ICCJ. Decizia nr. 1834/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1834/2012
Dosar nr. 1528/2/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 3713 din 25 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive şi a respins acţiunea faţă de pârâta A.N.R.P., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; totodată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.S. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. şi pe cale de consecinţă a obligat pârâtul să emită Decizia titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare de către un evaluator desemnat, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de 100 lei/ zi întârziere în cazul neexecutării obligaţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.N.R.P., faţă de obiectul acţiunii „emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubire" şi în raport de art. 16 alin. (7), cap. V, titlul VII din Legea nr. 247/2005 care atribuie competenţe Comisiei Centrale să emită titlul de despăgubire şi nu A.N.R.P.
Pe fond, s-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul S.S. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român - C.C.S.D. a dedus judecăţii refuzul nejustificat al pârâtelor de a-i soluţiona Dosarul de despăgubiri înregistrat sub nr. 47261/ CC din 2010.
În acest sens, reclamantul a menţionat Dispoziţia nr. 1192 din 2 iulie 2007 emisă, în procedura Legii nr. 10/2001, de către Primarul Comunei Baia, judeţul Tulcea prin care s-a propus acordarea de măsuri în echivalent bănesc pentru imobilele casă de locuit demolată şi teren intravilan în suprafaţă totală de 55.000 mp situate în localitatea Cangagia, comuna Baia, judeţul Tulcea.
Mai reţine, instanţa de fond că din considerentele Deciziei nr. 5769 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4266/2/2009 rezultă că pârâtul Statul Român - C.C.S.D. a fost obligat să desemneze un evaluator pentru evaluarea imobilului ce face obiectul Dispoziţiei nr. 1192 din 2 iulie 2007, respectiv nr. 222/2010 emisă de Primarul Comunei Baia, judeţul Tulcea cu referire la Dosarul nr. 47261/ CC din 15 iunie 2010.
Mai constată judecătorul fondului că autoritatea pârâtă Statul Român - C.C.S.D. a avut obligaţia de transmitere a Dosarului nr. 47261/ CC din 15 iunie 2010, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii respectiv până la data de 23 ianuarie 2010.
Apreciază instanţa de fond că nu poate reţine apărările pârâtei în sensul că dosarul reclamantului va fi trimis spre evaluare conform unui ordin de înregistrare în raport de existenţa unei hotărâri irevocabile de obligare a pârâtei la evaluare şi faţă de prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd un termen de 30 de zile de executare a hotărârii pentru a se aprecia că în speţă solicitarea reclamantului de obligare la emitere titlu de despăgubire ar fi prematur formulată faţă de neexecutarea obligaţiei privind etapa precedentă în procedura Legii nr. 247/2005.
Întrucât pârâtul Statul Român - C.C.S.D. a fost obligat prin Decizia deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, să urgenteze parcurgerea etapelor în procedura Legii nr. 247/2005 a considerat instanţa de fond că solicitarea reclamantului de obligare a acestui pârât să emită titlul de despăgubire într-un termen fixat de instanţă este întemeiată.
Totodată, s-a apreciază ca fiind întemeiată şi solicitarea de obligare la executare sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei/ zi de întârziere în raport de prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi faţă de împrejurarea că autoritatea pârâtă a tergiversat şi punerea în aplicare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, profitând de nestabilirea obligaţiei sub sancţiunea plăţii unor penalităţi.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 3713 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Astfel, recurentul susţine că în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de fond a admis cererea reclamantului şi a dispus obligarea sa la emiterea deciziei, fără a ţine cont de aspectele obiective ale soluţionării dosarului de despăgubire al reclamantului nr. 47261/ CC din 2010 dar şi de faptul că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, presupune parcurgerea mai multor etape, cu proceduri complexe, în care sunt implicate mai multe entităţi, ceea ce presupune în mod obiectiv o durată mai mare de soluţionare a cererilor.
Mai arată recurentul că, în mod greşit instanţa de fond a stabilit un termen de 30 de zile pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în condiţiile în care aceasta obligaţie se poate executa numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmând ca dosarul să fie soluţionat, conform celor stabilite prin Decizia Comisiei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, în ordinea de înregistrare a dosarelor, ce are ca raţiune asigurarea unei proceduri unice şi corecte pentru toate persoanele aflate în situaţii similare.
Se mai arată că în privinţa reclamantului a fost parcursă etapa transmiterii şi înregistrării dosarului, însă, ulterior, cu ocazia analizării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilelor, s-a constatat că din dosar lipseau înscrisurile care să ateste situaţia încasării despăgubirilor încasate pentru construcţie şi separate pentru teren, ceea ce a impus restituirea dosarului către autoritatea emitentă a deciziei nr. 1192/2007.
