ICCJ. Decizia nr. 1859/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1859/2012
Dosar nr.7068/2/2010
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 2102 din 18 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. M.S. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - Organism Intermediar pentru IMM-uri şi pe cale de consecinţă a dispus anularea Deciziei nr. 3/CSC din 10 iunie 2010 şi a scrisorii de respingere tehnico-financiară aferentă, precum şi obligarea pârâtei să reevalueze cererea de finanţare în raport de dispoziţiile legale şi Ghidul solicitantului.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În primul rând s-a reţinut că în cap. II din Ghidul Solicitantului, Condiţiile de eligibilitate a solicitantului şi proiectului, pct. 4 lit. b) se prevede: Capacitatea financiară are în vedere capacitatea solicitantului de a asigura contribuţia proprie la valoarea cheltuielilor eligibile, capacitatea de a asigura finanţarea cheltuielilor neeligibile ale proiectului (inclusiv a cheltuielilor conexe proiectului) şi cea de asigurare a resurselor financiare necesare implementării corespunzătoare a proiectului până la rambursarea/decontarea cheltuielilor eligibile.
Curtea de apel a constatat că iniţial petenta primise o scrisoare de aprobare administrativă şi a eligibilităţii proiectului, iar şase zile mai târziu, acelaşi Organism Intermediar pentru IMM, prin acelaşi şef de serviciu „Evaluare şi Selecţie" anunţa contrariul, în cadrul raportului de evaluare tehnică şi financiară.
Instanţa de fond a apreciat că din actele dosarului nu a rezultat că petenta nu ar îndeplini criteriile de eligibilitate, deci comunicatele contradictorii venite din partea Serviciului de Evaluare şi Selecţie au condus la o soluţie care nu are o bază legală fundamentată, impunându-se anularea sa, atâta timp cât nu se justifică legal respingerea proiectului depus de petentă.
În plus, se mai reţine că, cifra de afaceri invocată de intimată nu apare a fi un criteriu prevăzut de pct. 4 lit. b) din cap. II al Ghidului Solicitantului menţionat mai sus.
Pentru aceste motive, instanţa de fond a constatat că argumentele pârâtei nu au legătură cu actul la care face trimitere, ghidul solicitantului, motiv pentru care s-ar impune reevaluarea cererii de finanţare în raport de dispoziţiile legale şi de Ghidul solicitantului.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 2102 din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în temeiul art. 304 pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în susţinerea căruia a arătat, în esenţă, următoarele:
Consideră recurentul că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor capitolului II.1.1, pct. 4, ale capitolului III.6.2 şi ale capitolului IV.2.1 din Ghidul solicitantului intitulat Sprijin pentru accesul pe noi pieţe şi internaţionalizare aferent apelului de proiecte, respectiv cu interpretarea greşită şi a Instrucţiunii nr. 8 din 07 septembrie 2009.
În acest sens, arată recurentul că deşi, la pct. 4.2 din cererea de finanţare depusă în data de 24 septembrie 2009, reclamanta precizează că va acoperi în numerar contribuţia proprie la proiect însă din completarea datelor despre societate rezultă în mod clar că aceasta înregistra la data de 24 septembrie 2009 o pierdere în cuantum de 6.608 RON şi o cifră de afaceri 0 RON iar din datele prezentate în contul de profit şi pierderi la data de 31 decembrie 2008, anexat la cererea de finanţare, rezulta faptul că reclamanta a avut în anul 2008 o cifră de afaceri netă de numai 4649 RON şi un profit de exploatare de 196 RON.
Prin urmare, consideră recurentul că datele existente dovedesc, în mod clar că reclamanta nu avea capacitatea financiară de a asigura contribuţia proprie reprezentând valoarea cheltuielilor exigibile, nu avea capacitatea de a asigura finanţarea cheltuielilor neeligibile ale proiectului, inclusiv a cheltuielilor conexe proiectului, şi cea de a asigura resurselor financiare necesare implementării corespunzătoare a proiectului până la rambursarea/decontarea cheltuielilor, criterii de care a luat la cunoştinţă şi care sunt prevăzute în mod expres în Ghidul solicitantului, respectiv că avea obligaţia de a demonstra că are capacitatea financiară şi operaţională.
Cu privire la susţinerile instanţei de fond în sensul că au fost comunicate contradictorii emise de către Serviciul evaluare şi selecţie la etapele de evaluare administrativă şi cea a eligibilităţii proiectului şi respectiv cea de evaluare tehnico-financiară, susţine recurentul că instanţa de fond a făcut o confuzie între deciziile luate de către OI pentru IMM în fiecare etapă, întrucât comunicatele transmise au fost pe etape distincte, în condiţiile în care fiecare etapă a presupus o evaluare distinctă şi o decizie corespunzătoare fiecărui rezultat al evaluării.
În acest sens, arată recurentul că evaluarea unui proiect depus de solicitant presupune parcurgerea a două etape distincte, cu evaluări distincte, respectiv, etapa conformităţii administrative şi a eligibilităţii, etapă în care numai proiectele conforme din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii, care îndeplinesc criteriile din Anexa 4 - grila de verificare, sunt admise în etapa următoare, şi etapa evaluării tehnice şi financiare a proiectului conform operaţiunii Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile; A1 - Sprijin financiar cu valoare cuprinsă între 1.065.000 - 6.375.000 RON acordat pentru investiţii pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
Mai arată recurentul că, în urma verificării proiectului depus de către reclamantă din punct de vedere administrativ, proiectul a fost admis pentru faza următoare, respectiv pentru evaluarea tehnică şi financiară aşa că prin scrisoarea nr. 2i/1/1 din 10 mai 2010 solicitantul a fost notificat asupra rezultatului verificării conformităţii administrative şi a eligibilităţii proiectului depus, respectiv că proiectul a trecut de prima etapă, urmând a se face evaluarea tehnică şi financiară.
Ulterior, pe baza Grilei de evaluare tehnică şi financiară din data de 28 aprilie 2010 proiectul reclamantei a fost respins, întrucât nu a întrunit condiţiile impuse, măsura comunicată prin scrisoarea de respingere tehnico-financiară nr. 2i/RTF/1 din 17 iunie 2010, respectiv ca analizându-se datele din proiect creşterea cifrei de afaceri prognozată ca urmare a implementării proiectului nu acoperă valoarea finanţării nerambursabile, în condiţiile în care creşterea cifrei de afaceri cu 5% conduce la o cifră de faceri estimată de 4.881,45 RON, ceea ce reprezintă 0,6% din valoarea finanţării nerambursabile solicitate, respectiv 795.529,41 RON, nefiind respectat, astfel, principiul unui management financiar riguros şi utilizarea eficientă a fondurilor cu un raport optim cost/rezultat. De asemenea, profitul din exploatare şi profitul net obţinut în anul precedent depunerii cererii de finanţare au avut valori foarte mici, 196,00 RON, respectiv 81,00 RON.
Cu privire la obligarea ministerului la reevaluarea cererii de finanţare a proiectului reclamantei, consideră recurentul că această operaţiune nu se mai justifică, devreme ce ambii evaluatori au constatat că proiectul reclamantei nu a îndeplinit condiţiile legale pentru a fi reevaluat şi admis la finanţare.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 art. 3041 C. proc. civ., şi ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Intimata-reclamantă a solicitat finanţare pentru Proiectul „Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea durabilă prin accesul la noi pieţe şi internaţionalizare a S.C. M.S. S.R.L.", depunând cererea însoţită de documentele necesare potrivit Ghidului solicitantului "Sprijin pentru accesul de noi pieţe şi internaţionalizare", la Organismul Intermediar pentru IMM.
Proiectul depus de intimata-reclamantă a parcurs prima etapă a evaluării, cea de evaluare din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii unde proiectul a fost declarat admis în faza următoare de evaluare (admitere pentru care era suficient să îndeplinească cumulativ criteriile din anexa 3 - Grila de verificare), aspect care i-a fost comunicat prin scrisoarea de aprobare administrativă şi a eligibilităţii proiectului nr. 2i/1/1 din 10 mai 2010 (Anexa 9 ES-03).
