ICCJ. Decizia nr. 1961/2012. Contencios. Anulare hotărâre Birou Electoral. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1961/2012
Dosar nr. 2679/1/2012
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, Partidul Conservator a solicitat constatarea nulităţii procesului verbal din 3 aprilie 2012, constatarea calităţii de partid parlamentar a Partidului Conservator cu consecinţa completării componenţei Biroului Electoral Central cu reprezentantul desemnat al Partidului Conservator.
În motivarea contestaţiei sale contestatorul a arătat că, în temeiul art. 36 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, Partidul Conservator, în calitate de partid parlamentar, a solicitat Biroului Electoral Central, cu adresa din 29 martie 2012, completarea componenţei sale cu reprezentantul desemnat de acest partid.
Şi-a motivat cererea pe prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, potrivit cărora „ Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente şi 11 reprezentanţi ai partidelor politice, alianţelor politice şi alianţelor electorale” şi alin. (4) care stipulează că ”În termen de 24 de ore de la alegerea preşedintelui Biroului Electoral Central, biroul se completează cu preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente şi cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.
A arătat contestatorul că la data de 03 aprilie 2012, Biroul Electoral Central, le-a adus la cunoştinţă faptul că „(…) la data de 03 aprilie 2012 (…) Biroul Electoral Central a fost completat cu Preşedintele şi Vicepreşedintele Autorităţii Permanente şi cu reprezentanţii Partidului Social Democrat şi Partidului Democrat Liberal, ai Partidului Naţional Liberal, ai Uniunii Naţionale pentru Progresul României şi ai Uniunii Democrate Maghiare din România. (…) Având în vedere că, în adresele Camerei Deputaţilor şi a Preşedintelui Senatului din 03 aprilie 2012, respectiv din 02 aprilie 2012, Partidul Conservator nu este menţionat ca partid politic parlamentar, acesta nu are dreptul la un reprezentant în Biroul Electoral Central".
Contestatorul a apreciat măsura adoptata de Biroul Electoral Central ca fiind contrară dispoziţiilor legale, prin ignorarea dreptului acestui partid de a-şi desemna un reprezentant în Biroul Electoral Central, corelativ calităţii de partid parlamentar.
A mai susţinut contestatorul că dispoziţiile Legii nr. 67/2004 nu definesc noţiunea de "partid politic parlamentar", stipulata de art. 36 din lege şi invocata de Biroul Electoral Central drept temei al excluderii sale din categoria partidelor având dreptul la un reprezentant în cadrul acestei instituţii, dar că legea operează o distincţie expresa între "partidele politice parlamentare" şi "partidele politice neparlamentare" iar sintagma "partid politic parlamentar", analizată din punctul de vedere al semnificaţiei, desemnează în mod evident partidul politic care este reprezentat în parlament prin membrii săi, persoane care au calitatea de parlamentari.
S-a mai precizat că Partidul Conservator întruneşte condiţia mai sus menţionata, astfel încât sa fie inclus în categoria partidelor politice parlamentare, întrucât are ca membri un număr de şapte parlamentari, respectiv patru senatori (D.V., V.N., Ş.R., M.M.B.) şi trei deputaţi (D.F., L.B.C., S.A.).
A mai arătat contestatorul că dispoziţiile Legii nr. 67/2004 care stipulează în mod diferenţiat dreptul partidelor politice de a avea un reprezentant în cadrul Biroului Electoral Central sunt în mod evident norme care reglementează limitarea unui drept. Prin urmare, interpretarea în vederea aplicării acestor dispoziţii se impune a fi una eminamente restrictiva.
Astfel că, a apreciat contestatorul, includerea Partidului Conservator alături de Partidul Social Democrat, Partidul Democrat Liberal, Partidul Naţional Liberal, Uniunea Naţionala pentru Progresul României şi Uniunea Democrată Maghiară din România, în categoria "partidelor politice parlamentare" trebuie analizata strict prin prisma criteriilor oferite de Legea nr. 67/2004, iar această lege nu stabileşte niciun astfel de criteriu, care ar putea fi aplicat în scopul unei diferenţieri de natură calitativă sau cantitativă, între Partidul Conservator şi celelalte formaţiuni politice enumerate şi care să determine concluzia includerii sau nu în categoria partidelor politice parlamentare. În consecinţă, în lipsa unor elemente exprese de diferenţiere, interpretarea restrictivă a textului de lege trebuie efectuată prin raportare la elementele intrinseci care pot servi aplicării normei legale, singurul astfel de element fiind constituit de caracteristica partidelor politice parlamentare de a fi reprezentate în Parlament prin membrii proprii, care au calitate de parlamentari.
Or, din perspectiva acestui unic criteriu aplicabil, există o identitate condiţională între Partidul Conservator şi restul partidelor incluse de Biroul Electoral Central, în categoria partidelor politice parlamentare împreună cu aceste formaţiuni reprezentând totalitatea formaţiunilor politice care la momentul actual sunt reprezentate în Parlament.
