ICCJ. Decizia nr. 2102/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2102/2012
Dosar nr. 3421/109/2009
Şedinţa publică din 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 septembrie 2009, reclamantul S.A.P. a chemat în judecată A.N.R.P. şi C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire pentru suma de 2.582.100 lei, stabilită prin raportul de evaluare efectuat în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
La data de 30 noiembrie 2009 reclamantul şi-a modificat acţiunea, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de plată şi a titlului de conversie, învederând că prin Decizia nr. 5788 din 30 iunie 2009 s-a emis în favoarea sa titlu de despăgubire în valoare de 2.557.419,46 lei.
Prin sentinţa nr. 134 din 11 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca prematur formulată, reţinând în esenţă că reclamantului i-a fost emis titlul de conversie în cuantum de 2.057.419 lei, iar referitor la titlul de plată solicitat pentru suma de 500.000 lei, normele legale în vigoare prevăd un termen de soluţionare de 2 ani.
Recursul declarat de reclamant a fost admis prin Decizia nr. 1757 din 24 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare, cu îndrumarea de a se soluţiona fondul cererii de emitere a titlului de plată, opţiunea reclamantului fiind înregistrată anterior intrării în vigoare a OUG nr. 62/2010.
În fond după casare, prin sentinţa nr. 345 din 29 iunie 2011 s-a admis acţiunea precizată şi s-a dispus obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtei îi revine obligaţia emiterii actului administrativ, potrivit art. 141 alin. (3) şi art. 181 din Legea nr. 247/2005, plata urmând a fi efectuată în 2 tranşe de câte 250.000 lei, într-o perioadă de 2 ani de la data emiterii titlului de plată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a invocat faptul că instanţa de fond a greşit ignorând dispoziţiile art. 3 alin. (1) din OUG nr. 62/2010, intrată în vigoare la 30 iunie 2010, potrivit cărora s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, urmând ca această activitate să fie reluată şi executată în măsura existenţei disponibilităţilor financiare şi în ordinea cronologică a formulării cererilor de opţiune.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect împrejurarea că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din OUG nr. 62/2010 nu se aplică retroactiv, cererea de opţiune a reclamantului fiind înregistrată la data de 12 ianuarie 2009, precum şi faptul că pârâta nu a probat existenţa unei înregistrări cronologice a cauzelor şi nici a vreunei evidenţe a cuantumului despăgubirilor puse la dispoziţia persoanelor îndreptăţite.
Având în vedere şi îndrumările deciziei de casare, obligatorii pentru instanţa de trimitere, precum şi împrejurarea că, termenul prevăzut de art. 3 alin. (1) din OUG nr. 62/2010 expiră la 30 iunie 2012, se constată temeinicia soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
De menţionat că soluţia legislativă adoptată prin ordonanţa de urgenţă susmenţionată reprezintă o normă temporară, care nu aduce atingere dreptului persoanei îndreptăţite la valorificarea titlului de despăgubire emis de C.C.S.D., obligaţia urmând a se executa după expirarea perioadei de suspendare.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.R.P. împotriva sentinţei nr. 345/ F-C din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2096/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2107/2012. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
