ICCJ. Decizia nr. 1841/2012. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1841/2012
Dosar nr.694/35/2010
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 135 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamanta SC F. SRL împotriva pârâtei Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - APDRP (fostă SAP ARD), ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea a reţinut următoarele:
La data de 8 noiembrie 2005, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. C3.40621260500061 între Agenţia SAP ARD (în prezent APDRP - conform OUG nr. 13/2006) în calitate de Autoritate Contractantă şi SC F. SRL, în calitate de beneficiar, având ca obiect ajutorul financiar nerambursabil în cuantum de 343.153,80 RON, pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziţionarea de utilaje şi mijloace de transport specializate pentru unitatea de procesare a fructelor şi ciupercilor de pădure din localitatea Lugaşu de Jos, jud. Bihor".
Prin Decizia nr. 7067 din 15 aprilie 2010, emisă de A.P.D.R.P. a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanta SC F. SRL împotriva Procesului-verbal de constatare nr. 4.763 din 16 martie 2010, stabilindu-se că beneficiarul are un debit de 343.153,80 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, conform prevederilor legale în vigoare.
Procesul-verbal de constatare nr. 4.763 din 16 martie 2010 ce constituie titlul de creanţă executoriu, a fost emis ca urmare a conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanţare, care nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat în semnarea acestui contract, iar în ceea ce priveşte prejudiciul creat Agenţiei şi în mod direct Comunităţii Europene, a constatat producerea ipotezei a doua a pct. 5 A 13 1 b din Secţiunea F din Acordul Multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, respectiv a avut loc un efect (de prejudiciere) asupra unui punct nejustificat de cheltuială.
În speţă, instanţa a constatat că beneficiarul a avut cunoştinţă despre aplicarea legislaţiei incidente, încă de la momentul întocmirii cererii de finanţare prin Ghidul Informativ privind Programul aferent măsurii 3.4, fiindu-i acordat de către experţii A.P.D.R.P., un termen rezonabil în vederea redresării economice, respectiv până în luna martie 2010, termen care nu a fost însă respectat de către aceasta, încălcând criteriul de eligibilitate E.G. 5, menţionat şi în Criteriul de Eligibilitate General din Fişa Tehnică a măsurii M3.4.
A mai reţinut instanţa că deşi reclamanta a achitat obligaţiile faţă de bugetul local al Comunei Lugaşu de Jos, existente la data de 31 decembrie 2009 şi consemnate în somaţia şi titlul executoriu nr. 346 din 3 februarie 2010 în sumă de 202.044 RON, societatea înregistrează în continuare pierdere netă în exerciţiul financiar, iar valoarea mare a obligaţiilor restante achitate către bugetul local va influenţa în mod negativ rezultatul exerciţiului financiar aferent anului 2010.
De altfel, instanţa a reţinut că în cauză a fost efectuată şi o expertiza fiscală, consultantul fiscal D.M. concluzionând ca SC F. SRL nu a respectat Criteriul General de Eligibilitate E.G. 5, asumat în cererea de finanţare, în care se prevede ca beneficiarul să nu înregistreze pierderi financiare şi datorii restante la bugetul de stat şi bugetele locale.
În plus, expertul a precizat că din analiza documentelor financiar contabile ale reclamantei, inclusiv a evidenţei contabile separate pentru documentele referitoare la contractul de finanţare, rezultă că în exerciţiile financiare 2006, 2008 şi 2009, reclamanta a înregistrat pierderi financiare, identificând şi împrejurările, factorii, cauzele care au dus la aceste pierderi, respectiv vânzarea produselor şi mărfurilor aflate în stoc la începutul anului 2006, la un preţ inferior costului de achiziţie, condiţiile meteorologice nefavorabile (2008), schimbarea structurii acţionariatului, cheltuielile cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar rezultate din reevaluarea creanţelor şi datoriilor în valută, conform reglementărilor contabile.
În concluzie, raportat la dispoziţiile legale imperative aplicabile contractului de finanţare încheiat între părţi, instanţa a apreciat că nu poate constitui un motiv de anulare a actelor administrativ contestate, împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la inexistenţa relei-credinţe în executarea contractului şi în nerespectarea criteriilor de eligibilitate,
1. Recursul reclamantei SC F. SRL
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC F. SRL care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9, recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
A susţinut, în esenţă, că atât procesul-verbal cât şi Decizia contestată sunt nelegale şi netemeinice, ambele acte fiind întocmite fără să fi fost avută în vedere situaţia economică a societăţii, specificul activităţii acesteia cât şi situaţia economică la nivelul ţării.
În opinia recurentei, nu i se poate imputa reaua-credinţă în executarea contractului şi în respectarea condiţiilor de eligibilitate, deoarece, la individualizarea răspunderii contractuale trebuie avute în vedere totalitatea condiţiilor şi a factorilor care au generat pierderi şi numai în urma analizei acestora se poate vedea dacă în prezenta cauza poate fi atrasă sau nu răspunderea societăţii.
Or, aşa cum rezultă din situaţia faptică şi din probatoriul administrat în cauză, recurenta a depus toate eforturile pentru a nu înregistra pierderi în activitatea sa curentă şi a respecta astfel condiţiile de eligibilitate, pierderile înregistrate nedatorându-se vreunei proaste conduceri a societăţii ci ca urmare a situaţiei economice internaţionale.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 04 aprilie 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) raportat la art. 304 pct. (3) C. proc. civ., motivul de ordine publică al necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea de soluţionare în primă instanţă a cauzei, în raport de valoarea sumei contestate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele corespunzătoare motivului de ordine publică
Examinând cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că soluţia atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a primei instanţe.
Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă anularea Deciziei nr. 7067 din 15 aprilie 2010 emisă de către A.P.D.R.P., a procesului-verbal de constatare nr. 4763/16 martie 2010 emis de aceeaşi autoritate publică, cu anexele sale şi exonerarea societăţii reclamante de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 343.153,80 RON, cu titlu de recuperare sprijin financiar nerambursabil aferent contractului C3.40621260500061 din 08 noiembrie 2005.
În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) şi 6 din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă, ce pot fi contestate în condiţiile şi în termenele stabilite de Codul de procedură fiscală.
Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Incidenţa Codului de procedură fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată de art. 3 - 7 şi art. 10 din OG nr. 79/2003.
Impunerea în litigiu a fost calculată urmare a verificării modului de obţinere, derulare şi utilizare a fondurilor alocate prin Programul SAP ARD pentru proiectul C3.40621260500061 din 08 noiembrie 2005 intitulat "Achiziţionarea de utilaje şi mijloace de transport specializate pentru unitatea de procesare a fructelor şi ciupercilor de pădure din localitatea Lugaşu de Jos, jud. Bihor" finalizată prin încheierea la data de 15 martie 2010 a unui titlu de creanţă fiscală, intitulat proces-verbal, ce a făcut obiectul contestaţiei reclamantei respinsă prin Decizia nr. 7067 din 15 aprilie 2010.
În speţa de faţă, natura juridică a creanţei constatate prin procesul-verbal de constatare nr. 4763/16.03.2010 este aceea de creanţă fiscală, chiar dispoziţiile art. 4 alin. (2) din OG nr. 79/2003 făcând trimitere la drepturile şi obligaţiile fiscale.
În consecinţă, cum acţiunea reclamantului poartă asupra unui titlu de creanţă fiscală cu o valoare de 343.153,80 RON, situată sub pragul valoric de 500,000 RON, revine tribunalului competenţa materială pentru judecarea cauzei în primă instanţă,
1. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
În consecinţă, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC F. SRL împotriva Sentinţei nr. 135/10.06.2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1839/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1845/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
