ICCJ. Decizia nr. 1855/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1855/2012
Dosar nr.2259/54/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei şi hotărârea primei instanţe învestite
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal şi ulterior precizată, reclamantul P.I.C.I. a solicitat anularea Dispoziţiei zilnice a Rectorului S/180 din 14 septembrie 2011, al cărei conţinut a fost înregistrat la numărul 3729305 din 16 septembrie 2011, prin Dispoziţia zilnică a Rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, la care face referire în comunicarea cu numărul 3764284 din data de 19 septembrie 2011 a Rectorului Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza" Bucureşti, prin care s-a dispus exmatricularea reclamantului pentru nepromovarea anului II de studii universitare, obligarea pârâtei la reînmatricularea reclamantului în anul III de studii universitare, cursuri de zi, 2011/2012, cu invocarea sistemului european de credite transferabile şi suspendarea executării dispoziţiei zilnice a Rectorului S/180 din 14 septembrie 2011, până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2629 din 10 noiembrie 2011, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că pârâta Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" este o autoritate publică centrală.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 C. proc. civ.
Pe de altă parte, instanţa a luat în considerarea dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (2) din Hotărârea nr. 294 din 21 martie 2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în care se arată că Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza" a fost înfiinţată în baza HG nr. 137/1991, ca instituţie de învăţământ superior acreditată, din reţeaua de învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional al studiilor universitare şi care desfăşoară activităţi de învăţământ superior, organizate prin programe de studii universitare de licenţă, de studii universitare de masterat şi de studii universitare de doctorat, în domeniile şi specializările acreditate, precum şi alte forme de pregătire, perfecţionare şi specializare, având totodată şi personalitate juridică.
În plus, tribunalul a apreciat că întinderea teritorială a competenţei Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" este naţională, aceasta desfăşurând activităţi de învăţământ superior în vederea formării de ofiţeri şi arhivişti pentru asigurarea nevoilor de personal ale M.A.I., pentru întreg teritoriul ţării.
În optica tribunalului, criteriul întinderii teritoriale a competenţei este determinant în calificarea unei autorităţi publice ca fiind centrală sau locală, şi nu subordonarea ierarhică şi nici personalitatea juridică.
În consecinţă, tribunalul a stabilit că pârâta este o autoritate publică centrală, astfel că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Craiova, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 C. proc. civ.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 107 din 10 februarie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., reţinând că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de rectorul Academiei de Politie „Alexandru Ioan Cuza", instituţie de învăţământ superior cu personalitate juridică.
În analizarea excepţiei necompetenţei materiale, curtea de apel a avut în vedere, de asemenea, dispoziţiile Hotărârii nr. 294 din 21 martie 2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, publicată în M. Of. Nr. 231 din 3 aprilie 2007, în raport de care a stabilit că pârâta Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Cu toate acestea, a apreciat că pârâta nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, chiar dacă pârâta funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, câtă vreme niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru a putea fi încadrată în ipoteza unei autorităţi publice centrale.
În analiza calificării pârâtei, curtea de apel a avut în vedere şi jurisprudenţa recentă a I.C.C.J. în materia regulatorului de competenţă, în speţă, Decizia nr. 724 din 08 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 20685/3/2010 şi Decizia nr. 3982 din 24 august 2011 pronunţată în dosarul nr. 968/89/2011).
În concluzie, Curtea de apel a apreciat că revine, în primă instanţă, Tribunalului Dolj competenţa de soluţionare a cererii, stabilită de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi determinată de criteriul rangul autorităţii emitente, actul contestat fiind emis de rectorul Academiei în exercitarea atribuţiilor ce îi sunt conferite de prevederile legale specifice domeniului învăţământului superior, autoritate care nu are competenţe la nivel naţional.
3. Regulatorul de competenţă
Verificând mai întâi regularitatea învestirii sale cu conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că este competentă să îl soluţioneze, în temeiul art. 22 C. proc. civ., în calitate de instanţă ierarhic superioară instanţelor aflate în conflict.
Asupra conflictului de competenţă, Înalta Curte stabileşte că, în speţă, soluţionarea litigiului este de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente.
În discuţie este acţiunea promovată de către reclamantul P.I.C.I. împotriva pârâtei Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza", prin care s-a solicitat anularea Dispoziţiei zilnice a Rectorului Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" nr. S/180 din 14 septembrie 2011, prin care s-a dispus exmatricularea reclamantului pentru nepromovarea anului II de studii universitare, obligarea pârâtei Academia de Poliţie la reînmatricularea reclamantului în anul III de studii universitare, cursuri de zi, 2011/2012 precum şi suspendarea executării dispoziţiei zilnice a Rectorului S/180 din 14 septembrie 2011, până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.
Textul legal care stabileşte competenţa instanţelor de contencios este art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, care prevede că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că în toate cauzele de contencios administrativ, cu excepţia celor fiscale, criteriul stabilirii competenţei instanţei este poziţia în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului atacat.
În concret, actele emise de autorităţile publice centrale sunt date în competenţa curţilor de apel ca instanţe de fond în contencios administrativ, în toate celelalte cauze competenţa revenind tribunalelor.
În speţă, chestiunea care se cere a fi lămurită este aceea dacă Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" este sau nu o autoritate publică centrală, în funcţie de care se determină competenţa materială a instanţei de contencios administrativ în soluţionarea acţiunii pendinte.
Înalta Curte aminteşte că prin autoritate centrală se înţelege acea entitate care este poziţionată la vârful ierarhiei sistemului autorităţilor publice sau a unui subsistem al sistemului autorităţilor publice (cum este cazul ministerelor, al autorităţilor publice centrale de specialitate) şi care este învestită cu competenţe de coordonare şi conducere a celorlalte autorităţi din sistem/subsistem.
Întotdeauna, autoritatea centrală se află în raporturi pe verticală cu celelalte autorităţi ale sistemului/subsistemului, faţă de care se află pe o poziţie de autoritate (de comandă).
Art. 12 alin. (1) din OUG nr. 30/2007 privind funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, actualmente Ministerul Administraţiei şi Internelor, modificată şi completată, prevede că „Ministerul Internelor şi Reformei Administrative are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unităţile subordonate acestuia, organe şi unităţi centrale de specialitate, unităţi teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum şi alte componente constituite în condiţiile legii ca instituţii civile sau militare"
Potrivit HG nr. 732/2010 pentru modificarea H.G nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor şi completarea anexei nr. 1 pct. II, lit. A) la HG 416/2007, privind „Instituţiile şi structurile aflate în subordinea M.A.I.", la pct. 17 este inserată Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza", alături de instituţii precum Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară, Arhivele Naţionale, Poliţia Română, Oficiul pentru Imigrări etc.
Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" este, potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din HG nr. 294/2007, privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza", instituţie de învăţământ superior acreditată, care funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar coordonarea funcţională a Academiei se stabileşte prin Ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor.
Aşadar, se constată că potrivit reglementărilor legale în baza cărora s-a înfiinţat şi funcţionează Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza" această instituţie de învăţământ superior, are statut special, distinct faţă de alte instituţii de învăţământ superior.
Prin acte normative i s-a conferit calitatea de instituţie publică centrală şi ca urmare în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acţiunilor care au ca obiect anularea unor acte emise de Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza", aparţine Curţii de apel.
În consecinţă, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei deduse prezentei judecăţi aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.C.I. şi pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza", în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1853/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 1857/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
