ICCJ. Decizia nr. 1857/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1857/2012
Dosar nr.3197/116/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei şi hotărârea primei instanţe învestite
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M.I. SRL a solicitat anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 147 din 18 aprilie 2011, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. şi anularea parţială a Deciziei nr. 674 din 10 decembrie 2009, prin care a fost recunoscut dreptul reclamantei la rambursarea TVA în cuantum de 390.324 RON, pretinzând reclamanta că în mod nelegal a fost respinsă solicitarea de rambursare a TVA cu privire la suma de 37.055 RON.
Prin Sentinţa nr. 3149 din 25 octombrie 2011, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Călăraşi a reţinut că reclamanta solicită anularea unor acte administrativ fiscale emise de o autoritate publică centrală, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 revine secţiei de contencios administrativ fiscal a curţii de apel competenţa de soluţionare a litigiului în primă instanţă.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 900 din 10 februarie 2012 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Călăraşi.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că, raportat la obiectul cererii, este evident că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în contencios fiscal, promovată împotriva unor acte administrativ-fiscale cu conţinut patrimonial, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la determinarea competenţei de soluţionare a cauzei, însă nu prin raportare la calitatea emitentului actului ci în funcţie de valoarea creanţei fiscale.
Având în vedere că litigiul de faţă priveşte o creanţă de până la 500.000 RON, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului, considerent pentru care curtea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, învestit ca instanţă de la sediul reclamantei.
Regulatorul de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 20 C. proc. civ., reţine că există în cauză conflict de competenţă.
După cum se constată, obiectul cererii de chemare în judecată, îl constituie anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 147 din 18 aprilie 2011, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. şi anularea parţială a Deciziei nr. 674 din 10 decembrie 2009, prin care a fost recunoscut dreptul reclamantei la rambursarea TVA în cuantum de 390.324 RON.
Prin urmare, obiectul cererii îl constituie un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, în raport de criteriul valoric al sumei în discuţie.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., litigiile care vizează acte administrativ-fiscale de până la 500.000 RON, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, fiind corecte aprecierile Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal referitoare la competenţa materială de soluţionare a cauzei.
În consecinţă, având în vedere cele reţinute, Înalta Curte, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC M.I. SRL şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC M.I. SRL şi pe Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1855/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1859/2012. Contencios → |
|---|
