ICCJ. Decizia nr. 2079/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2079/2012
Dosar nr. 6033/2/2010
Şedinţa publică de la 27 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 06 iulie 2010, reclamanta V.E. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat obligarea pârâtului să analizeze în Comisie Dosarul nr. 13960/2004, să propună Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 preschimbarea certificatului doveditor conform Legii nr. 341/2004, să semneze şi să ştampileze certificatul doveditor.
Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu a propus Comisiei Parlamentare dosarul numitului V.A.
Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar în subsidiar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 3716 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, excepţia prescripţiei şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiate.
Instanţa a respins, de asemenea, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiată şi, pe fondul cererii a respins acţiunea formulată de reclamanta V.E. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta V.E. a solicitat instanţei să oblige pârâţii, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, să soluţioneze cererea soţului său V.A., ce formează obiectul dosarului nr. 13960, prin care s-a solicitat preschimbarea certificatului de revoluţionar conform Legii nr. 341/2004.
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că soţul reclamantei, V.A., a depus cerere la autoritatea pârâtă la data de 9 noiembrie 2004 şi la data de 01 februarie 2010 V.A. a decedat, iar reclamanta împreună cu fiica sa se află în procedura succesorală, pentru obţinerea certificatului de moştenitor.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât şi motivată pe aspectul că reclamanta nu a dovedit transmiterea calităţii procesuale active pe cale legală instanţa a reţinut că este neîntemeiată.
Din actele aflate la dosarul cauzei, cu referire la „adeverinţa” eliberată de Comisia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în temeiul Legii nr. 42/1990 şi la Brevetul acordat prin Decretul Prezidenţial nr. 37 din 26 februarie 2000 a rezultat că V.A. a fost declarat, „Luptător remarcat prin fapte deosebite”.
Art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 recunoaşte titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite pentru care legea prevede la art. 4 alin. (4) o indemnizaţie lunară reparatorie pentru revoluţionarii care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Art. 51 din lege prevede că sumele reprezentând indemnizaţia reparatorie şi/sau indemnizaţia lunară rămase neîncasate, de către titularul decedat pentru luna în care a avut loc decesul şi, după caz, cele cuvenite şi neachitate până la deces, se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor …/./ în condiţiile dreptului comun”.
Soţul reclamantei, V.A. a avut venituri din asigurări sociale întrucât a fost o persoană cu handicap, iar această situaţie îi conferă soţiei revoluţionarului decedat calitate procesuală să continue demersul soţului în vederea preschimbării certificatului de revoluţionar.
Referitor la excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârât, cu referire la procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, instanţa de fond a constatat că reclamanta s-a adresat Comisiei Parlamentare, dar memoriul acesteia nu a fost soluţionat, motiv pentru care instanţa a constatat că excepţia invocată este neîntemeiată.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată şi motivată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în raport de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat că este, de asemenea, neîntemeiată.
Soţul reclamantei în calitate de revoluţionar a depus dosarul pentru preschimbarea certificatului doveditor conform Legii nr. 341/2004 în anul 2004, iar Comisia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 avea obligaţia să analizeze şi să soluţioneze cererea revoluţionarului V.A. până la data de 30 aprilie 2010. Instanţa de fond a constatat că acţiunea de faţă a fost introdusă la data de 6 iulie 2010, în termenul de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1), lit. c), teza finală din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivată pe aspectul că reclamanta nu a formulat reclamaţie administrativă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 pentru considerentele reţinute la analizarea excepţiei lipsei procedurii administrative prealabile, instanţa de fond a reţinut că excepţia este, de asemenea, neîntemeiată.
Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pe motiv că pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu a propus comisiei acordarea avizului necesar pentru preschimbarea certificatului.
Instanţa a constatat că excepţia este neîntemeiată, în raport de împrejurarea că reclamanta a menţionat că s-a adresat Comisiei Parlamentare în luna august 2010, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, iar comisia nu a oferit un răspuns reclamantei.
Pe fondul cauzei, se reţine că pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a fost învestit de către revoluţionarul V.A. cu o cerere de preschimbare certificat de revoluţionar, conform Legii nr. 341/2004, cerere care, împreună cu documentele justificative anexate, a format obiectul dosarului nr. 13960 din 9 noiembrie 2004.
