ICCJ. Decizia nr. 1975/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1975/2012
Dosar nr. 1609/33/2011
Şedinţa de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 721 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Cluj şi Judecătoria Cluj-Napoca, a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de O.V., în contradictoriu cu Primăria Iclod şi C.J.P. Cluj, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că pricina supusă judecăţii nu se încadrează în categoria celor la care face referire art. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece contestatorul O.V. a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca cu o contestaţie la executare împotriva adresei de înfiinţare a popririi dispusă într-un dosar execuţional, acţiune care în fapt reprezintă o contestaţie la executare.
Astfel, Curtea de Apel a apreciat că în baza art. 172 alin. (4) C. proCod Fiscal, raportat la art. 372 alin. (2) şi art. 400 alin. 1 C. proc. civ., competenţa soluţionării unei astfel de contestaţii aparţine instanţei de executare, respectiv, Judecătoria Cluj-Napoca.
Împotriva sentinţei nr. 721 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, O.V. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului sunt învederate situaţii de fapt existente între recurent şi intimaţi.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În cauza de faţă, contestatorul a solicitat anularea unui act de executare silită emis în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 92/2003, respectiv anularea unei popriri înfiinţate de către creditorul Comuna Iclod asupra veniturilor pe care terţul poprit, Casa Judeţeană de Pensii Cluj le datorează debitorului O.V.
Deci, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă o contestaţie la executare.
Poprirea a fost înfiinţată în baza art. 149 din OG nr. 92/2003, contestaţia la executare putând fi introdusă conform art. 172-173 din OG nr. 92/2003 la instanţa judecătorească competentă.
Potrivit dispoziţiilor generale în materie de executare silită, respectiv art. 399 coroborat cu art. 400 C. proc. civ. contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.
Potrivit art. 172 C. proCod Fiscal, orice persoană interesată poate face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum şi împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol: „Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".
Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 172 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit art. 373 alin. 2 C. proc. civ., „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Din coroborarea textelor de lege suscitate rezultă, fără putinţă de tăgadă, că judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea este competentă să judece, atât contestaţia la executarea propriu-zisă, cât şi contestaţia la titlu.
O atare soluţie se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrativ - fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material şi procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ şi, respectiv, în titlul IX C. proCod Fiscal, care sunt aplicabile numai la soluţionarea acţiunii în anularea sau modificarea obligaţiei fiscale ce constituie titlu de creanţă fiscală.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat ohotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cudispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.V. împotriva sentinţei civile nr. 721 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 192/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1977/2012. Contencios → |
|---|
