ICCJ. Decizia nr. 1957/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1957/2012
Dosar nr. 1535/36/2009
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
I. Circumstanţele cauzei.
II. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal sub nr. 1535/36 din 04 noiembrie 2009 reclamanta SC B. SA a solicitat ca, pe cale de hotărâre judecătorească dată în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, să se dispună corectarea fişei de evidenţă a obligaţiilor fiscale în sensul, să reflecte în evidenţele A.N.A.F. – D.G.F.P. Constanţa plata primită de la SC B. SA şi stingerea creanţelor deţinute de pârâtă asupra societăţii (debite principale şi accesorii) creanţe înscrise la masa credală a SC B. SA şi care au fost achitate de reclamantă în strictă conformitate cu prevederile planului de reorganizare confirmat pentru SC B. SA prin sentinţa civilă nr. 139 din 13 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 66/114/2006; să elimine din evidenţele A.N.A.F. – D.G.F.P. Constanţa accesoriile calculate pentru creanţe deţinute de pârâtă asupra sa, creanţe înscrise la masa credală, precum şi pentru creanţele rezultate din activitatea curentă a SC B. SA, în conformitate cu prevederile Ordinului M.E.F. pentru aprobarea Deciziei Comisiei de proceduri fiscale nr. 1/2008, publicat în M.Of. nr. 770 din 17 noiembrie 2008 precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
I.2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 98 din 11 martie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamanta în mod eronat şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. ll alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta reglementează termenul de introducere a acţiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, situaţii care nu se regăsesc în prezenta cauză.
A apreciat Curtea că, atât timp cât pârâta, având calitatea de creditor în procedura reorganizării, nu a emis un act administrativ cu caracter individual prin care să aducă atingere dreptului, interesului legitim privat sau public aşa cum sunt ele reglementate de art. 2 alin. (1) lit. o), p) şi r) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de teza Ii-a din art. 8 alin. (1), respectiv prin nesoluţionarea cererii în termen.
I.3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B. SA Buzău prin Administrator judiciar F.F.I.C. I.P.U.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că la termenul de judecată, din data de 11 februarie 2011, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Cum, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de SC B. SA Buzău prin Administrator judiciar F.F.I.C. I.P.U.R.L. împotriva sentinţei nr. 98 din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Constanta, secţia comercială, maritimă, fluvială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1956/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1958/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
