ICCJ. Decizia nr. 1960/2012. Contencios. Anulare hotărâre Birou Electoral. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1960/2012
Dosar nr. 2618/1/2012
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra contestaţiei de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Contestaţia Partidului Naţional Liberal
Prin contestaţia înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 4 aprilie 2012, Partidul Naţional Liberal a contestat procesul verbal din data de 03 aprilie 2012, cu privire la includerea în B.E.C. şi a reprezentantului partidului Uniunii Naţionale pentru Progresul României, în calitate de membru.
În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că formaţiunea politică denumită Uniunea Naţională pentru Progresul României este un partid neparlamentar, iar conform art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, posibilitatea numirii unui membru reprezentant în cadrul Biroului Electoral Central aparţine doar partidelor parlamentare.
Astfel, a susţinut contestatorul, deşi U.N.P.R. deţine grupuri parlamentare în Parlament, atât în Camera Deputaţilor cât şi în Senat, formaţiunea politică a luat fiinţă după ce au avut loc ultimele alegeri parlamentare, la data de 30 noiembrie 2008, alegeri ce au stabilit, pentru o perioadă de 4 ani, partidele politice care au calitatea de a fi şi partide parlamentare. În acest fel, neluând parte la procesul democratic de alegere prin exprimarea votului liber de către cetăţenii României, U.N.P.R. nu poate fi un partid parlamentar, căci singura cale legală de atribuire unui partid politic a calităţii de a fi şi parlamentar este votul liber şi direct exprimat, conform Constituţiei României, art. 2 alin. (1).
Pentru a dobândi calitatea de partid politic parlamentar, a subliniat contestatorul, U.N.P.R. va trebui să aştepte organizarea următoarelor alegeri parlamentare în urma cărora, prin vot liber exprimat, cetăţenii României vor stabili ce partide politice vor accede în cele doua Camere ale Parlamentului.
Contestatorul a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2005 privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (5), art. 12 alin. (1), art. 30 alin. (1) şi (2), art. 31, art. 32 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 121 alin. (1) şi ale art. 170 alin. (2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 24 octombrie 2005 publicată în M. Of. nr. 1022 din 17 noiembrie 2005, prin care s-a statuat că "noţiunea de configuraţie politică utilizată în art. 64 alin. (5) din Constituţie nu poate fi înţeleasă decât prin raportare la data alegerilor, când, prin exercitarea drepturilor fundamentale prevăzute de art. 36 şi 37 din Constituţie, se exprimă voinţa cetăţenilor, se concretizează exercitarea suveranităţii naţionale. Aceasta voinţă a cetăţenilor conturează configuraţia politică a Camerelor, şi nu acorduri ulterioare intervenite în exercitarea mandatelor parlamentarilor aleşi. Din textul constituţional menţionat art. 64 alin. (5) rezultă, fără echivoc, că prin configuraţia politică a fiecărei camere se înţelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective."
În acest sens, contestatorul a precizat că structura partidelor politice parlamentare se regăseşte în M. Of. al României nr. 820/2008, Partea I, care cuprinde procesele-verbale privind rezultatele alegerilor din 30 noiembrie 2008 pentru Camera Deputaţilor şi Senat, unde nu numai că U.N.P.R. nu este nominalizat ca partid parlamentar, dar nu se regăseşte în tabelele cu lista candidaţilor care au primit mandate de deputaţi şi senatori, deoarece acest partid nu exista la acea vreme.
În susţinerea punctului său de vedere, contestatorul a mai menţionat şi prevederile Legii nr. 334/2006, republicată, privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, cu menţiunea că potrivit centralizatoarelor de subvenţii acordate partidelor parlamentare pe anii 2009, 2010, 2011 şi ian.-martie 2012, Autoritatea Electorala Permanenta, prin Departamentul de control al finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale, nu a acordat subvenţii decât partidelor P.N.L., P.S.D., P.C., P.D.L. şi U.D.M.R.
