notificat sub nr. 302/N/2001 situat în comuna Galiciuica, judeţul Dolj, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

În motivarea acţiunii formulate, reclamanţii au arătat că prin Dispoziţia nr. 649 din 29 mai 2007 emisă de Primarul comunei Galiciuica s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul „moară", imposibil de restituit în natură, către reclamanţi, dispoziţie rămasă definitivă şi care a fost înaintată, însoţită de întreaga documentaţie, în termen de 30 de zile către secretariatul Comisiei Centrale fiind înregistrat sub nr. 36897/ CC, însă acesta nu a fost soluţionat până la data formulării acţiunii.

Au susţinut reclamanţii că nesoluţionarea dosarului după aproape patru ani de la emiterea dispoziţiei nr. 649 din 29 mai 2007, este nejustificată, astfel încât interesul promovării acţiunii este unul legitim, urmărind obligarea pârâţilor la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând procedura de analizare a dosarului de despăgubiri şi faptul că dosarul reclamanţilor nu a fost complet.

Prin sentinţa civilă nr. 222 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată, reţinând că, în cauză nu a fost finalizată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cât şi a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 81/2007.

Totodată, se reţine prin sentinţa pronunţată în cauză că dosarul reclamanţilor privind despăgubirile, urmează a fi soluţionat cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor stabilită conform dispoziţiilor legale, astfel că nu se poate constata vreo culpă sau rea intenţie din partea intimatei, cu privire la întârzierea în emiterea titlului de despăgubire.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au formulat recurs reclamanţii, pentru motive care pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului formulat, recurenţii-reclamanţi au susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu există o culpă sau rea intenţie din partea pârâtei, cu privire la întârzierea emiterii Titlului de despăgubire, deşi procedura administrativă a fost începută în urmă cu 10 ani prin notificarea nr. 302/N/2011 şi nu a fost încă finalizată, invocând în acest sens că a fost nesocotit termenul rezonabil în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Totodată, recurenţii-reclamanţi au criticat sentinţa atacată susţinând că nu este necesară completarea dosarului de despăgubiri cu informaţii necesare în vederea efectuării evaluării, întrucât toate aceste acte au fost înaintate către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor conform confirmării din 17 mai 2011.

Intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, susţinând în esenţă că emiterea titlului de despăgubiri este condiţionată de parcurgerea procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificat şi completat prin OUG nr. 81/2007 şi cu prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.

Totodată, intimata a invocat dispoziţiile OUG nr. 4 din 13 martie 2012, potrivit cărora se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

Prin acţiunea formulată, recurenţii-reclamanţi s-au adresat instanţei de contencios administrativ solicitând obligarea autorităţii administrative la emiterea titlului de despăgubiri şi comunicarea acestuia pentru imobilul „moară" situat în comuna Galiciuica, judeţul Dolj în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata de daune cominatorii de 1.000 lei/ zi de întârziere până la emiterea deciziei.

Prin Dispoziţia nr. 649 din 29 mai 2007, Primăria comunei Galiciuica a soluţionat notificarea reclamanţilor, în sensul că a respins cererea de restituire în natură a imobilului notificat, înaintând dosarul Secretariatului Comisiei Centrale, fiind declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cauză, astfel cum rezultă din probatoriul administrat a fost parcursă etapa transmiterii şi înregistrării dosarului, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) capitolul V Titlul VII modificat şi completat prin OUG nr. 81/2007, urmând etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării şi etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestuia, în condiţiile prevăzute de pct. 26 din OUG nr. 81/2007.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în etapa analizării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamanţi, a rezultat că dosarul de despăgubiri este incomplet, fiind necesară completarea acestuia, cu date privind identificarea imobilului cât şi cu certificatele de deces şi de moştenitor ale foştilor proprietari, actele de stare civilă pentru persoanele pentru care s-au propus măsuri reparatorii.

Astfel fiind, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că cererea reclamanţilor de emitere a titlului de despăgubiri este neîntemeiată, întrucât în cauză nu au fost parcurse etapele obligatorii din procedura administrativă reglementată de dispoziţiile legale mai sus citate.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurenţilor-reclamanţi privind încălcarea termenului rezonabil în emiterea titlului de despăgubiri, întrucât, astfel cum în mod corect s-a reţinut şi de către judecătorul fondului, nu au fost parcurs etapele procedurii administrative prevăzute de lege, iar nefinalizarea acestei proceduri nu s-a datorat culpei autorităţii administrative, avându-se în vedere necesitatea completării dosarului cu actele solicitate, acte care au fost înaintate intimatei la data de 17 mai 2011, după pronunţarea sentinţei atacate, astfel cum precizează recurenţii-reclamanţi.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia Curţii de Apel este legală şi se impune a fi menţinută şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de P.E., P.H.P., F.M.V.A., F.E.E., C.C. şi F.V.L. împotriva sentinţei nr. 222/2011 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1814/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs