ICCJ. Decizia nr. 1839/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1839/2012
Dosar nr.23610/3/2008
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 2683 din 2 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul D.(C.)C.R.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, examinând înscrisurile dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, a apreciat că pârâtul nu a furnizat informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În primul rând instanţa de fond, faţă de poziţia pârâtului de nerecunoaştere a înscrisului olograf denumit „Angajament" nici în privinţa scrisului şi nici a semnăturii şi a defăimării acestuia ca fiind fals, şi neîndeplinirea, de către reclamant, a obligaţiei de a prezenta înscrisul în original, a înlăturat acest înscris din cadrul probei cu înscrisuri, astfel încât nu l-a reţinut ca probând recrutarea în calitate de informator a pârâtului de către organe ale fostei Securităţi.
De asemenea, din coroborarea celorlalte înscrisuri ataşate notei de constatare, înscrisuri care conţin datele de identificare ale pârâtului şi date despre contactele acestuia cu angajaţi ai fostei Securităţi, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a fost contactat de angajaţi ai fostei Securităţi, instruit în scopul de a furniza date şi relaţii despre persoanele din anturajul său de la locul de muncă, precum şi că acesta ar fi relatat aspecte referitoare la rude aflate în străinătate ale unor persoane cunoscute la locul de muncă, la „cadre active şi de rezervă pe care informatorul le-a cunoscut în perioada cât a satisfăcut stagiul militar, la comportarea şi relaţiile militarilor ce execută misiuni în portul Constanţa, precum şi la relaţiile unor cetăţeni români cu marinari străini."
În raport cu respectivele înscrisuri, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine întrunirea cumulativă a condiţiilor rezultate din textul art. 2 lit. b), pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securităţi, în accepţiunea dată de legiuitor, în condiţiile în care informaţiile furnizate de pârât nu ating calitatea impusă de lege, anume de a denunţa activităţi şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi de a fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Curtea de apel a avut în vedere, în acest sens, că din cuprinsul tuturor rapoartelor şi notelor redate anterior şi depuse la dosarul cauzei nu rezultă că pârâtul ar fi furnizat nici informaţii referitoare la vreo anumită persoană sau măcar la o persoană identificabilă, pentru a se putea aprecia că informaţia ar fi vizat îngrădirea unor drepturi sau libertăţi, ci sunt precizate, la modul general, natura informaţiilor pe care le-ar fi furnizat şi doar numeric notele informative. În lipsa unor elemente concrete cuprinse în rapoartele întocmite de către angajaţii fostei Securităţi şi notele informative, s-a apreciat că activitatea pârâtului nu poate fi circumscrisă sferei reglementării OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În opinia instanţei de fond, prezintă relevanţă, în cauză, şi faptul că nu există nici o menţiune cu privire la vreo măsură dispusă pe baza informaţiilor furnizate de către pârât, care să poată constitui un minimum de dovadă în favoarea susţinerilor reclamantului referitoare la aptitudinea acestor informaţii de a determina îngrădirea unor drepturi şi libertăţi, chiar în afara factorului volitiv, conştient, apreciat ca necesar potrivit considerentelor expuse anterior.
Astfel, faţă de lipsa unui angajament care să sprijine susţinerea reclamantului referitoare la conştientizarea importanţei relatărilor făcute de către pârât, faţă de perioada extrem de scurtă pentru care pârâtul a figurat în evidenţele securităţii, de informaţiile extrem de generale şi lipsite de substanţă, care nu aveau aptitudinea, chiar în condiţiile regimului totalitar comunist, de a atrage repercusiuni asupra unor persoane, instanţa de fond a apreciat că în privinţa pârâtului nu sunt întrunite cerinţele legale pentru constatarea calităţii de colaborator al fostei Securităţi.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 2683 din 6 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul CNSAS, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În acest sens, recurentul-reclamant a arătat că în cauză sunt îndeplinite în mod vădit atât condiţia cu privire la furnizarea unor date cu privire la atitudini potrivnice regimului comunist precum şi condiţia încălcării unor drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 ceea ce impunea reţinerea, de către instanţa de fond, a calităţii de colaborator al Securităţii în persoana intimatului-pârât.
Astfel, susţine recurentul-reclamant că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză nu se poate conchide că pârâtul a denunţat activităţi potrivnice regimului comunist, în condiţiile în care intimatul-pârât, sub acoperirea numelui conspirativ Muzica a informat Securitatea, despre persoane cu rude în străinătate, cât şi despre relaţiile unor cetăţeni români cu marinari străini, ştiut fiind faptul că înainte de 1989, relaţiile românilor cu persoanele din străinătate, în afara cadrului permis de rigorile statului totalitar, nu erau permise iar întreţinerea unor astfel de relaţii, era, fără doar şi poate, o atitudine neagreată de regim şi, prin urmare, potrivnică acestuia.
