ICCJ. Decizia nr. 1832/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1832/2012
Dosar nr. 7758/2/2010
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 septembrie 2010, reclamanţii C.C.I. şi A.R.M. au chemat în judecată C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, precum şi la transmiterea acesteia către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul A.N.R.P.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că prin dispoziţia nr. 3070 din 22 mai 2007 a Primăriei municipiului Piteşti s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 700 mp.
S-a mai arătat că, în baza contractului de cesiune din 9 iulie 2010, titularii dispoziţiei, soţii S.F. şi S.F. au cedat reclamanţilor drepturile privind imobilul în litigiu, aceştia solicitând pârâtei finalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, fără însă a avea vreun rezultat.
Prin întâmpinare, C.C.S.D. a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 3070/2007, în raport de împrejurarea că Primăria municipiului Piteşti a propus acordarea de măsuri reparatorii atât pentru construcţia demolată, cât şi pentru terenul cu privire la care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate şi nici a preluării abuzive.
Pentru acest considerent, pârâta a arătat că dosarul de despăgubiri a fost restituit Primăriei municipiului Piteşti în vederea completării documentaţiei, la data de 11 octombrie 2010.
În şedinţa publică din 1 februarie 2011 s-a dispus, la cererea pârâtei, introducerea în cauză a Primăriei municipiului Piteşti în calitate de chemată în garanţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1563 din 1 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate şi a admis acţiunea, dispunând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire şi la remiterea ei către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar precum şi la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu au aplicabilitate prevederile Legii nr. 554/2004 cu privire la atacarea dispoziţiei nr. 3070/2007, inclusiv dispoziţiile art. 4 ce reglementează excepţia de nelegalitate.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că, prin nefinalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, s-a depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii, reclamanţilor fiindu-le încălcat dreptul de proprietate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanţa a respins în mod nejustificat cererea de sesizare a Tribunalului Bucureşti cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, deşi dispoziţia Primăriei municipiului Piteşti este emisă cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că soluţia instanţei de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este eronată, în condiţiile în care dosarul corespunzător dispoziţiei nr. 3070/2007 a fost restituit primăriei în vederea completării documentaţiei cu înscrisuri care să facă dovada dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenului.
Pârâta a criticat sentinţa şi sub aspectul obligării sale la transmiterea deciziei către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar, în condiţiile în care, în raport de valoarea despăgubirilor, titularul deciziei optează pentru a primi titlu de plată şi/ sau titlu de conversie.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, critica privind respingerea excepţiei de nelegalitate nu este fondată. Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede o altă procedură judiciară.
Or, dispoziţiile emise în aplicarea Legii nr. 10/2001 pot fi atacate în condiţiile prevăzute de art. 26 alin. (3) din lege la secţia civilă a tribunalului, fiind astfel exceptate de la controlul de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ, atât prin acţiune directă, cât şi pe calea excepţiei de nelegalitate.
În cauză, dispoziţia nr. 3070/2007 a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac la instanţa competentă, împrejurare în raport de care este legală soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă.
Curtea constată că nu sunt întemeiate nici criticile formulate referitor la fondul litigiului, în condiţiile în care, prin atitudinea manifestată, pârâta şi-a exprimat de fapt refuzul de a proceda la finalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, încălcându-şi astfel obligaţiile ce-i revin de a efectua activităţile specifice într-un termen rezonabil.
Nu poate fi primită nici susţinerea pârâtei privind greşita sa obligare la transmiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar.
Astfel, după emiterea deciziei, C.C.S.D. va proceda conform Cap. V/1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, urmare a exprimării opţiunii titularului, fie pentru realizarea conversiei titlului în acţiuni, fie în vederea acordării de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar.
În consecinţă, sentinţa atacată fiind temeinică şi legală, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 1563 din 01 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1829/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1834/2012. Contencios → |
|---|
