ICCJ. Decizia nr. 1804/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1804/2012
Dosar nr. 5333/1/2011
Şedinţa publică din 3 aprilie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2009, C.D. a formulat contestaţie în anularea deciziei nr. 2274 din 15 aprilie 2011, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal i-a respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 2764 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea contestaţiei, s-a învederat că instanţa de recurs, confirmând sentinţa prin care s-a respins cererea de despăgubiri nu a luat în considerare probele administrate în cauză din care rezultă culpa Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor în neeliberarea într-un termen rezonabil a certificatului de revoluţionar preschimbat în condiţiile Legii nr. 341/2004, fapt ce a determinat neîncasarea drepturilor cuvenite în baza aceluiaşi act normativ.
Analizând contestaţia în anulare în raport de prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ. şi de actele dosarului, Curtea va respinge cererea ca nefondată.
Astfel, Codul procedură civilă reglementează în art. 317 şi 318 calea extraordinară de atac şi de retractare a contestaţiei în anulare, cazurile în care poate fi exercitată fiind strict şi limitativ prevăzute şi anume când procedura de citare a fost nelegal îndeplinită, în ipoteza încălcării dispoziţiilor de ordine publică privind competenţa instanţei, precum şi în cazul unei erori materiale ori cel al neanalizării unor motive de modificare sau de casare a hotărârii.
În cauză, contestatorul nu a motivat nici în fapt şi nici în drept cererea formulată în raport de dispoziţiile legale menţionate, limitându-se să critice soluţia de respingere a solicitării privind plata despăgubirilor dispusă atât de instanţa de fond cât şi de cea de recurs.
Prevederile legale citate vizează greşeli de procedură şi nu erori de judecată, părţile neavând dreptul ca, pe calea contestaţiei în anulare, să invoce greşita interpretare a probelor, legea neurmărind să deschidă calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, sub motivul stabilirii eronate a situaţiei de fapt ori a greşitei aplicări sau interpretări a normelor de drept.
În consecinţă, Curtea va respinge contestaţia în anulare formulată de C.D., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.D. împotriva deciziei nr. 2274 din 15 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1800/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1814/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