Mai arată recurentul-reclamant că este îndeplinită şi a doua condiţie de fond întrucât este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de date, asupra persoanelor la care se referea în informările sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii, ceea ce presupune cel puţin încălcarea dreptului la viaţa privată.
În opinia recurentului prezintă importanţă şi faptul că rapoartele întocmite de ofiţerii de legătură ai intimatului au consemnat faptul că acesta a furnizat 39 materiale informative cu caracter operativ, ceea ce potrivit terminologiei folosite de ofiţerii de Securitate, demonstrează că informaţiile care aveau caracter informativ se circumscriu scopului pentru care fusese recrutat informatorul şi puteau fi folosite acţiunilor de urmărire informativă a unor cetăţeni.
Cu privire la modalitatea sub care furnizarea acestor informaţii a rămas consemnată până în prezent susţine recurentul-reclamant că se impune a fi subliniat faptul că legiuitorul a dat o forţă probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât şi relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte nu va primi criticile referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând, că în mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este considerată colaborator al securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Aşadar, este de necontestat că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, nu este suficientă dovedirea recrutării şi efectuării unor instructaje specifice ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că o respectivă persoană a furnizat, informaţii, indiferent sub ce formă, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reţine în persoana intimatului-pârât, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Astfel, în cauză, recurentul a susţinut, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, în persoana intimatului-pârât, prin prisma Angajamentului olograf, datat 17 februarie 1986, a rapoartelor privind recrutarea în calitate de informator a intimatului-pârât, precum şi a unor note raport privind analiza activităţii desfăşurate de către informatorul cu nume conspirativ Muzica.
În ceea ce priveşte dovedirea recrutării intimatului-pârât în calitate de colaborator, Înalta Curte constată că, atâta vreme cât recurentul-reclamant nu a contestat înlăturarea, în temeiul art. 182 alin. (2) C. proc. civ., a înscrisului olograf intitulat Angajament, datat 17 februarie 1986, din cadrul probei cu înscrisuri, sub acest aspect hotărârea instanţei de fond a dobândind autoritate de lucru judecat, aşa încât respectivul înscris nu va fi avut în vedere la analiza criticilor referitoare la netemeinicia hotărârii recurate.
Totodată, deşi recurentul-reclamant susţine că intimatul-pârât a furnizat 39 de materiale informative cu caracter operativ, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei, în susţinerea acestui aspect au fost depuse doar patru note privind analiza activităţii desfăşurate de către informatorul cu nume conspirativ Muzica, din analiza conţinutului cărora rezultă fără putere de tăgadă că informaţiile la care se face referire nu corespund exigenţelor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recur.
Astfel, Înalta Curte, constată că în cuprinsul respectivelor note ofiţerii de legătură consemnează, pe fondul discuţiilor purtate cu persoana de sprijin, denunţare unor fapte cu caracter general referitoare la „cadre active şi de rezervă pe care persoana de sprijin le-a cunoscut în perioada în care a satisfăcut stagiul militar, la comportarea şi relaţiile militarilor ce executau misiuni în portul Constanţa, precum şi la relaţiile unor cetăţeni români cu marinari străini".
În condiţiile în care toate materiale respective cuprind doar informaţii cu caracter general, pe baza cărora nu pot fi identificate nici persoanele în cauză şi nici în concret acţiunile sau activităţile atribuite acestora, în absenţa altor mijloace de probă administrate în cauză referitoare la valorificarea respectivelor informaţii, Înalta Curte constată că furnizarea respectivelor informaţii nu a fost de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul normei legale indicate, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Prin urmare, Înalta Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs doar la înscrisurile depuse la dosarul cauzei constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat asupra calităţii materialelor transmise, în raport cu exigenţele art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, în condiţiile în care activităţile denunţate nu se circumscriu noţiunii de activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist pentru a justifica reţinerea unei activităţi de colaborare cu organele fostei Securităţi, motiv pentru care vor fi înlăturate toate criticile formulate de recurentul-reclamant pe acest aspect.
A primi interpretarea excesivă dată de recurent noţiunilor de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.
În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de intimat nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informaţii de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, Înalta Curte, constată că instanţa de fond a apreciat în mod just că, în persoana intimatului-pârât, nu sunt întrunite, cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege pentru constatarea în persoana acestuia a calităţii de colaborator al Securităţii, atâta timp cât recurentul-reclamant, căruia i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calităţii informaţiilor furnizate de intimatul-pârât, în acord cu exigenţele normei legale mai sus redate.
În consecinţă, Înalta Curte constatând că în mod corect instanţa de fond a respins cererea, reţinând neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în persoana intimatului-pârât, urmează să respingă recursul declarat în cauză ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva Sentinţei civile nr. 2683 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 1834/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1841/2012. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