De asemenea, a precizat că U.N.P.R. nu figurează nici în enumerarea exhaustivă a formaţiunilor politice întocmită de Autoritatea Electorala Permanenta, structură administrativă de gestionare a procesului electoral cu atribuţii tehnice şi de educaţie electorală, ce sprijină organizarea şi desfăşurarea alegerilor, asigură logistica necesară şi urmăreşte aplicarea unitară a legislaţiei electorale.
2. Cererea de intervenţie accesorie a Partidului Conservator
Prin cererea de intervenţie formulată în prezenta cauză, Partidul Conservator a învederat instanţei că includerea U.N.P.R. în alcătuirea B.E.C, reprezintă o încălcare gravă a dispoziţiilor art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004 şi a principiului asigurării egalităţii de şanse în competiţia politică, prevăzut de art. 1 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.
Intervenientul a susţinut că deşi legea nu defineşte noţiunea de partid politic parlamentar, din modul de redactare rezultă o diferenţiere clară între cele două noţiuni, de partid politic şi de partid politic parlamentar.
Astfel, intervenientul a arătat că nu poate fi adus ca argument din partea U.N.P.R. art. 2 pct. 61din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului întrucât prin acest act normativ se stabileşte cadrul juridic general pentru organizarea şi desfăşurarea alegerii Camerei Deputaţilor şi a Senatului.
Cu privire la domeniul rezervat Legii nr. 35/2008, a învederat instanţei că aceasta acoperă exclusiv perioada electorala, astfel cum este ea definită prin art. 2 pct. 25 din lege, respectiv „Intervalul de timp care începe la data aducerii la cunoştinţa publică a zilei alegerilor şi se încheie odată cu publicarea în M. Of. al României, Partea 1, a rezultatului scrutinului. Perioada electorala cuprinde intervalul de timp dintre data aducerii la cunoştinţa publică a zilei alegerilor şi data începerii campaniei electorale, campania electorală, desfăşurarea efectivă a votării, numărarea şi centralizarea voturilor, stabilirea rezultatului votării, atribuirea mandatelor şi publicarea rezultatului alegerilor în M. Of. al României, Partea I".
În ceea ce priveşte modul în care a fost redactată Legea nr. 67/2004, respectiv art. 36 alin. (4) şi art. 124, intervenientul a apreciat că în timp ce art. 36 alin. (4) teza finală face referire la partidele politice parlamentare, art. 124 asimilează partidelor politice organizaţiile cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale legal constituite şi arată că aceste organizaţii, care au grup parlamentar propriu în ambele camere ale Parlamentului, sunt asimilate partidelor politice parlamentare.
Prin urmare, fiind în prezenţa unei norme juridice speciale, aceasta este de strictă interpretare şi aplicare.
A mai precizat intervenientul că singura situaţie în care U.N.P.R. s-ar putea încadra în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 67/2004 este aceea în care aceasta uniune ar fi o organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale, ceea ce nu este cazul U.N.P.R. Faptul că membrii fondatori ai U.N.P.R. fac parte dintre deputaţii şi senatorii care au dobândit acest statut în urma alegerilor parlamentare din data de 30 noiembrie 2008, nu poate să-i confere acestei formaţiuni politice statutul de partid politic parlamentar, întrucât nu trebuie pus semnul egalităţii între deputaţi şi senatori, pe de o parte, şi partidul politic din care fac parte aceştia, pe de altă parte.
În acest sens a invocat şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1490/2010 şi nr. 1611 din data de 15.12.2010, în care s-a reţinut că deputaţii şi senatorii care în prezent sunt membri ai U.N.P.R. nu au fost aleşi ca independenţi, ci au devenit independenţi prin retragerea lor din grupurile parlamentare din care făceau parte.
