ICCJ. Decizia nr. 2094/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2094/2012
Dosar nr.7439/2/2010
Şedinţa publică din 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 26 august 2010, reclamanta S.C. „T.L." S.R.L. Bucureşti a solicitat anularea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 886 din 19 iulie 2006 privind externalizarea serviciilor medicale şi nemedicale din unităţile sanitare aparţinând Ministerului Sănătăţii Publice.
Reclamanta a arătat că, prin externalizarea serviciilor medicale de laborator, făcută conform ordinului contestat şi în lipsa unei metodologii care să stabilească un plafon maxim admis al unităţii de cost al analizelor efectuate în laboratoarele publice, se schimbă modul de decontare a analizelor din banii asiguraţilor, până la externalizare fiind decontate din fondurile spitalului, iar după externalizare, fiind decontate în ambulatoriu.
Externalizarea laboratoarelor din spitale către laboratoarele private a fost considerată de reclamantă ca reprezentând un procedeu antieconomic, îndreptat împotriva gestionării eficiente a banilor asiguraţilor, dat fiind că, din ordinul atacat lipseşte o metodologie precisă de măsurare şi comparare a costurilor analizelor efectuate în spital în raport cu nivelul de cost al aceloraşi analize decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în ambulatoriu.
Reclamanta a mai arătat că, prin Ordinul nr. 886/2006 au fost încălcate în mod grav principiul legalităţii şi dispoziţiile imperative ale legii privind ocrotirea unor interese legitime generale, vătămându-se prin aceasta drepturi recunoscute de Constituţie şi de Legea contenciosului administrativ.
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 3931 din 2 iunie 2011, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată, constatând legalitatea Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr. 886 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor privind externalizarea serviciilor medicale şi nemedicale din unităţile sanitare, precum şi etapele obligatorii care trebuie parcurse de către unităţile sanitare pentru externalizarea serviciilor medicale şi nemedicale.
Instanţa de fond a respins motivul de nelegalitate prin care reclamanta a invocat lipsa unei metodologii precise de măsurare şi comparare a costului analizelor efectuate în spital cu nivelul de cost al aceloraşi analize decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru ambulatoriu, reţinând că, prin ordinul contestat s-a reglementat atât procedura de externalizare, cât şi aspectele avute în vedere la avizarea acestuia printre care şi studiul de fezabilitate din care să rezulte eficienţa economică, financiară şi socială a externalizării propuse.
De asemenea, s-a avut în vedere că, începerea procedurii de externalizare a fost prevăzută numai dacă valoarea preconizată a costurilor serviciilor, ca urmare a externalizării, este cu minimum 15% mai mică decât valoarea medie pe ultimele 6 luni a costurilor efectuate de unitatea sanitară cu serviciile solicitate a fi externalizate.
Din acest motiv, s-a considerat că, la emiterea ordinului atacat, nu se poate reţine că Ministerul Sănătăţii a acţionat în mod abuziv, contrar interesului public, legii şi Constituţiei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta S.C. „T.L." S.R.L. Bucureşti, solicitând în principal, casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă, anularea Ordinului nr. 886 din 19 iulie 2006 emis de Ministerul Sănătăţii.
Recurentul a susţinut că în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii, fără a fi fost depusă la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, care constituie o probă esenţială şi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recurentul a considerat că în mod nelegal a fost respinsă acţiunea în anularea Ordinului nr. 886 din 19 iulie 2006, deşi acest act a fost emis fără existenţa unui studiu de impact întocmit de o structură de specialitate în domeniu şi fără avizul unei comisii de specialitate sau a unui raport de specialitate.
Considerentele hotărârii atacate cu privire la legalitatea ordinului contestat au fost criticate, arătându-se că instanţa de fond nu a avut în vedere că, în lipsa unei metodologii care să stabilească un plafon maxim al costului analizelor efectuate în laboratoarele publice, se poate ajunge la costuri ale analizelor de până la 1500% peste nivelul de preţ al analizelor decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate laboratoarelor private.