S-a mai susţinut, totodată, că definiţia dată partidelor politice parlamentare de art. 2, pct. 61 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, este inaplicabilă în cauza de faţă, pe de o parte pentru că Legea nr. 67/2004 este adoptata anterior Legii nr. 35/2008 iar această ultimă lege nu poate servi pentru interpretare în lipsa unei menţiuni exprese în acest sens iar pe de altă parte art. 2, pct. 61 din Legea nr. 35/2008 face parte din Titlul I „Alegerea Camerei deputaţilor şi a Senatului”, legea excluzând în mod expres aplicabilitatea definiţiilor cuprinse în art. 2, în ceea ce priveşte normele care reglementează alte forma de alegeri, cum ar fi cele locale.
Totodată contestatorul a mai arătat că dispoziţiile prevăzute la art. 124 din Legea nr. 67/2004 nu se aplică şi în cazul de faţă întrucât acestea vizează organizaţiile cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale, relevant în acest sens fiind şi faptul că art. 124 a fost modificat de pct. 41 al art. 1 din O.U.G. nr. 20 din 27 februarie 2008, la acelaşi moment cu adoptarea Legii nr. 35/2008.
Prin urmare, o eventuala intenţie a legiuitorului de generalizare a definiţiei partidelor politice parlamentare, data de art. 2, pct. 61 din Legea nr. 35/2008, ar fi determinat în mod necesar o modificare în acest sens a art. 124 din Legea nr. 67/2004, prin referire şi la partidele politice şi nu doar la organizaţiile cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale.
Înalta Curte, examinând contestaţia atacată, precum şi textele legale incidente, constată că este fondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea nr. 67/2004 reglementează regimul alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale – consilii locale, consilii judeţene, primari şi preşedinţi ai consiliilor judeţene.
Conform art. 23 alin. (1) din acest act normativ ”Pentru organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor electorale se înfiinţează în condiţiile prezentei legi: Biroul Electoral Central, birouri electorale judeţene, birouri electorale de circumscripţie şi birouri electorale ale secţiilor de votare”.
Astfel, potrivit art. 36 alin. (1) din lege, „Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente şi 11 reprezentanţi ai partidelor politice, alianţelor politice şi alianţelor electorale.
Alin. (4): În termen de 24 de ore de la alegerea preşedintelui Biroului Electoral Central, biroul se completează cu preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Parlamentare şi cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.
Analizând contestaţia formulată de petent prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 67/2004, Înalta Curte reţine că Biroul Electoral Central se înfiinţează în conformitate cu dispoziţiile speciale ale acestei legi, care în cuprinsul său, la art. 36 alin. (4), face referire la „partide politice parlamentare” fără alte distincţii, astfel cum s-a reţinut în procesul verbal de completare din 03 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central.
Conform procesului verbal contestat, Biroul Electoral Central a fost completat cu reprezentanţi ai Partidului Democrat Liberal,. Partidul Naţional Liberal, Uniunea Naţională Pentru Progresul României inclusiv ai Partidul Social Democrat cu care petenta a format alianţă politică la alegerile parlamentare din 2008.
Cum legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar aceasta reglementează strict regimul alegerilor locale, în lipsa unei menţiuni exprese în acest sens, includerea Partidului Conservator alături de Partidul Social Democrat, Partidul Democrat Liberal, Partidul Naţional Liberal, Uniunea Naţională pentru Progresul României şi Uniunea Democrată Maghiară din România, în categoria partidelor politice parlamentare trebuie analizată din prisma criteriilor oferite de Legea nr. 67/2004, respectiv ca fiind un partid politic care este reprezentat în parlament prin membrii săi care au calitatea de parlamentari.
Legea nr. 35/2008, adoptată ulterior şi menţionată ca argument juridic în cuprinsul procesului verbal nu poate servi pentru interpretarea art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004 pentru că definiţia dată partidelor politice parlamentare este prevăzută numai în art. 2 pct. 61din Legea nr. 35/2008, la Titlul I pentru Alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, în timp ce Titlul II, privind modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administrative publice locale nu prevede o menţiune în acest sens.
De altfel, atunci când legiuitorul a simţit nevoia unei definiţii a prevăzut-o în mod expres aşa cum a făcut-o în art. 124 din Legea nr. 67/2004, care condiţionează asimilarea organizaţiilor cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale cu categoria partidelor politice parlamentare, de existenţa unui grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului.
În consecinţă având în vedere cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 67/2004, Înalta Curte va admite contestaţia şi va modifica procesul verbal contestat în sensul includerii Partidului Conservator ca membru în Biroul Electoral Central constituit pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia formulată de Partidul Conservator, împotriva procesului verbal din 3 aprilie 2012, al Biroului Electoral Central.
Dispune modificarea procesului verbal în sensul includerii reprezentantului Partidului Conservator ca membru Biroului Electrol Central.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1960/2012. Contencios. Anulare hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 1962/2012. Contencios. Anulare hotărâre... → |
|---|
