ICCJ. Decizia nr. 1800/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1800/2012
Dosar nr.2270/86/2011
Şedinţa publică din 3 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap Bucureşti, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de pe lângă Consiliul Judeţean Suceava şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 82 din 6 ianuarie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost evaluat din anul 2008 cu grad de handicap grav, că până în anul 2010 a fost în evidenţa instituţiilor medicale, a beneficiat de indemnizaţia legală specifică gradului său de handicap, iar în anul 2010, potrivit evaluării Comisiei Judeţene Suceava - confirmată de Comisia Superioară, s-a constatat că nu se mai încadrează în normele medicale de acordarea unui grad de handicap, fără ca prin deciziile emise să se facă trimitere la actele medicale depuse şi să se specifice şi criteriile în raport de care s-au făcut noile evaluări.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat în principal excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, conform art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Prin Sentinţa nr. 232 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a desfiinţat Decizia nr. 82/2011 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, obligând aceeaşi comisie la reevaluarea reclamantului.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prima instanţă a reţinut că, în speţă, Decizia contestată a fost emisă de Comisia Superioară de Evaluare în cadrul contestaţiei adresate de reclamant împotriva certificatului eliberat de Comisia Judeţeană Suceava de Evaluare, decizie care evidenţiază o rezolvare nefavorabilă (din punctul de vedere al reclamantului) a solicitării sale, aşa încât promovarea de către acesta a unui recurs prealabil, ar expune reclamantul la aceeaşi opţiune a comisiei centrale, fără ca recursul administrativ prealabil să-şi atingă scopul pentru care a fost instituit.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, din conţinutul deciziei contestate, că autoritatea centrală s-a limitat să specifice codurile bolii reclamantului şi să argumenteze respingerea contestaţiei prin uzitarea formulei standard „nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul 762/2007 al MMEFS şi Ordinul 1992/2007 al MSP".
Cele două ordine comune impun comisiilor abilitate să procedeze la evaluarea deficienţelor (uşoare - medii - accentuate) în funcţie de anumiţi parametri, în vederea stabilirii gradelor de handicap (uşor - mediu - accentuat).
Comisiile abilitate pentru stabilirea gradului de handicap au un drept exclusiv de apreciere cu privire la diagnosticarea şi evaluarea gradului de handicap, însă, aceleaşi comisii, au obligaţia legală de a motiva măsurile dispuse, motivaţie ce trebuie să conţină elementele de fapt şi de drept pe care s-a sprijinit Decizia luată (ex: istoricul bolii, actele medicale verificate, în ce a constatat examinarea reclamantului, menţionarea criteriilor care nu sunt îndeplinite de reclamant - prin raportare la cele enumerate de ordinele sus-menţionate), care să permită, pe de o parte reclamantului să cunoască şi evalueze temeiurile şi efectele deciziei, iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea controlului asupra modului în care comisia superioară şi-a exercitat dreptul de apreciere.
În speţă, s-a reţinut că pârâta Comisia Superioară de Evaluare nu şi-a motivat actul emis.
Împotriva acestei sentinţei a formulat recurs Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece nu-şi justifică încadrarea în grad de handicap, potrivit criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Recurenta nu şi-a încadrat în drept motivul de recurs.
Analizând acele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, întemeiat pe prevederile procedurale ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a reţinut că potrivit certificatului Comisiei Judeţene Suceava şi deciziei Comisiei Superioare de Evaluare reclamantul suferă de hemiplegie (boală a sistemului nervos) şi sechele ale bolii cerebrovasculare, iar potrivit anchetei sociale acesta este „imobilizat la pat" .
Totodată instanţa de fond a constatat, în mod corect, că Decizia autorităţii pârâte de neacordare a gradului de handicap se rezumă la enumerarea unor coduri de boală, fiind complet nemotivată, iar instanţa de control judiciar reţine, la rândul său că nici pe parcursul procesului (fond şi recurs) pârâta nu şi-a motivat, în concret, actul administrativ prin raportare la diagnosticul şi situaţia personală a reclamantului.
Faţă de situaţia de fapt expusă şi cu referire la prevederile art. 2 din Legea nr. 448/2006, republicată, care definesc persoana cu handicap precum şi faţă de prevederile Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762/1992/2007 - Capitolul referitor la bolile neurologice, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond, de anulare a deciziei nr. 82/2011 şi de obligare a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la reevaluarea reclamantului este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ. recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 232 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1797/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1804/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