U.N.P.R. a dobândit capacitate civilă de la momentul rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii Tribunalului Bucureşti privind admiterea cererii de înregistrare - art. 22 din Legea nr. 14/2003, respectiv după data de 19 aprilie 2010, astfel că nu putea dobândi statutul de partid politic parlamentar în condiţiile în care această persoană juridică nu avea personalitate juridică, fie ea şi anticipată, la momentul ultimului scrutin parlamentar, fiind deci lipsită de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii civile.
3. Întâmpinarea U.N.P.R.
Prin întâmpinare, intimata U.N.P.R. a invocat excepţiile privind inadmisibilitatea şi prematuritatea contestaţiei, soluţionate în şedinţa publică de astăzi, potrivit celor consemnate prin practicaua deciziei de faţă.
Pe fond, intimata a susţinut că Biroul Electoral Central a fost alcătuit cu respectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) raportat la art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, U.N.P.R. fiind partid politic parlamentar cu drept de a-şi numi reprezentant în Biroul Electoral Central.
A arătat intimata că grupul parlamentar al U.N.P.R. s-a constituit la data de 01 noiembrie 2009, în conformitate cu Regulamentele celor două camere ale Parlamentului României, iar cu privire la constituţionalitatea constituirii grupurilor parlamentare s-a pronunţat Curtea Constituţională, atât prin Decizia nr. 1490/2010 cât şi prin Decizia nr. 1611/2010, în anul 2010, membrii grupului parlamentar constituind Uniunea Naţională pentru Progresul României, în deplină respectare a tuturor legilor şi regulamentelor în vigoare.
Totodată, intimata a precizat că Legea nr. 67/2004 nu defineşte noţiunea de partid parlamentar şi în considerarea principiului potrivit căruia acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem, urmează să se constate că U.N.P.R. este un partid politic înregistrat în conformitate cu dispoziţiile legale, reprezentat în Parlamentul României, recunoscut ca partid parlamentar prin adresa Camerei Deputaţilor nr. 1/529 RA din 03 aprilie 2012 şi adresa Senatului României nr. 1/191 din 02 aprilie 2012, prin care se atestă calitatea de partid parlamentar a U.N.P.R.
Legalitatea constituirii şi fiinţării ca partid parlamentar, pe de o parte şi legalitatea Hotărârii Biroului Electoral Central (în sensul desemnării unui reprezentant al U.N.P.R. în B.E.C.), pe de altă parte, sunt confirmate fără echivoc şi fără posibilitatea de interpretare de către Curtea Constituţională, Senatul României şi Camera Deputaţilor.
Intimata a mai susţinut că Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2005, invocată de către contestator nu îşi găseşte aplicare în cauză, întrucât se referă la configuraţia politică din care reiese alcătuirea birourilor permanente ale Camerelor, fără nici o referire la partidul parlamentar.
În ceea ce priveşte Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, aceasta are ca unic scop asigurarea egalităţii de şansă în competiţia politică şi a transparenţei în finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, însă legea nu cuprinde nici o referire la partidele politice parlamentare.
4. Soluţia Înaltei Curţi. Argumente de drept relevante
Înalta Curte a fost învestită de către Partidul Naţional Liberal cu o contestaţie asupra componenţei B.E.C., în temeiul art. 39 alin. (1) şi alin. (2) teza finală din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, modificată şi completată, susţinându-se, în esenţă, că partidul U.N.P.R. nu este partid parlamentar şi, prin urmare, nu poate avea un reprezentat în B.E.C.
Etapa completării B.E.C. este reglementată de dispoziţiile art. 36 alin. (4) şi (5) din acelaşi act normativ din care, în cauză, prezintă relevanţă alin. (4) potrivit cu care:
„În termen de 24 de ore de la alegerea preşedintelui B.E.C., biroul se completează cu preşedintele şi vicepreşedinţii A.E.P. şi cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.