În a doua etapă, aceea a evaluării tehnico-financiare, proiectul a fost examinat de 2 evaluatori experţi, conform cap. III pct. 6.2. "Evaluarea tehnică şi financiară a proiectului" din Ghidul solicitantului, pe baza Grilei de evaluare tehnică şi financiară prevăzută în anexa 4 a Ghidului, în final fiind respins cu motivarea că din datele sale, creşterea prognozată a cifrei de afaceri ca urmare a implementării proiectului nu acoperă valoarea finanţării nerambursabile, fiind, astfel, încălcate prevederile Cap.II.1.2 "Eligibilitatea proiectelor" potrivit cărora scopul şi obiectivele proiectului trebuie să vizeze creşterea competitivităţii întreprinderilor precum şi obiectivul Axei Prioritare 1 din cadrul POS-CCE. Acest lucru a fost comunicat intimatei-reclamante prin Scrisoarea de respingere tehnico financiară nr. 2i/RTF/1 din 17 mai 2010 (Anexa 13 ES-03).
Faţă de situaţia de fapt expusă, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat faptul că este vorba de o contradicţie între actele emise de către recurentul-pârât, respectiv scrisoarea de aprobare administrativă şi a eligibilităţii proiectului nr. 2i/1/1 din 10 mai 2010 şi scrisoarea de respingere tehnico financiară nr. 2i/RTF/1 din 17 iunie 2010, câtă vreme ele privesc rezultatele unor etape diferite de evaluare iar îndeplinirea criteriilor administrative şi de eligibilitate ca rezultat al primei etape de evaluare a proiectului creează o vocaţie pentru solicitant de a parcurge şi cea de a doua etapă de evaluare tehnico-financiară, şi nu un drept al acesteia de a obţine şi finanţarea.
Sub aspectul criticilor aduse pe fondul scrisorii de respingere, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a dat o greşită interpretare a dispoziţiilor înscrise în Ghidul solicitantului care prevede în cap. II "Condiţii de eligibilitate a solicitantului proiectului", II.1.1 "Criterii de eligibilitate a solicitantului", pct. 4 lit. b) că: „capacitatea financiară are în vedere capacitatea solicitantului de a asigura contribuţia proprie la valoarea cheltuielilor eligibile, capacitatea de a asigura finanţarea cheltuielilor neeligibile ale proiectului (inclusiv a cheltuielilor conexe proiectului) şi cea de asigurare a resurselor financiare necesare implementării corespunzătoare a proiectului până la rambursarea/decontarea cheltuielilor eligibile".
Astfel, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că respingerea proiectului nu se poate justifica prin raportare la cifra de afaceri a solicitantului întrucât un astfel de criteriu nu apare prevăzut la pct. 4 lit. b) din cap. II al Ghidului Solicitantului, în condiţiile în care este de necontestat că verificarea capacităţii financiare, ca şi criteriu de eligibilitate a solicitantului, nu se poate face decât prin prisma analizei unor indicatori economici, înscrişi în bilanţul contabil al respectivei societăţi comerciale, printre care şi cifra de afaceri.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond, printr-o analiză superficială a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, şi printr-o interpretare eronată a dispoziţiilor legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, a apreciat că respingerea tehnico-financiară a proiectului intimatei-reclamante nu are o bază legală fundamentată, fără a observa că, Comisia de evaluare, şi ulterior Comitetul de soluţionare a contestaţiilor, prin deciziile pronunţate, nu s-au situat în afara reglementării europene şi nici a celei interne ci şi-au argumentat Decizia de respingere a proiectului, respectiv a contestaţiei, cu date financiare concrete rezultate din chiar proiectul depus de către intimata-reclamantă, aceasta din urmă nefăcând vreo dovadă că situaţia sa financiară ar fi fost reţinută în mod greşit de către evaluatori, mulţumindu-se fie să facă referire la situaţia financiară a altor solicitanţi fie să interpreteze de o manieră proprie dispoziţia din Ghid referitoare la capacitatea financiară amintită mai sus şi care este, fără echivoc, în strânsă legătură cu cifra de afaceri şi cu valoarea profitului.
În consecinţă, dat fiind faptul că în cauză devin incidente motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - Organismul Intermediar pentru IMM-uri, împotriva Sentinţei civile nr. 2102 din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de S.C. M.S. S.R.L. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012 .
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 1857/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 186/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
