ICCJ. Decizia nr. 1862/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1862/2012
Dosar nr.2519/2/2010
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauze.
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la 19 martie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul T.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să-i elibereze certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341, care să ateste calitatea sa de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - luptător remarcat prin fapte deosebite; obligarea pârâtului Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la emiterea avizului favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004; obligarea pârâţilor la executarea hotărârii pronunţate în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; obligarea pârâţilor la plata unei penalităţi de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data când, potrivit hotărârii pronunţate, au fost obligaţi să execute hotărârea, până la momentul executării hotărârii ce se va pronunţa, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare la data de 23 septembrie 2010 prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia prematurităţii introducerii cererii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 4643 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti au fost respinse excepţiile lipsei procedurii prealabile, inadmisibilităţii acţiunii, prematurităţii acţiunii şi excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii.
Instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 în sensul că a obligat pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie să emită avizul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 341/2004 şi pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să elibereze certificat doveditor în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea unei penalităţi de 10 RON/zi de întârziere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prorogarea termenului stabilit de lege nu poate fi interpretată în sensul dorit de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, respectiv că operează şi cu privire la cererile şi dosarele deja depuse.
Interpretarea pârâtului în sensul că doar la această ultimă dată trebuie preschimbate certificatele este contrară raţiunii legiuitorului exprimată în dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, fiind de natură a vătăma drepturile şi interesele legitime ale celor care au depus anterior cererile şi dosarele pentru preschimbare.
În aceste condiţii, instanţa a constatat că excepţia prematurităţii acţiunii este neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că pârâtul a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, însă în cauza de faţă a constatat că nu ne aflăm într-o astfel de situaţie, ci în cea a nesoluţionării cererii de eliberare a certificatului de revoluţionar solicitat de către reclamant, situaţie în care acesta, în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente fără îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din lege.
Reţinând că în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pârâtul a invocat aceleaşi argumente, Curtea a respins-o ca neîntemeiată.
Excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, motivat de faptul că această comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaţilor, neavând personalitate juridică a fost respinsă de instanţa de fond ca neîntemeiată.
Este lipsită de relevanţă împrejurarea că pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 are personalitate juridică în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât această autoritate are competenţă de a aviza propunerile Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.
Cu privire la fondul cererii, instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul ar fi avut documentaţia incompletă şi că acesta ar fi motivul nesoluţionării cererii sale.
Mai mult decât atât, cererea reclamantului de preschimbare a certificatului său de revoluţionar împreună cu documentaţia aferentă a fost analizată în plenul Comisiei constituite la nivelul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi constatându-se că dosarul este complet, a primit avizul favorabil şi a fost transmis la data de 03 mai 2010 Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 cu propunerea de acordare a avizului favorabil.
Instanţa de fond a constatat că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, care prevăd obligaţia Comisiei Parlamentare de a emite avizul într-un termen de 7 zile de la data înregistrării listelor cuprinzând propunerile venite de la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 21 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea reclamantului de lămurire a dispozitivului Sentinţei nr. 4643 din 22 noiembrie 2010, în sensul că al 3-lea paragraf al dispozitivului va avea următorul conţinut: „obligă pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să emită avizul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 341/2004 şi pârâtul SSPR să elibereze certificatul doveditor prevăzut de lege care să ateste calitatea reclamantului de luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite".
3. Recursurile declarate de pârâţi.
Împotriva acestei sentinţe, precum şi a încheierii din 21 martie 2011 au formulat recurs Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive.
- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţiile lipsei procedurii administrative prealabile şi prematurităţii acţiunii, rezultate din prevederile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 341/2004, precum şi din prevederile art. 19 şi 20 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În acest sens trebuie observat că reclamantul a introdus acţiunea înainte de expirarea termenului de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calităţii de revoluţionar (respectiv data de 30 aprilie 2010) şi înainte de publicarea listei finale cuprinzând persoanele cărora le-a fost aprobată sau respinsă cererea de preschimbare. Totodată, reclamantul nu a formulat contestaţia prealabilă către Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989;
- pe fondul cauzei, instanţa a obligat în mod greşit Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor la emiterea certificatului care să ateste calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, ignorând atât dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi ale HG nr. 1.412/2004, cât şi probele dosarului - potrivit cărora reclamantul este îndreptăţit la certificatul de revoluţionar cu titlul de „Participant la Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989". Acest din urmă certificat a fost deja tipărit, având seria PRT - T nr. 0012, acţiunea fiind rămasă fără obiect.
În drept, recurentele au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce priveşte încadrarea motivelor de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor este întemeiat, urmând a fi admis, însă numai pentru următoarele motive:
Astfel, în mod corect instanţa de fond a respins excepţiile lipsei procedurii administrative prealabile şi prematurităţii acţiunii, faţă de împrejurarea că reclamantul a depus dosarul său la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, dosar care a fost admis încă din data de 30 aprilie 2009 şi a fost transmis la data de 3 mai 2010 Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu propunere de acordare a avizului favorabil. Este adevărat că termenul final de preschimbare a certificatelor de revoluţionar a fost prorogat, conform Legii nr. 391/2009, dar această prorogare nu se referă şi la dosarele deja depuse.
Pe fondul cauzei însă, în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de obligare a pârâţilor la emiterea unui certificat cu titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, în baza unor înscrisuri depuse de reclamant (procesul-verbal al Comisiei Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor nr. 18/2873 din 30 aprilie 2009 şi adresa nr. 18/3755 din 3 iunie 2009) şi care nu se coroborează cu celelalte probe ale dosarului.
Aceste acte sunt lovite de nulitate, deoarece sunt semnate doar de 2 membri, din numărul minim de 6 membri.
Prin urmare, singurul titlu la care era îndreptăţit reclamantul potrivit actelor depuse era acela de „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", care a şi fost emis, având seria PRT - T nr. 00012, iar nu titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, astfel cum a solicitat prin acţiunea introductivă şi cererea de completare a dispozitivului.
Faţă de considerentele menţionate în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul, modificând sentinţa şi încheierea atacată în sensul respingerii acţiunii şi, respectiv, cererii de completare a dispozitivului, ca neîntemeiate, cu menţiunea soluţiilor instanţei de fond în privinţa excepţiilor de procedură invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva Sentinţei nr. 4643 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Admite recursurile declarate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor împotriva aceleiaşi sentinţe, cât şi împotriva încheierii din data de 25 martie 2011 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Modifică sentinţa atacată în parte, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată. Menţine restul dispoziţiilor din hotărârea atacată referitoare la respingerea excepţiilor invocate.
Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de completare a dispozitivului sentinţei pronunţate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 186/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1870/2012. Contencios → |
|---|
