ICCJ. Decizia nr. 1958/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1958/2012
Dosar nr. 367/42/2010
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
I. Circumstanţele cauzei.
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 5534/2009, reclamanţii U.M., U.C., T.G. şi Ş.G. - funcţionari publici în cadrul Centrului pentru Testarea Soiurilor Râmnicu - Sărat - subunitate fără personalitate juridică a Institutului de Stat pentru Testarea şi înregistrarea Soiurilor, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Institutul de Stat pentru Testarea şi înregistrarea Soiurilor şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
Pârâtul Institutul de Stat pentru Testarea şi înregistrarea Soiurilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât prin neacordarea drepturilor solicitate nu a intenţionat să aducă un prejudiciu reclamanţilor, ci doar a respectat prevederile legale în vigoare.
La rândul său, pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 148 din 25 februarie 2010 Tribunalul Buzău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Ploieşti - secţia comercială şi de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 367/42/2010, iar la termenul din 10 mai 2010, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, în sensul că au solicitat plata drepturilor salariale reprezentate de 25% suplimentul postului şi 25% suplimentul treptei de salarizare, aplicate la salariile de bază pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 25 august 2006, susţinându-se că normele de suspendare ale acestor dispoziţii legale încalcă prevederile art. 41 şi 53 din Constituţia României.
I.2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 117 din 10 mai 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că, prin decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 I.C.C.J. a admis recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General al României privind interpretarea disp. art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, stabilindu-se că suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu se pot acorda pe cale judecătorească în lipsa unei cuantificări legale, astfel că cererile formulate de reclamanţi nu sunt întemeiate.
I.3. Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii U.M.l, U.C., T.G., Ş.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că la termenul de judecată, din data de 11 februarie 2011, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Cum, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de U.M.l, U.C., T.G., Ş.G. împotriva sentinţa nr. 117 din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1957/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1959/2012. Contencios. Permisiune de a... → |
|---|