Din motivarea procesului verbal atacat, încheiat la data de 3 aprilie 2012 cu ocazia completării BEC cu partidele politice parlamentare şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în ambele camere ale parlamentului, rezultă că B.E.C. a fost completat cu reprezentanţii P.D.L., P.S.D., P.N.L., U.N.R.P. şi U.D.M.R. în baza comunicărilor primite de la Camera Deputaţilor şi Senat, respectiv adresele din 3 aprilie 2012 şi din 2 aprilie 2012.
Teza contestatorului, privind calitatea de partid politic neparlamentar a U.N.R.P., dedusă din faptul neparticipării la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, nu poate fi primită.
Este real că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 14 noiembrie 2005, invocată de contestator, s-a corelat noţiunea de „configuraţie politică” utilizată în art. 64 alin. (5) din Constituţie cu data alegerilor, însă tot Curtea Constituţională, prin două decizii mai recente, din 20 decembrie 2010 şi din 23 decembrie 2010, pronunţându-se asupra constituţionalităţii unor prevederi din Regulamentul Camerei Deputaţilor, a reţinut că „mutaţiile intervenite în structura grupurilor parlamentare existente … nu pot rămâne fără consecinţe asupra reprezentării grupurilor parlamentare în cadrul birourilor permanente”şi, tot astfel, „constituirea unui grup parlamentar al deputaţilor independenţi pe parcursul legislaturii, … nu poate rămâne fără consecinţe în planul raporturilor de ordin politic şi organizatoric din cadrul Camerei …”.
În acest context, în condiţiile în care Legea nr. 67/2004 nu defineşte sintagma de „partide politice parlamentare” şi nici nu oferă criterii clare pentru stabilirea acestora, măsura includerii unui reprezentant al U.N.P.R. - partid politic legal constituit, reprezentat în parlament prin membrii săi care au calitatea de parlamentari – în B.E.C., dispusă prin procesul verbal contestat, apare ca justificată.
Cât priveşte argumentul referitor la centralizatoarele de subvenţii acordate partidelor politice în perioada 2009 – martie 2010, între care nu figurează U.N.R.P., Înalta Curte urmează a-l înlătura, întrucât potrivit art. 14 alin. (3) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată,
„Subvenţia de la bugetul de stat se acordă în funcţie de următoarele criterii:
a) numărul de voturi primite la alegerile parlamentare;
b) numărul de voturi primite în alegerile locale”.
Prin urmare, legea nu prevede acordarea de subvenţii după cum partidul politic este parlamentar sau neparlamentar, ci în funcţie de un alt criteriu, al numărului de voturi primite, care nu prezintă relevanţă în cauza de faţă.
În fine, Înalta Curte va înlătura şi argumentul U.N.P.R. referitor la incidenţa în cauză a definiţiei partidului politic parlamentar cuprinsă în art. 2 pct. 61 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
Această definiţie, conform căreia noţiunea de „partide politice parlamentare” desemnează partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor minorităţilor naţionale ce au grup parlamentar propriu în ambele camere ale parlamentului, nu poate fi aplicată ca atare în speţă, pentru că prevederea legală menţionată este inclusă doar în Titlul I – Alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului din Legea nr. 35/2008, în timp ce Titlul II – Modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale nu conţine o prevedere similară. Singura condiţie de acest gen este impusă organizaţiilor minorităţilor naţionale, prin art. 124 din Legea nr. 67/2004.
Pentru argumentele expuse, Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea procesului verbal atacat în sensul solicitat.
Referitor la cererea de intervenţie a Partidului Conservator, calificată de Înalta Curte în baza art. 84 raportat la art. 49 alin. (3) ca fiind accesorie, în interesul PNL, Înalta Curte o va respinge ca efect al respingerii cererii principale în raport de care s-a intervenit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia formulată de Partidul Naţional Liberal, în temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, împotriva procesului verbal din data de 3 aprilie 2012, privind completarea Biroului Electoral Central, ca nefondată.
Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de Partidul Conservator.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1844/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1961/2012. Contencios. Anulare hotărâre... → |
|---|
