ICCJ. Decizia nr. 1824/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1824/2012
Dosar nr. 9908/2/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 noiembrie 2011, SC M.I.P.O.C. SRL şi SC G.E.M.S.R. SRL au chemat în judecată Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Sănătăţii P.M.U. – Unitatea de Management a Proiectelor Băncii Mondiale - A.P.L. 2, solicitând în contradictoriu şi cu SC S. SRL Bucureşti suspendarea executării contractului din 27 septembrie 2011 încheiat de pârâţi în urma desfăşurării licitaţiei privind achiziţionarea de echipamente pentru dotarea unităţilor de primiri urgenţe, a secţiilor de terapie intensivă şi de cardiologie, în cadrul fazei a II-a a „Proiectului de reformă în domeniul sanitar".
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantele au învederat că sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru a se dispune suspendarea executării până la pronunţarea instanţei de fond asupra anulării contractului, respectiv cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Astfel, reclamantele au arătat că procedura de atribuire a contractului de achiziţie încalcă principiile fundamentale de desfăşurare a unei astfel de operaţiuni, descalificarea ofertei societăţilor asociate fiind nelegală, iar contractul fiind încheiat de asemenea, cu încălcarea normelor legale în materie.
S-a mai învederat că prin executarea contractului s-ar produce efecte negative semnificative atât asupra bugetului Ministerului Sănătăţii, cât şi asupra celui al reclamantelor.
Prin sentinţa civilă nr. 7488 din 9 decembrie2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu pot forma obiect al cererii de suspendare a executării, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 decât actele administrative cu caracter unilateral.
Or, contractul nr. 30/2011 este rezultatul unui acord de voinţă al părţilor semnatare, exceptat de la aplicarea procedurii suspendării executării în baza textului de lege susmenţionat, în urma modificărilor aduse prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantele SC M.I.P.O.C. SRL şi SC G.E.M.S.R. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantele au învederat că, în înţelesul Legii nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice ce au ca obiect achiziţiile publice, neputându-se susţine că voinţa legiuitorului exprimată în cuprinsul art. 14 din lege a fost aceea de a restrânge sfera actelor administrative susceptibile de suspendare.
De altfel, au mai arătat reclamantele, suspendarea executării contractelor de achiziţie publică este prevăzută expres de legislaţia specială, OUG nr. 34/2006 - act normativ care nu este aplicabil în speţă - neexistând vreo raţiune pentru care legiuitorul să fi interzis procedura suspendării prin norma de drept comun reprezentată de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
S-a precizat că aceste dispoziţii legale trebuie corelate cu prevederile art. 18 alin. (4) din acelaşi act normativ, în condiţiile în care reclamantele au demarat deja procedura plângerii prealabile sub forma concilierii directe, punând în discuţie anularea contractului de achiziţie publică.
Prin întâmpinările depuse, pârâţii Ministerul Sănătăţii - Unitatea de Management a Proiectelor Băncii Mondiale - APL 2 şi SC S. SRL au solicitat respingerea recursului, învederând că instanţa de fond a stabilit în mod corect faptul că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune doar suspendarea executării actelor administrative unilaterale, nu şi a contractelor administrative.
S-a menţionat şi faptul că litigiul a rămas fără obiect, întrucât contractul de achiziţie publică a fost executat, SC S. SRL livrând bunurile, iar autoritatea publică efectuând plata.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 262/2007, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii publice care a emis actul sau autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
În raport de conţinutul dispoziţiilor susmenţionate, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că, întrucât contractul de achiziţie publică încheiat de pârâţi, presupunând un acord de voinţă între autoritatea publică şi o societate comercială prin care s-au stabilit drepturi şi obligaţii reciproce, nu are caracterul unui act administrativ unilateral pentru a fi susceptibil de a se dispune suspendarea executării potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantele, înştiinţate despre descalificarea propriei oferte depuse în cadrul licitaţiei organizate de Ministerul Sănătăţii, aveau posibilitatea să solicite suspendarea procedurii de atribuire a contractului către SC S. SRL.
Or, reclamantele au sesizat C.N.C. care însă a constatat că nu este competent să soluţioneze contestaţia, întrucât nu sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 34/2006, ci procedura derogatorie reglementată de regulile Băncii Mondiale.
Curtea nu poate primi susţinerea reclamanţilor privind aplicabilitatea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) care asimilează actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect achiziţiile publice, întrucât textul de lege susmenţionat menţionează expres actele administrative susceptibile de suspendare, respectiv cele unilaterale cu care nu se identifică contractele administrative.
De altfel, din actele dosarului rezultă că s-a şi executat contractul încheiat de părţi, bunurile fiind livrate, iar preţul fiind integral achitat.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamante.
Referitor la solicitarea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtul Ministerul Sănătăţii, nefiind depuse înscrisuri doveditoare, Curtea va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.I.P.O.C. SRL şi SC G.E.M.S.R. SRL împotriva sentinţei nr. 7488 din 09 decembrie2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea intimatului - pârât Ministerul Sănătăţii privind obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1816/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1829/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