Mai susţine recurentul că, în condiţiile în care entitatea care a emis Decizia privind soluţionarea notificării în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ulterior restituirii dosarului, spre completare, prin Dispoziţia nr. 221 din 15 aprilie 2010, a revocat Dispoziţia nr. 1192 din 02 iulie 2007 şi a emis Dispoziţia nr. 222/2010 prin care a propus acordarea de despăgubiri doar pentru imobilul notificat-casă de locuit situate în localitatea Caugagia, com. Baia, jud. Tulcea, precum şi Dispoziţia nr. 223/2010 prin care a restituit în natură imobilul - teren, în suprafaţă de 5.500 mp, nu poate fi reţinută culpa sa sub aspectul nesoluţionării dosarului de despăgubiri într-un termen rezonabil, şi nici nu poate fi justificată aplicarea unor penalităţi.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 şi văzând dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prima instanţă nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. nemanifestând rol activ pentru aflarea adevărului şi aplicarea corectă a legii. Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, faţă de împrejurarea că reclamantul a solicitat emiterea titlului de despăgubire aferent Dispoziţiei nr. 1192 din 02 iulie 2007 emisă de Primarul Comunei Baia, act administrativ despre care părţile litigante susţin că a fost revocat prin Dispoziţia nr. 221 din 15 aprilie 2010, principiul rolului activ al judecătorului obliga instanţa ca mai înainte de a proceda la cercetarea temeiniciei acţiunii să stabilească cu claritate obiectul cererii cu care a fost investită şi să pună în vedere părţilor să depună la dosar cele trei dispoziţii emise în urma revocării Dispoziţiei nr. 1192/2007.
Instanţa de fond, însă şi-a însuşit, integral susţinerile reclamantului, şi a examinat cauza în mod superficial, doar prin raportare la obligaţia stabilită în sarcina pârâtului prin Decizia nr. 5769 din 22 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fără a mai proceda la o analiză a motivelor expuse de pârât în cuprinsul întâmpinării, în raport de care respectiva cerere nu a fost soluţionate până la momentul sesizării instanţei la data de 18 februarie 2011, atitudine ce nu poate fi acceptată, în condiţiile în care este de natură a afecta drepturile procedurale ale uneia dintre părţile litigante.
În aceste condiţii, este evident că instanţa de fond, neclarificând obiectul cererii cu care a fost investită, în raport de revocarea Dispoziţiei nr. 1192 din 02 iulie 2007 şi emiterea Dispoziţiilor nr. 222 din 15 aprilie 2010 şi respective nr. 223 din 15 aprilie 2010, face practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanţa de recurs.
În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice şi cu respectarea tuturor principiilor de drept, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a se relua judecata.
Cu ocazia rejudecării instanţa de fond va aprecia asupra temeiniciei cererii formulate de reclamant şi în raport de complexitatea procedurilor administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură, dar şi de atitudinea pârâtului care a justificat nesoluţionarea cererii reclamantului prin prisma revocării de către Primarul Comunei Baia, judeţul Tulcea a Dispoziţiei nr. 1192 din 02 iulie 2007 prin care iniţial se propusese acordarea de despăgubiri pentru ambele imobile (casă şi teren) ce au făcut obiectul notificării reclamantului nr. 130/2001 şi a emiterii unor noi dispoziţii prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul, în natură casă de locuit (Dispoziţia nr. 222 din 14 aprilie 2010) şi restituirea în natură a terenului, în suprafaţă de 5.500 mp (Dispoziţia nr. 223 din 15 aprilie 2010) ambele situate în localitatea Caugagia, comuna Baia, judeţul Tulcea.
Totodată, se impune ca instanţa de fond să solicite părţilor depunerea la dosarul cauzei a Dispoziţiilor nr. 221, nr. 222 şi nr. 223 emise la data de 15 aprilie 2010 de către Primarul Comunei Baia, judeţul Tulcea şi să analizeze punctual atât din perspectiva susţinerilor reclamantului cât şi a apărărilor pârâtului expuse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond la data de 22 martie 2011, toate aspectele de fond necesare lămuririi situaţiei despăgubirilor încasate deja pentru imobilele ce fac obiectul Dosarului nr. 47261/ CC din 15 iunie 2010 pentru a face astfel, o apreciere corectă a atitudinii pârâtei în raport de termenul de soluţionare a respectivului dosar.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 3713 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1832/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1839/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