Din procesul-verbal încheiat la 6 august 2007 la sediul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de către Asociaţia Luptătorilor în Revoluţia din Decembrie 1989 Caraş-Severin şi Comisia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, înregistrat sub nr. 18/6319 din 8 august 2007 a rezultat că revoluţionarul V.A. a avut dosarul complet şi cererea acestuia a fost validată de Comisia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 pentru a fi inclusă pe lista de transmitere la Comisia Parlamentară în vederea avizării sub condiţia verificării legalităţii de către ceilalţi membrii ai comisiei.
În afara acestor înscrisuri, la dosar nu există dovezi în sensul că dosarul revoluţionarului V.A. ar fi fost analizat ulterior datei de 8 august 2007 şi validat pentru a fi transmis Comisiei Parlamentare.
Mai mult Comisia Parlamentară a menţionat că nu a fost învestită cu dosarul revoluţionarului V.A. pentru analiză şi avizare.
Din prevederile Legii nr. 341/2004 nu rezultă că preschimbarea certificatului de revoluţionar se poate realiza şi după decesul revoluţionarului.
Art. 45 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 566/1966 prevede că se poate înmâna certificatul de revoluţionar doar beneficiarului, fiind permisă înmânarea certificatului urmaşului doar în cazul revoluţionarului cu titlu erou-martir, iar în speţă nu este vorba despre acest titlu de revoluţionar.
Instanţa a apreciat că, în situaţia în care solicitarea de preschimbare certificat făcută de revoluţionar nu a fost analizată şi nu s-a finalizat cu admiterea cererii şi emiterea noului certificat conform Legii nr. 341/2004, pe timpul vieţii revoluţionarului, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu mai poate analiza cererea în cazul intervenirii decesului revoluţionarului.
Cazul de excepţie prevăzut de lege şi anume pentru revoluţionarii cu titlu de erou martir (art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 341/2004 este diferit faţă de celelalte situaţii prevăzute de lege, întrucât solicitarea de preschimbare certificat în acest caz este iniţiată de la început de moştenitori ori de către soţul supravieţuitor. În celelalte cazuri demersul este întreprins de revoluţionar, iar certificatul preschimbat se eliberează doar revoluţionarului.
3. Recursul declarat de V.E.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând că prevederea din H.G. nr. 566/1996 este caducă, fiind nulă de drept la data intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004.
Recurenta a arătat că dispoziţiile art. 5 1 din Legea nr. 341/2004 au fost introduse prin Legea nr. 347/2006 şi au avut drept scop clarificarea acestor prevederi, în sensul dacă titularul are dreptul la preschimbarea certificatului doveditor după intervenirea decesului şi mai ales dacă are dreptul la plata indemnizaţiei reparatorii şi pe ce perioadă.
Recurenta a precizat că prevederile art. 45 din H.G. nr. 566/1996, care dispuneau că certificatul se eliberează doar titularului, cu excepţia eroilor martiri, nu îi este opozabilă deoarece apreciază că aceste dispoziţii sunt lovite de nulitate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 şi este contrară art. 51 din Legea nr. 341/2004.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de control judiciar, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că criticile formulate de recurentă nu sunt fondate şi vor fi înlăturate ca atare.
Dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 341/2004 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 347/2006, invocate de recurentă ca fiind aplicabile în speţa dedusă judecăţii prevăd faptul că sumele reprezentând indemnizaţia reparatorie şi/sau indemnizaţia lunară rămase neîncasate de către titularul decedat pe luna în care a avut loc decesul şi, după caz, cele cuvenite şi neachitate până la deces se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
Or, în cazul dedus judecăţii nu sunt aplicabile aceste dispoziţii, întrucât obiectul litigiului nu priveşte indemnizaţia de revoluţionar, care acordă calitate părţii solicitante, dacă este soţul supravieţuitor al beneficiarului indemnizaţiei, ci este vorba de calitatea de titular al dreptului de a solicita eliberarea certificatului doveditor preschimbat al certificatului de revoluţionar, deci este vorba de o cu totul altă situaţie juridică nefiind posibilă o interpretare prin analogie, care să conducă la situaţia din materia dedusă judecăţii.
Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale şi constatând că nu au fost invocate motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de V.E. împotriva sentinţei nr. 3716 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2076/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2080/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