Din acest considerent, s-a arătat că, externalizarea laboratoarelor din spitale către laboratoarele private reprezintă un proces antieconomic, îndreptat împotriva gestionării eficiente a banilor asiguraţilor, întrucât asiguraţii sunt păgubiţi atât cu sume mai mari decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate laboratoarelor private în ambulatoriu, cât şi prin lipsirea de spaţiile şi baza materială din spitale.
Recurentul a reiterat argumentele invocate prin acţiunea cu privire la nelegalitatea procedurii de externalizare integrală a laboratoarelor din spitale, arătând că prin Ordinul nr. 886/2006 a fost grav încălcat principiul legalităţii, aducându-se atingere drepturilor şi intereselor legitime recunoscute prin dispoziţii legale imperative.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a constatat întemeiat legalitatea Ordinului nr. 886/2006 emis de Ministerul Sănătăţii pentru aprobarea normelor privind externalizarea serviciilor medicale şi nemedicale din unităţile sanitare, precum şi etapele obligatorii care trebuie parcurse de către unităţile sanitare pentru externalizarea serviciilor medicale şi nemedicale.
Motivele de nelegalitate invocate prin acţiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă au fost corect respinse, reţinându-se că, potrivit dispoziţiilor art. 1.1. din Anexa nr. 2 a ordinului contestat, începerea procedurii de externalizare a serviciilor medicale şi nemedicale se face numai dacă valoarea preconizată a costurilor acestor servicii, ca urmare a externalizării lor, este cu minimum 15% mai mică decât valoarea medie pe ultimele 6 luni a costurilor efectuate de unitatea sanitară cu aceste servicii solicitate a fi externalizate.
Astfel, cererea unei unităţi sanitare privind externalizarea unei activităţi medicale sau nemedicale se realizează numai după efectuarea unui studiu de fezabilitate, din care să rezulte cu claritate care sunt avantajele economice de care beneficiază respectiva unitate sanitară, ca urmare a acestui procedeu.
În consecinţă, faţă de conţinutul ordinului contestat, sunt vădit nefondate susţinerile recurentei-reclamante, reiterate în cererea de recurs, cu privire la caracterul antieconomic al procesului de externalizare şi la lipsa unei metodologii de stabilire a unui plafon maxim al costului analizelor efectuate în laboratoarele publice.
Nefondată este şi susţinerea din recurs privind analizarea legalităţii ordinului contestat fără a se fi depus la dosarul cauzei documentaţia în baza căreia a fost emis acest act administrativ.
Recurenta-reclamantă nu a formulat o asemenea apărare la instanţa de fond şi din actele dosarului, rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (4) - (5) C. proc. civ. şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost exercitat rolul activ al judecătorului, prin solicitarea adresată la data de 2 martie 2011 ministerului pârât de a depune la dosar întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
Cu adresa nr. 15017 din 18 martie 2011, Ministerul Sănătăţii a comunicat toate documentele solicitate şi recurenta-reclamantă a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de conţinutul lor şi să formuleze apărările necesare, astfel cum rezultă din răspunsul său la întâmpinarea depusă de către autoritatea pârâtă.
Critica recurentei privind emiterea ordinului contestat cu încălcarea principiului legalităţii nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate a actului administrativ supus controlului judecătoresc, întrucât nu au fost expuse considerentele pentru care s-ar fi adus atingere acestui principiu, prin indicarea concretă a prevederilor legale care nu au fost respectate de către autoritatea emitentă în procesul de elaborare a ordinului respectiv .
Celelalte susţineri din recurs nu pot fi calificate ca motive de casare sau de modificare a hotărârii primei instanţe, în sensul dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., fiind în realitate o reiterare a apărărilor din cererea de chemare în judecată şi asupra cărora, judecătorul fondului s-a pronunţat, expunând motivat considerentele de fapt şi de drept pentru care le-a înlăturat şi a constatat că este neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă.
2. Soluţia instanţei de recurs
Pentru considerentele care au fost expuse, şi constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Recursul declarat de S.C. T.L. S.R.L. Bucureşti va fi respins ca nefondat în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. „T.L." S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 3931 din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012 .
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2091/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2096/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
